Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zbor printre poeme

Sunt doar o amintire a ierbii din savană,
mă-ntrec cu telegarii caleștii lui Apollo,
despic lumini și umbre în ceasul meu de vară
și într-un ritm haotic alerg de colo-colo.

Am vise de-mprumut, speranțe, noi poeme,
donez eternității trăiri și multe gânduri,
prin noaptea mea albastră alerg ca-ntr-un safarii
strigând din nou lui Zeus:
" Sunt aici, printre rânduri!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 17.99 lei.

Citate similare

Meditația iernii

Ninge cu fulgi mari pe strada noastră,
împodobind castani necontenit,
dansează ilegal prin urme îngeri
și ceasul din odaie a murit.

Încă un an coboară peste mine.
Mă pregătesc de-un nou recensământ.
Trăiri se scurg necontrolat prin mână,
încetul cu încetul spre pământ.

Și dezertez spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n tragicul destin,
compun cuvinte parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul clandestin.

Azi ninge peste mine, timpul strigă,
regăsesc în visul de-mprumut,
trec ilegal pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la modul absolut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albastru infinit

Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge cu fulgi mari...

Iar ninge cu fulgi mari
pe strada noastră,
împodobind castani
necontenit,
dansează ilegal
prin urme îngeri,
și ceasul din odaie
a murit.

Încă un an
coboară peste mine,
pregătesc
de-un nou recensământ,
trăiri se scurg
necontrolat prin mână,
încetul cu încetul
spre pământ.

Și dezertez
spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n
tragicul destin,
compun cuvinte
parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul
clandestin.

Azi ninge peste mine,
timpul strigă,
regăsesc
în visul de-mprumut,
trec ilegal
pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la
modul absolut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alerg

Alerg prin păduri
Cu gânduri deșarte
Cu doruri aparte
Și nu am măsuri
La timpuri și locuri
Alerg printre blocuri
De piatră 'nălțate
Pe pajiști uscate
Alerg fără teamă
Spre ceru-nstelat
Cu gându-l străbat
Un astru cheamă
Dar nu-l bag în seamă
Ci-alerg neîncetat
Pe drum neumblat
Gândind c-o s-ajung
În zori luminoși
Cu sori mai frumoși
Acasă să plâng
Și-alerg ca un gând.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alergând după umbre

Treceam în fugă pe lângă vânătorii de tei,
Strada curgea invadată de flori și de vară,
Trăiam sentimentul unui loc comun sau al unui deja-vu.
Auzeam cum sunt striviți de trecători trandafirii tăiați de pe bulevarde,
înainte de a fi puși în coșurile grădinarilor.
Se ghemuia în mine cântecul de lebădă al castanului uriaș
prăbușit pe strada unde primarul hotărâse că oamenii sunt mai importanți decât visele vegetale.
Mă luptam cu toată hipersenzitivitatea mea,
"o să se-ntâmple, se va-ntâmpla, se-ntâmplă"...
Atâtea premoniții și gânduri, când,
Umbra mea a răsărit din pământ mai înaltă ca mine,
Mergea înaintea mea și-am inceput să alerg, să alerg, să alerg...
Dar numai în minte (devenisem deja adult!)
Știam că palma dreaptă n-o să poată acoperi la infinit
Sângele deșirat din cusătura de unde tu mi-ai smuls umbra.
Apoi mi-am dat seama că n-o s-o ajung,
Pentru că umbra mea nu are nume s-o pot striga.
Și-atunci am oprit vara în loc, am ridicat mâna,
Pe strada tot mai frumoasă sângele s-a-mprăștiat dezvrăjit...
Numai batrâna care fura tei stropea cu privirea albastră,
Și, îndesându-mi flori în răni, repeta:

"Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre...
Nimeni nu moare alergând dupa umbre..."

poezie de
Adăugat de Olga BocioacaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia din gânduri

Femeia din gânduri
se desface pe dinăuntru,
uit la ea, o despic cu privirea,
o învălui într-un cearșaf de umbre
nu este femeia mea și mă culc singur.

Vreau să-i văd acel ceva ascuns
ridică din umeri, nu spune nimic,
trupul ei devine o coloană de aer
prin care se scurge nisipul.

Sunt uluit de atâta nepăsare,
de golul din sufletul ei zâmbitor
și vreau să o mîngâi pe genunchi
dar alunecă jos pe podele
întinsă ca un vânat jupuit,
la care sperie doar ochii umbriți
de patimi descărnate de întuneric.

poezie de (30 iulie 2010)
Adăugat de Llelu Nicolae VălăreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul

Pe cărare de poveste
Vin în minte rânduri, rânduri,
Amintiri de mult uitate,
Îngropate printre gânduri,

Picură încet ca mierea
Lacrimi de argint în mine
Fine cum e adierea
Ziua trece, noaptea vine...

Nerostitele cuvinte
Ale tale, ale mele
Scânteiază-n depărtare
Licurici din praf de stele.

Liniștea împresoară
Mă învăluie-n lumină
Strălucirea ei în noapte
Fac cuvintele să vină.

Se învârt în juru-mi tandru
Este vis, o feerie
Eu le-ajut încet cu pana
Să coboare pe hârtie.

Stoluri de cuvinte-alese
Cu aripi de întelesuri
Se așează pe hârtie
Într-un dans ciudat de versuri.

Un cuvânt mai mult ca toate,
De lumină strălucește
De uimire deschid mâna
El in palma mea pășește.

- Cine esti? întreb in taină
Cum de stai în palma mea?
Ești vreun zeu sau poate-o zână?
-Eu sunt TU. IUBIREA TA.

Mă cutremur în fiintă
Însă inima-mi e calmă,
Între vis și nebunie
Îmi tin sufletul în palmă.

Trece un fior prin mine
Si tresar uit în mână
Prin fereastră-ncet se scurge
Doar o raza de la lună.

Noaptea neagră țese vise
Din cuvinte și din gânduri
Pe cărare de poveste
Vin in minte rânduri, rânduri...

poezie de (22 martie 2013)
Adăugat de Constantino AmarandeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul H

Trec secunde infime, ore de cuarț...
Nu îmi este sete de nori, doar de ape despicate
de fulgere, de Sânziene
ce miros a miriști... a gânduri, a nonculori...

Alerg haotic ca murgii ce își lovesc potcoavele de timp.
Aș descânta aburul propriei mele incertitudini, dacă m-aș putea opri.
De unde vii și unde te duci, singurătatea mea plană?
Mai poți încă să muști cu dinții albaștri,
să te înfigi în pulpa mea dreaptă, neprețuito,
când dintre iarba de mare, ridic
și, sfios dar teluric, te strig?

Parcă aici toate au un rost și ceasul se învârte
drenat de lichidul vieții.
Nu-mi recunosc vii, nu-mi recunosc morții,
nu cad din mine însămi într-o stea azalee,
doar tac și așez vise pliate atent ca la iarmaroc până șina se întinde tulbure...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Nu mai sunt cea de ieri

Mi-e dor de mine și plouă întruna,
cerul veghează să-și vadă lucrarea,
îmi stau amintiri ghemuite în trup,
cheamă și eu le simt răsuflarea.

E toamnă în vii, am toamnă în vene,
respir cu stropii într-un ritm viciat,
în noaptea surdă un nor se desprinde:
"Ajută-, Doamne, să-l scap de păcat!"

Ore grăbite dansează prin urme
și-o frunză visează la noi primăveri,
cuvintele tac uitate-ntr-o carte,
amintindu-mi că nu mai sunt cea de ieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri noi

Era o-nvălmășeală de secvențe
în mintea sa, pe drumul din pădure,
încât îi provocau incoerențe
în logica gândiri lui mahmure.

Vedea cum pașii săi strivesc în umbre
a razelor de soare veselie,
iar sunete venite din penumbre
îi cântă, prin copaci, o simfonie.

Voia, în ochii tulburi, limpezire,
în suflet, printre gânduri și în viață,
mergea pe vechiul drum, dar n-avea știre
de ținta lui în noua dimineață.

Își amintește noaptea cea din urmă,
de ea, de-o fericire nepereche,
dar, dincolo de asta, chiar de scurmă,
nu poate da de-o amintire veche.

Trecutul i s-a scurs ca printr-o sită
cu ochiuri mari, prin care poate trece
chiar timpul însuși, viața osândită
să poarte-un suflet care vrea să plece.

Dar gânduri noi, sălbatice, necoapte,
apar de pe niciunde, iar privirea
îi strălucește; vrea o nouă noapte
în care să-i vorbească doar iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

Soartă!

Speranțe, idei sau vise,
Sunt de mult, de vremuri ninse.
Au rămas doar niște gânduri...
Azi, am mulți prieteni singuri.

Încă n-am pe față riduri,
Însă, sunt plină de gânduri...
Ce mai viață, ce mai soartă!
Singurătatea poartă.

Frumoasele mele vise,
De soartă mi-au fost ucise.
Acum am rămas pe gânduri,
Cu ochii pe-aceste rânduri...

poezie de din Cenușa unui suflet! (15 martie 2001)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alerg alerg

Alerg, alerg la nesfârșit,
E o întrebare și răspuns finit
Dar infinit este acest sfârșit...
Esența vieții care s-a topit.

Dar a înflorit și-a răsărit din nou
Mult renăscut și veșnic e Prea-plinul
E prea-frumos și cântec în ecou,
E curcubeul ce ne-alină visul.

Căci Spiritul etern a renăscut
Mult refăcut e totul, e chemare
Desăvârșit în inima-i de stare
Copilul Etern e Veșnicia-Scutul.

poezie de (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.KSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

ALERG

Alerg după o stea
În universul întreg
O voi găsi undeva
Sau degeaba alerg?

Alerg după un țel
Dar care este în esență?
Între pașnic și rebel
O fi vreo diferență?

Alerg în jurul unui punct
Rotindu- degeaba poate,
Alerg așa neîntrerupt
Și n-am ajuns departe.

Dar cât voi alerga așa ?
E singura mea întrebare.
Va fi oare degeaba ?
Sau voi rămâne-n căutare.

1964

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cititor printre... rânduri

Pe lumea asta sunt si eu,
Cu bune și cu rele...
Și nicidecum nu consider
Un cititor în stele...
Dar mi se întamplă foarte des
Încât rămân pe gânduri
Să citesc vorbe cu-nțeles
Ce "răsar" printre... rânduri...
Nu știu de-i bine sau de-i rău,
Doar Cel de Sus o știe
Dar știu că viața mea n-a fost
Nicicând o poezie...

poezie de (27 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Autoportret pe o frunză

Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.

poezie clasică de
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mariana Eftimie Kabbout

Ultimul apus

Am furat o bucată de timp și-am ascuns-o în stele
Cu un zâmbet timid m-am plimbat mai apoi printre ele
Talpa mea a pășit prea ușor, nimeni astăzi nu știe
C-am trecut pe acolo cândva, într-o clipă târzie...

Mii de ani am crezut că o lume-i făcută să piară
Neștiind de ce toamna sosește mereu după vară
Am fost centru solar și-am sclipit o secundă-n amurg
Risipind vise lungi prea ascunse-n speranțe ce curg

Umbra verii tăcea urmărind pasul meu legănat
Iar poteca rămasă în urmă după mine-a strigat
Rele vânturi băteau peste anii ce-n spate-i căram
Împotriva uitării mi-amintesc și acum că luptam

Am știut că secunda avea chipul fetei bătrâne
Și din trecerea ei friguroasă nimic nu rămâne
Curtezana din ea e mereu doar un suflet flămând
Care sapă adânc răscolind printre șoaptă și gând

Înghițită de-o stea somnoroasă mai alerg prin secunde
Învățând să trăiesc nostalgii fără lacrimi profunde
Am pășit izgonind anotimpul spre care m-am dus
Patimi dulci am trăit așteptând doar un ultim apus...

poezie de din Atingeri Divine
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pașii goi

Sunt urmă de pași goi
Înmuiați în nisipul fin,
Scăldați în umbre epice
Și avânt în cântul alb al pescărușilor,
Ca un tomnatic nor,
Primăvăratecă ploaie
Al gândului meu desuet;
Strop ce plonjează sunt
Și umezesc potecile anotimpului
Din vremi străbune.
Val după val,
Marea mușcă din țărm
Umplând urmele mele
Cu alte fire de nisip jilav, amorf.
Raze după raze,
Se topesc în cristalinul acvatic
Luminând a mea briză eternă
Ce leagă tălpile mele de pașii mărunți,
Brațele mele de catarg,
Ochii mei de zenitul divinității...
Sunt doar un pumn de lumină
În sfânta maree.
Nu alerg,
Doar rătăcesc puțin
În marea sufletului meu
Care așteaptă
La fel de albastră,
La fel de sihastră,
Mai înnoptată...
Val după val se aciuează
Sub tălpile reci
Și Cerul roagă
Să-i descânt câteva raze
Cu poemul meu,
Al pumnului de lumină
Care veghează pașii adânciți în argila vieții,
Marea simțurilor tainice,
Pescărușii primăverii din noi,
Soarele și tot ce universul iubește.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Liniștea Toamnei

timpul câteodată își scutură pletele, obosit
în răsărituri și apusuri îl vezi încă, zâmbind
dulcele tău chip rămâne a mea amintire
pe versurile lui Eminescu și-n povestire

fire de raze din soare de clipe
sunt picuri de iubire binevenite
o lacrimă din colț visător de geană
picură liniștită din vară-n-toamnă

alunecă încet într-un râu liniștitor
încă în vis strigând și sperând cu dor
este lungă și cu speranță toamnă-n câmpie
te aștept aici, încă-ntr-o seară târzie

poezie de (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în brațele Domnului.

Tu îmi privești inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorții din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptați de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

De ce

afară plouă și e vânt
lumina a murit și timpul a tăcut
eu zac pe un țărm pustiu
la margine de lume, de speranță
e neagră noaptea în care sunt
de ce să stau
când nu știu unde sunt
unde să plec
când drumuri nu mai sunt
e beznă adâncă în mine și în jur
de ce să înjur
mai bine plâng în ultimul meu cânt
sunt beat
îngrozitor de beat
de ce crezi că sunt nebun
dau de pereți cu toate
se poate...
nu trezesc
de ce să trezesc
să văd ce...
gunoiul din jur
privesc în sus, în jos
și vrei să nu înjur
ura, minciuna pură, ordinară
dansează zgomotos pe stradă
astăzi e în toate
se poate, sigur se poate
mi-e capul greu
genunchi dor
de târât prin noroi
sprijin de gânduri
de ce să ridic
mai bine zac
în eterna și fascinanta mocirlă
e bine, nu
nu, prietene, aici totul e un mare nimic
ce mai contează
nu vreau nimic
nimic nu zic
doar plâng printre rânduri
sau rătăcesc printre gânduri, se poate...
aici lucruri murdare sunt
le spăl, dar put
banii miros urât
pe țărm cobor ades
să spăl sufletul meu
pătat de ură și noroi
din jur, din noi
ce caut eu aici în ăst gunoi
sublim, de soi
caut roza sau psihoza
unui suflet ce a fost
caut un sens fără sens
într-un deplin consens
întreb întruna
câte unul, câte una
desigur fără sens
ce sens au toate
totul e atât de clar și fără sens
atunci
cine plânge acolo sus

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum scriu un schimb de replici cu Scufița Roșie din patru rânduri? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!