Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mariana Moga

Zbor printre poeme

Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleștii lui Apollo,
despic lumini și umbre în ceasul meu de vară
și într-un ritm haotic alerg de colo-colo.

Am vise de-mprumut, speranțe, noi poeme,
donez eternității trăiri și multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.

Citate similare

Maria Ciobotariu

Joc de lumini și umbre

E ziua aproape,
alerg cu pași grăbiți
pe întinderi de ape
din al ploii șuvoi
lumina plutește în zare
iar norii fumurii se risipesc
picături de ploaie m-ating
îmi umezesc privirea,
sunt lacrimi pe fire de iarbă
lacrimi din ochii,
ce se-nchid și deschid,
sub culoarea albastă a timpului
un joc de lumini și umbre
aprind un dor nevăzut
eu sunt aici,
tu esti acolo departe
și între noi,
o mare de gânduri
cu fiecare clipă ce trece
căutăm neobosiți
scânteia de viață
dorim să simțim fericirea
crezând în noi și,
mereu așteptând, revărsatul zorilor.

poezie de (17 martie 2020)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Moga

Vama dintre poluri

Salut eternitatea captând secunde nude,
ca cioburi de lumină cad fulgii, în pereche,
se despletește iarna prin vama dintre poluri,
în murmur de cristale c-o rânduială veche.

M-a invadat tăcerea printre străine șoapte,
nu simt nicio durere, azi nu mai sunt în stare,
îngenunchez cuvinte sub tălpile de sănii
și-mi scutur trupul rece de ceață și uitare.

Printre zăpezi bolnave de-atâta veritate,
zâmbesc ușor, cam straniu, și mă cuprinde-un dor,
uit la cer să-mi cumpăr un dram de amintire
fiind înfășurată-n ninsori ca-ntr-un fuior.
...............................................................
Dureri îmi trec prin vene rănindu-mi plămânul,
am devenit tamponul dintre pământ și cer,
iar de singurătate alerg în a mea urmă,
în templul zilei astăzi sunt ultim grănicer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Port Lumina Ta

Port Lumina Ta Isuse
Si in scrieri si-n vorbiri
Floarea lacrimilor scurse
Chiar din vremile apuse
De mine sa nu te miri

Mi se zvanta pasii-n zare
Pe sub flori de curcubeu
Caci eu caut indurare
Sa am parte de salvare
O Isuse Domnul meu

Si prin larma grea a lumii
Tot alerg si tot alerg
Pacea grea a-ntelepciunii
Sa ne prinda azi oe unii
Adanc viata s-o-nteleg

Port in mine focul viu
De-a-l avea pe Domnul Vietii
Ca Mire pe El sa-l stiu
Si-a Lui rob pe veci sa fiu
In surasul diminetii

Port lumina azi in mine
Din Lumina Lui Hristos
S-o vada chiar orisicine
Caci Isus din nou revine
Printre oameni aici jos

Si vrem cu bunavointa
Spre noi Domnu sa priveasca
Caci i-am vrut a Lui Fiinta
Vazuta doar prin credinta
Sus in patria cereasca

Slava cinste si onoare
Celui ce e asteptat
Sa isi ia a Lui odoare
Pentru slava Lui cea mare
Fie-n veci dar laudat
Sub nuc Catcau 07-09-2021

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Moga

Meditația iernii

Ninge cu fulgi mari pe strada noastră,
împodobind castani necontenit,
dansează ilegal prin urme îngeri
și ceasul din odaie a murit.

Încă un an coboară peste mine.
Mă pregătesc de-un nou recensământ.
Trăiri se scurg necontrolat prin mână,
încetul cu încetul spre pământ.

Și dezertez spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n tragicul destin,
compun cuvinte parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul clandestin.

Azi ninge peste mine, timpul strigă,
regăsesc în visul de-mprumut,
trec ilegal pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la modul absolut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Albastru infinit

Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Moga

Ninge cu fulgi mari...

Iar ninge cu fulgi mari
pe strada noastră,
împodobind castani
necontenit,
dansează ilegal
prin urme îngeri,
și ceasul din odaie
a murit.

Încă un an
coboară peste mine,
pregătesc
de-un nou recensământ,
trăiri se scurg
necontrolat prin mână,
încetul cu încetul
spre pământ.

Și dezertez
spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n
tragicul destin,
compun cuvinte
parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul
clandestin.

Azi ninge peste mine,
timpul strigă,
regăsesc
în visul de-mprumut,
trec ilegal
pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la
modul absolut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alerg

Alerg prin păduri
Cu gânduri deșarte
Cu doruri aparte
Și nu am măsuri
La timpuri și locuri
Alerg printre blocuri
De piatră 'nălțate
Pe pajiști uscate
Alerg fără teamă
Spre ceru-nstelat
Cu gându-l străbat
Un astru cheamă
Dar nu-l bag în seamă
Ci-alerg neîncetat
Pe drum neumblat
Gândind c-o s-ajung
În zori luminoși
Cu sori mai frumoși
Acasă să plâng
Și-alerg ca un gând.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alergând după umbre

Treceam în fugă pe lângă vânătorii de tei,
Strada curgea invadată de flori și de vară,
Trăiam sentimentul unui loc comun sau al unui deja-vu.
Auzeam cum sunt striviți de trecători trandafirii tăiați de pe bulevarde,
înainte de a fi puși în coșurile grădinarilor.
Se ghemuia în mine cântecul de lebădă al castanului uriaș
prăbușit pe strada unde primarul hotărâse că oamenii sunt mai importanți decât visele vegetale.
Mă luptam cu toată hipersenzitivitatea mea,
"o să se-ntâmple, se va-ntâmpla, se-ntâmplă"...
Atâtea premoniții și gânduri, când,
Umbra mea a răsărit din pământ mai înaltă ca mine,
Mergea înaintea mea și-am inceput să alerg, să alerg, să alerg...
Dar numai în minte (devenisem deja adult!)
Știam că palma dreaptă n-o să poată acoperi la infinit
Sângele deșirat din cusătura de unde tu mi-ai smuls umbra.
Apoi mi-am dat seama că n-o s-o ajung,
Pentru că umbra mea nu are nume s-o pot striga.
Și-atunci am oprit vara în loc, am ridicat mâna,
Pe strada tot mai frumoasă sângele s-a-mprăștiat dezvrăjit...
Numai batrâna care fura tei stropea cu privirea albastră,
Și, îndesându-mi flori în răni, repeta:

"Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre..."

poezie de
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Menirii de a poezi-i plătesc un bir în orice zi...

Am răni la mâini și la picioare, de când tot scormonesc prin lut
Să aflu de-s pământ sau mare, ori doar o mască de-mprumut...
Nu cunosc, prin ce minune, în poezie-am apărut
Și cum și unde-a plâns vocala, într-un sfârșit sau început?

Sau poate sunt întruchiparea unui răspuns la întrebări,
Când se năștea nemărginirea în frământarea unei mări.
Eram cu fruntea aplecată spre primul val ce m-a durut,
Când m-a atins c-un pic de-albastru și-apoi subit a dispărut...

Eram un embrion de vină în care viața-și făcea loc
Însămânțat din întâmplare în nebunia unui joc.
Era și dragoste prin preajmă, într-un ghioc pentru ghicit,
Destinul impregnat în genă de ursitori mi-a fost sortit...

Eu găsesc doar în poeme, tăcerile îmi sunt altar
În rest, alerg printre dileme călcând pe spuza unui jar,
Ce trezește din visare, la porți de iad unde aștept
Pedeapsa lipsei de candoare... îngenunchez și o accept...

Nu stau prea mult, mai beau din fiere și mă-mbăiez în macadam
Și din prinosul de muiere, donez satanei doar un gram...
Îmi bandajez cu foc o rană, cea mai aproape de cuvânt
Și plec pe ușa de serviciu, călcând pe-al iadului mormânt...

E birul ce-l plătesc menirii de-a poezi oricând, oricum
Și periodic trec prin iaduri pe-același fantomatic drum...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Femeia din gânduri

Femeia din gânduri
se desface pe dinăuntru,
uit la ea, o despic cu privirea,
o învălui într-un cearșaf de umbre
nu este femeia mea și mă culc singur.

Vreau să-i văd acel ceva ascuns
ridică din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloană de aer
prin care se scurge nisipul.

Sunt uluit de atâta nepăsare,
de golul din sufletul ei zâmbitor
și vreau să o mîngâi pe genunchi
dar alunecă jos pe podele
întinsă ca un vânat jupuit,
la care sperie doar ochii umbriți
de patimi descărnate de întuneric.

poezie de (30 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul

Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,

Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...

Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.

Liniștea împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.

Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.

Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se așează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.

Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină strălucește
De uimire deschid mâna
El in palma mea pășește.

- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Ești vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.

Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis și nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.

Trece un fior prin mine
Si tresar uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.

Noaptea neagră țese vise
Din cuvinte și din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...

poezie de (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino AmarandeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Timpul H

Trec secunde infime, ore de cuarț...
Nu îmi este sete de nori, doar de ape despicate
de fulgere, de Sânziene
ce miros a miriști... a gânduri, a nonculori...

Alerg haotic ca murgii ce își lovesc potcoavele de timp.
Aș descânta aburul propriei mele incertitudini, dacă m-aș putea opri.
De unde vii și unde te duci, singurătatea mea plană?
Mai poți încă să muști cu dinții albaștri,
să te înfigi în pulpa mea dreaptă, neprețuito,
când dintre iarba de mare, ridic
și, sfios dar teluric, te strig?

Parcă aici toate au un rost și ceasul se învârte
drenat de lichidul vieții.
Nu-mi recunosc vii, nu-mi recunosc morții,
nu cad din mine însămi într-o stea azalee,
doar tac și așez vise pliate atent ca la iarmaroc până șina se întinde tulbure...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri noi

Era o-nvălmășeală de secvențe
în mintea sa, pe drumul din pădure,
încât îi provocau incoerențe
în logica gândiri lui mahmure.

Vedea cum pașii săi strivesc în umbre
a razelor de soare veselie,
iar sunete venite din penumbre
îi cântă, prin copaci, o simfonie.

Voia, în ochii tulburi, limpezire,
în suflet, printre gânduri și în viață,
mergea pe vechiul drum, dar n-avea știre
de ținta lui în noua dimineață.

Își amintește noaptea cea din urmă,
de ea, de-o fericire nepereche,
dar, dincolo de asta, chiar de scurmă,
nu poate da de-o amintire veche.

Trecutul i s-a scurs ca printr-o sită
cu ochiuri mari, prin care poate trece
chiar timpul însuși, viața osândită
să poarte-un suflet care vrea să plece.

Dar gânduri noi, sălbatice, necoapte,
apar de pe niciunde, iar privirea
îi strălucește; vrea o nouă noapte
în care să-i vorbească doar iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Moga

Nu mai sunt cea de ieri

Mi-e dor de mine și plouă întruna,
cerul veghează să-și vadă lucrarea,
îmi stau amintiri ghemuite în trup,
cheamă și eu le simt răsuflarea.

E toamnă în vii, am toamnă în vene,
respir cu stropii într-un ritm viciat,
în noaptea surdă un nor se desprinde:
"Ajută-, Doamne, să-l scap de păcat!"

Ore grăbite dansează prin urme
și-o frunză visează la noi primăveri,
cuvintele tac uitate-ntr-o carte,
amintindu-mi că nu mai sunt cea de ieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

Soartă!

Speranțe, idei sau vise,
Sunt de mult, de vremuri ninse.
Au rămas doar niște gânduri...
Azi, am mulți prieteni singuri.

Încă n-am pe față riduri,
Însă, sunt plină de gânduri...
Ce mai viață, ce mai soartă!
Singurătatea poartă.

Frumoasele mele vise,
De soartă mi-au fost ucise.
Acum am rămas pe gânduri,
Cu ochii pe-aceste rânduri...

poezie de din Cenușa unui suflet! (15 martie 2001)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alerg alerg

Alerg, alerg la nesfârșit,
E o întrebare și răspuns finit
Dar infinit este acest sfârșit...
Esența vieții care s-a topit.

Dar a înflorit și-a răsărit din nou
Mult renăscut și veșnic e Prea-plinul
E prea-frumos și cântec în ecou,
E curcubeul ce ne-alină visul.

Căci Spiritul etern a renăscut
Mult refăcut e totul, e chemare
Desăvârșit în inima-i de stare
Copilul Etern e Veșnicia-Scutul.

poezie de (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cititor printre... rânduri

Pe lumea asta sunt si eu,
Cu bune și cu rele...
Și nicidecum nu consider
Un cititor în stele...
Dar mi se întamplă foarte des
Încât rămân pe gânduri
Să citesc vorbe cu-nțeles
Ce "răsar" printre... rânduri...
Nu știu de-i bine sau de-i rău,
Doar Cel de Sus o știe
Dar știu că viața mea n-a fost
Nicicând o poezie...

poezie de (27 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

ALERG

Alerg după o stea
În universul întreg
O voi găsi undeva
Sau degeaba alerg?

Alerg după un țel
Dar care este în esență?
Între pașnic și rebel
O fi vreo diferență?

Alerg în jurul unui punct
Rotindu- degeaba poate,
Alerg așa neîntrerupt
Și n-am ajuns departe.

Dar cât voi alerga așa ?
E singura mea întrebare.
Va fi oare degeaba ?
Sau voi rămâne-n căutare.

1964

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Autoportret pe o frunză

Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.

poezie celebră de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rugăciune în vânt

transfigurează voluptatea suferinței
dar am îngerii mei care consolează
iubirea de lumina din adâncul ființei
atrage și noaptea străluciri de rază.

sufletul meu trece prin proces revolut
așteaptă în tăcere iertarea lui Hristos
sunt o scânteie ruptă din focul absolut
ard gânduri care nu -mi sunt de folos.

mângâie lumini când sunt slabă și tristă
stresul și oboseala le alung cu versuri
și atunci când lacrimi umplu o batistă
din adâncul meu izvorăsc înțelesuri.

Doamne Ție îți încredințez sufletul meu
din mine o stea să dăinuiesc mereu.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook