Zbor printre poeme

Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleştii lui Apollo,
despic lumini şi umbre în ceasul meu de vară
şi într-un ritm haotic alerg de colo-colo.

Am vise de-mprumut, speranţe, noi poeme,
donez eternităţii trăiri şi multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de lumini şi umbre

E ziua aproape,
alerg cu paşi grăbiţi
pe întinderi de ape
din al ploii şuvoi
lumina pluteşte în zare
iar norii fumurii se risipesc
picături de ploaie m-ating
îmi umezesc privirea,
sunt lacrimi pe fire de iarbă
lacrimi din ochii,
ce se-nchid şi deschid,
sub culoarea albastă a timpului
un joc de lumini şi umbre
aprind un dor nevăzut
eu sunt aici,
tu esti acolo departe
şi între noi,
o mare de gânduri
cu fiecare clipă ce trece
căutăm neobosiţi
scânteia de viaţă
dorim să simţim fericirea
crezând în noi şi,
mereu aşteptând, revărsatul zorilor.

poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vama dintre poluri

Salut eternitatea captând secunde nude,
ca cioburi de lumină cad fulgii, în pereche,
se despleteşte iarna prin vama dintre poluri,
în murmur de cristale c-o rânduială veche.

M-a invadat tăcerea printre străine şoapte,
nu simt nicio durere, azi nu mai sunt în stare,
îngenunchez cuvinte sub tălpile de sănii
şi-mi scutur trupul rece de ceaţă şi uitare.

Printre zăpezi bolnave de-atâta veritate,
zâmbesc uşor, cam straniu, şi mă cuprinde-un dor,
mă uit la cer să-mi cumpăr un dram de amintire
fiind înfăşurată-n ninsori ca-ntr-un fuior.
...............................................................
Dureri îmi trec prin vene rănindu-mi plămânul,
am devenit tamponul dintre pământ şi cer,
iar de singurătate alerg în a mea urmă,
în templul zilei astăzi sunt ultim grănicer.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port Lumina Ta

Port Lumina Ta Isuse
Si in scrieri si-n vorbiri
Floarea lacrimilor scurse
Chiar din vremile apuse
De mine sa nu te miri

Mi se zvanta pasii-n zare
Pe sub flori de curcubeu
Caci eu caut indurare
Sa am parte de salvare
O Isuse Domnul meu

Si prin larma grea a lumii
Tot alerg si tot alerg
Pacea grea a-ntelepciunii
Sa ne prinda azi oe unii
Adanc viata s-o-nteleg

Port in mine focul viu
De-a-l avea pe Domnul Vietii
Ca Mire pe El sa-l stiu
Si-a Lui rob pe veci sa fiu
In surasul diminetii

Port lumina azi in mine
Din Lumina Lui Hristos
S-o vada chiar orisicine
Caci Isus din nou revine
Printre oameni aici jos

Si vrem cu bunavointa
Spre noi Domnu sa priveasca
Caci i-am vrut a Lui Fiinta
Vazuta doar prin credinta
Sus in patria cereasca

Slava cinste si onoare
Celui ce e asteptat
Sa isi ia a Lui odoare
Pentru slava Lui cea mare
Fie-n veci dar laudat
Sub nuc Catcau 07-09-2021

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţia iernii

Ninge cu fulgi mari pe strada noastră,
împodobind castani necontenit,
dansează ilegal prin urme îngeri
şi ceasul din odaie a murit.

Încă un an coboară peste mine.
Mă pregătesc de-un nou recensământ.
Trăiri se scurg necontrolat prin mână,
încetul cu încetul spre pământ.

Şi dezertez spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n tragicul destin,
compun cuvinte parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul clandestin.

Azi ninge peste mine, timpul strigă,
mă regăsesc în visul de-mprumut,
trec ilegal pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la modul absolut.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fulgi mari...

Iar ninge cu fulgi mari
pe strada noastră,
împodobind castani
necontenit,
dansează ilegal
prin urme îngeri,
şi ceasul din odaie
a murit.

Încă un an
coboară peste mine,
mă pregătesc
de-un nou recensământ,
trăiri se scurg
necontrolat prin mână,
încetul cu încetul
spre pământ.

Şi dezertez
spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n
tragicul destin,
compun cuvinte
parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul
clandestin.

Azi ninge peste mine,
timpul strigă,
mă regăsesc
în visul de-mprumut,
trec ilegal
pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la
modul absolut.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

Alerg prin păduri
Cu gânduri deşarte
Cu doruri aparte
Şi nu am măsuri
La timpuri şi locuri
Alerg printre blocuri
De piatră 'nălţate
Pe pajişti uscate
Alerg fără teamă
Spre ceru-nstelat
Cu gându-l străbat
Un astru mă cheamă
Dar nu-l bag în seamă
Ci-alerg neîncetat
Pe drum neumblat
Gândind c-o s-ajung
În zori luminoşi
Cu sori mai frumoşi
Acasă să plâng
Şi-alerg ca un gând.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după umbre

Treceam în fugă pe lângă vânătorii de tei,
Strada curgea invadată de flori şi de vară,
Trăiam sentimentul unui loc comun sau al unui deja-vu.
Auzeam cum sunt striviţi de trecători trandafirii tăiaţi de pe bulevarde,
înainte de a fi puşi în coşurile grădinarilor.
Se ghemuia în mine cântecul de lebădă al castanului uriaş
prăbuşit pe strada unde primarul hotărâse că oamenii sunt mai importanţi decât visele vegetale.
Mă luptam cu toată hipersenzitivitatea mea,
"o să se-ntâmple, se va-ntâmpla, se-ntâmplă"...
Atâtea premoniţii şi gânduri, când,
Umbra mea a răsărit din pământ mai înaltă ca mine,
Mergea înaintea mea şi-am inceput să alerg, să alerg, să alerg...
Dar numai în minte (devenisem deja adult!)
Ştiam că palma dreaptă n-o să poată acoperi la infinit
Sângele deşirat din cusătura de unde tu mi-ai smuls umbra.
Apoi mi-am dat seama că n-o s-o ajung,
Pentru că umbra mea nu are nume s-o pot striga.
Şi-atunci am oprit vara în loc, am ridicat mâna,
Pe strada tot mai frumoasă sângele s-a-mprăştiat dezvrăjit...
Numai batrâna care fura tei mă stropea cu privirea albastră,
Şi, îndesându-mi flori în răni, repeta:

"Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre..."

poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirii de a poezi-i plătesc un bir în orice zi...

Am răni la mâini şi la picioare, de când tot scormonesc prin lut
Să aflu de-s pământ sau mare, ori doar o mască de-mprumut...
Nu mă cunosc, prin ce minune, în poezie-am apărut
Şi cum şi unde-a plâns vocala, într-un sfârşit sau început?

Sau poate sunt întruchiparea unui răspuns la întrebări,
Când se năştea nemărginirea în frământarea unei mări.
Eram cu fruntea aplecată spre primul val ce m-a durut,
Când m-a atins c-un pic de-albastru şi-apoi subit a dispărut...

Eram un embrion de vină în care viaţa-şi făcea loc
Însămânţat din întâmplare în nebunia unui joc.
Era şi dragoste prin preajmă, într-un ghioc pentru ghicit,
Destinul impregnat în genă de ursitori mi-a fost sortit...

Eu mă găsesc doar în poeme, tăcerile îmi sunt altar
În rest, alerg printre dileme călcând pe spuza unui jar,
Ce mă trezeşte din visare, la porţi de iad unde aştept
Pedeapsa lipsei de candoare... îngenunchez şi o accept...

Nu stau prea mult, mai beau din fiere şi mă-mbăiez în macadam
Şi din prinosul de muiere, donez satanei doar un gram...
Îmi bandajez cu foc o rană, cea mai aproape de cuvânt
Şi plec pe uşa de serviciu, călcând pe-al iadului mormânt...

E birul ce-l plătesc menirii de-a poezi oricând, oricum
Şi periodic trec prin iaduri pe-acelaşi fantomatic drum...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg cu gândul

Alerg cu gândul peste mări şi ape,
Peste câmpuri întinse, peste munţi,
În Univers pătrund tot mai aproape
Şi tot întind închipuite punţi.

Alerg prin galerii şi prin genuni,
În zbor de chinuite încleştări,
Mai cred şi câteodată în minuni,
În timpul ce-l consum în căutări.

Într-un ocean de gânduri mă scufund,
Când liniştea se-ascunde-ntr-un apus,
Ocean nemărginit şi fără fund,
Cep doar nedumerire mi-a adus.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord fundamental

N-am privit niciodată înapoi.
Am jucat mereu la poarta din faţă
şi am cules flori.
Parfumul meu,
amestec de petale,
a zburat spre locul cu prune albastre.

În această toamnă
frunzele cad devreme.
Siluete împotriva cerului!

Un vis în mâini,
o ţesătură nevăzută,
lumini printre ramuri,
toate vibrează
şi suspină
sub acoperişul norilor.

Din această dragoste se ridică viziuni,
se topesc în ochi
şi respiră peste dureri nemuritoare.
Iar vocea mea se aude,
în primul răsărit verde,
al primăverii următoare.

Ştiţi,
natura a modelat o liră în inima poetului,
trezind dorinţe şi pasiuni.

Într-o epocă sacrificată,
visul meu pătrunde în casa universului,
scriind pe umerii eternităţii.

Şi cuvintele se mişcă
în ritm de vals,
zbuciumul şi pasiunea
devenind melodii neautorizate pentru păsările amurgului.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din gânduri

Femeia din gânduri
se desface pe dinăuntru,
mă uit la ea, o despic cu privirea,
o învălui într-un cearşaf de umbre
nu este femeia mea şi mă culc singur.

Vreau să-i văd acel ceva ascuns
ridică din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloană de aer
prin care se scurge nisipul.

Sunt uluit de atâta nepăsare,
de golul din sufletul ei zâmbitor
şi vreau să o mîngâi pe genunchi
dar alunecă jos pe podele
întinsă ca un vânat jupuit,
la care mă sperie doar ochii umbriţi
de patimi descărnate de întuneric.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (30 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,

Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...

Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.

Liniştea mă împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.

Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.

Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se aşează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.

Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină străluceşte
De uimire deschid mâna
El in palma mea păşeşte.

- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Eşti vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.

Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis şi nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.

Trece un fior prin mine
Si tresar mă uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.

Noaptea neagră ţese vise
Din cuvinte şi din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...

poezie de Constantino Amarande (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino Amarande
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul H

Trec secunde infime, ore de cuarţ...
Nu îmi este sete de nori, doar de ape despicate
de fulgere, de Sânziene
ce miros a mirişti... a gânduri, a nonculori...

Alerg haotic ca murgii ce îşi lovesc potcoavele de timp.
Aş descânta aburul propriei mele incertitudini, dacă m-aş putea opri.
De unde vii şi unde te duci, singurătatea mea plană?
Mai poţi încă să muşti cu dinţii albaştri,
să te înfigi în pulpa mea dreaptă, nepreţuito,
când dintre iarba de mare, mă ridic
şi, sfios dar teluric, te strig?

Parcă aici toate au un rost şi ceasul se învârte
drenat de lichidul vieţii.
Nu-mi recunosc vii, nu-mi recunosc morţii,
nu cad din mine însămi într-o stea azalee,
doar tac şi aşez vise pliate atent ca la iarmaroc până şina se întinde tulbure...

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri noi

Era o-nvălmăşeală de secvenţe
în mintea sa, pe drumul din pădure,
încât îi provocau incoerenţe
în logica gândiri lui mahmure.

Vedea cum paşii săi strivesc în umbre
a razelor de soare veselie,
iar sunete venite din penumbre
îi cântă, prin copaci, o simfonie.

Voia, în ochii tulburi, limpezire,
în suflet, printre gânduri şi în viaţă,
mergea pe vechiul drum, dar n-avea ştire
de ţinta lui în noua dimineaţă.

Îşi aminteşte noaptea cea din urmă,
de ea, de-o fericire nepereche,
dar, dincolo de asta, chiar de scurmă,
nu poate da de-o amintire veche.

Trecutul i s-a scurs ca printr-o sită
cu ochiuri mari, prin care poate trece
chiar timpul însuşi, viaţa osândită
să poarte-un suflet care vrea să plece.

Dar gânduri noi, sălbatice, necoapte,
apar de pe niciunde, iar privirea
îi străluceşte; vrea o nouă noapte
în care să-i vorbească doar iubirea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt cea de ieri

Mi-e dor de mine şi plouă întruna,
cerul veghează să-şi vadă lucrarea,
îmi stau amintiri ghemuite în trup,
mă cheamă şi eu le simt răsuflarea.

E toamnă în vii, am toamnă în vene,
respir cu stropii într-un ritm viciat,
în noaptea surdă un nor se desprinde:
"Ajută-mă, Doamne, să-l scap de păcat!"

Ore grăbite dansează prin urme
şi-o frunză visează la noi primăveri,
cuvintele tac uitate-ntr-o carte,
amintindu-mi că nu mai sunt cea de ieri.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă!

Speranţe, idei sau vise,
Sunt de mult, de vremuri ninse.
Au rămas doar nişte gânduri...
Azi, am mulţi prieteni singuri.

Încă n-am pe faţă riduri,
Însă, sunt plină de gânduri...
Ce mai viaţă, ce mai soartă!
Singurătatea mă poartă.

Frumoasele mele vise,
De soartă mi-au fost ucise.
Acum am rămas pe gânduri,
Cu ochii pe-aceste rânduri...

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (15 martie 2001)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg alerg

Alerg, alerg la nesfârşit,
E o întrebare şi răspuns finit
Dar infinit este acest sfârşit...
Esenţa vieţii care s-a topit.

Dar a înflorit şi-a răsărit din nou
Mult renăscut şi veşnic e Prea-plinul
E prea-frumos şi cântec în ecou,
E curcubeul ce ne-alină visul.

Căci Spiritul etern a renăscut
Mult refăcut e totul, e chemare
Desăvârşit în inima-i de stare
Copilul Etern e Veşnicia-Scutul.

poezie de Edmond Ioan Siladie (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititor printre... rânduri

Pe lumea asta sunt si eu,
Cu bune şi cu rele...
Şi nicidecum nu mă consider
Un cititor în stele...
Dar mi se întamplă foarte des
Încât rămân pe gânduri
Să citesc vorbe cu-nţeles
Ce "răsar" printre... rânduri...
Nu ştiu de-i bine sau de-i rău,
Doar Cel de Sus o ştie
Dar ştiu că viaţa mea n-a fost
Nicicând o poezie...

poezie de Mariana Simionescu (27 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ALERG

Alerg după o stea
În universul întreg
O voi găsi undeva
Sau degeaba alerg?

Alerg după un ţel
Dar care este în esenţă?
Între paşnic şi rebel
O fi vreo diferenţă?

Alerg în jurul unui punct
Rotindu-mă degeaba poate,
Alerg aşa neîntrerupt
Şi n-am ajuns departe.

Dar cât voi alerga aşa ?
E singura mea întrebare.
Va fi oare degeaba ?
Sau voi rămâne-n căutare.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!