Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Un păcat numit Apollo

Ești păcatul vieții mele și mă iert că te mai port,
Ca pe-o salbă de mărgele, ca pe-o haină de import.
Te-ai zdrelit pe ici pe colo, te-am cârpit cu borangic,
Dar îmi ești și-acum Apollo, deși ești un pic mai mic.

Te păstrez prin buzunare, în poșeta de oraș,
Să-mi fii muză. Ce onoare! Și spre seară amoraș.
Te hrănesc cu poezie și de sete-ți pregătesc
O licoare azurie, de pe buze ce-nfloresc.

Ai cam obosit de-o vreme și te plângi ca un moșneag
Și te zbați între dileme. Doar nu vrei să mă retrag!
Ți-e cam dor de libertate și ai vrea din nou să zburzi,
Dar, eu nu te-aud, iubite, că sunt surdă între surzi.

Și-ai să stai aici cu mine, până-n ultimul minut,
Că îmi ești păcat, știi bine, și cu tine am crescut.
Și de-o fi să mori tu primul, te voi împăia, să știi-
Las' s-aștepte țintirimul! Eu te țin printre cei vii,

Să mai scriu câteva versuri, (fără tine n-aș putea)-
Cum să te îngrop, Apollo, când și mort ești steaua mea?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valentin David

Replică la poezia "Un păcat numit Apollo" de Violetta Petre

Ești iubirea vieții mele, m-ai ales dintre o mie
De bărbați, tânjind să-ți fie animal de companie,
Chiar de-s Doberman, pur sânge, suplu, sprinten și voinic,
Mi-ai pus numele Apollo... pentru tine sunt prea mic!

Îmi pui zgarda la plimbare seara-n drumul spre oraș,
Mă alergi prim magazine, și apoi îmi dai relaș,
Mă adapi cu poezie și când poposim la mall,
Îmi dai bere la cutie, însă fără alcool!

Jos, în aurita cușcă îmi arunci, zâmbind, un os,
Mi-au căzut de-o vreme dinții și-i bătrân, nu-i bun de ros,
Ochii m-au lăsat, iar lanțul, scurt, face turbez,
Aș da tot ce am pe lume, pentru-o zi de maidanez...

Însă stând ca o mumie, împăiat pe-o canapea,
Până-n ultima secundă, aprig te voi blestema:
Sper ca-n paiele din mine să se înmulțească molii,
Să-ți atace astrahanul și să-ți intre în fotolii,

Căci geloasă, posesivă, nu o să m-arunci de-acolo,
Chiar și mort, cu ochi de sticlă, tu mai crezi că sunt Apollo!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Tu ești

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu ești.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Și-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu ești.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Și-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu ești,
Haide, spune-mi, tu ești,
Te recunosc prin ochii care topești,
Te recunosc din crăpături din buze mușcate în povești,
Hai, spune, tu ești
Tu ești aceea care, prin zâmbete amețești,
Tu ești,
O, da, tu ești,
Tu ești aceea care ocolești,
Tu ești aceea care m-ai contopit în dor,
Tu ești aceea care între brațe înălțai în zbor,
Tu ești,
Te recunosc, tu ești,
Păcatul tău îți face fața ca să nu zâmbești,
Păcatul tău apasă, și trupul ți-l privești
Îmbătrânit și supt de vlaga, ce încă-ți mai dorești...
O, da, te recunosc. Tu ești...
Iubirea mea din marea de povești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Cicoare fără floare

Ascunde-mă în tine, ca pe-o vară,
În care nu mă mai primești de-o vreme!
Îmi voi lăsa o gleznă pe afară,
S-auzi cum dorul de sărut îmi geme.

Și te voi căuta cu-nfrigurare,
Că te-ai pierdut prin tine, fără voie;
, nu mai știu pe unde ești, doare
Și doar de un cuvânt mai am nevoie.

Nu-ți cer să mă îmbraci în straie scumpe,
Doar flori să îmi arunci pe sâni și brațe!
Nu simți, iubite, dorul cum irumpe
Tăcerea dintre noi, să o înhațe?

În tine nu mai este loc de mine,
Am încercat îți pătrund prin vene;
Iubirea noastră doarme în ruine
Și nopțile-s păzite de hiene.

Ți-ai pus călăi de pază la intrare,
voi zidi sub porțile închise;
Voi răsări cicoare fără floare,
cerurile-mi sunt, de azi, ucise.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul de casă...

Oraș frumos, București,
Capitala țării ești.
Dar în fiecare zi, tu
Bucăți, îmi faci sufletu'.

Și când seara se lasă,
Îmi e dor de casă.
Nu prea am bănuit eu,
Cât o să-mi fie de greu.

Aici, nu ești ca acasă,
Când stai cu ai tăi la masă.
Dar singură consolez
În viață, ceva realizez.

De părinți, mi se face dor
Și atunci simt mor.
Asta se întâmplă cam mereu,
În rest, sunt bine eu...

Galați, de tine nu am uitat,
Te port în suflet, necondiționat.
Niciodată nu mă lasă
Dorul, de-a mea casă.

Pentru mulți, nu însemni nimic,
Te văd doar un oraș mic.
Eu de aici, departe am plecat,                            
Totul în urmă, am lăsat.

poezie de (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te doresc cum ești

Eu te doresc cum ești, te văd ca pe-o copilă,
Și mă-nfior de tine... dorința îmi stă trează...
Îmi este lutul copt, mi-e timpul de argilă
Și spre-ale fericirii, doar trupul tău rimează.
*
Eu te doresc cum ești, te văd ca pe dorința
Ce m-a urmat ca umbra... prin nopțile târzii.
Iubesc dumnezeirea, dar... tu îmi ești credința
Și-mi pui lumină-n suflet... lumina celor vii.
*
Eu te doresc cum ești, îmi ești ca o fecioară,
E dreptul meu să fii... cum brațele-mi te vor.
Ești amfora din lutu-mi, ce s-a umplut de vară,
Ești vinul ce mă-mbată... de dragoste și dor.
*
Eu te doresc cum ești și-mi ești cum te doresc,
Timpul nu poate șterge ce inima-mi păstrează!
Culeg plăceri din tine... și-ți dau tot ce-i firesc
Și mă-nfior de tine, când trupu-ți îmi rimează.

poezie de (21 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Singurul motiv

Milion de motive- avea să te las
Însă doar pentru unul nu fac acest pas,
Te păstrez lângă mine atât cât trăiesc,
Ești iubire pe viață, ești tot ce-mi doresc

Îmi greșești repetat însă știu să te iert,
Te aștept să te mângâi, refuz să te cert,
Tu ești ceea ce ești, chiar nu vreau să te schimbi,
Ești marea-mi dorință ce-n emoții te plimbi

Poți să-mi zbori unde vrei, libertate poți fi,
Când te-ntorci sunt aici, pentru tine, o știi
Nu vreau aripi să-ți tai, ce frumoase-au crescut,
Fii un înger suav, să fii tot ce ai vrut

Însă-ți cer doar atât, nu-nceta iubești,
exiști minunat și duios trăiești,
Iar de vrei, dacă simți, poți să-mi spui: te iubesc
Eu atâta aștept, pentru asta trăiesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Fulg de aripi

M-am rătăcit în dans de fluturi,
În zborul lor indefinit,
În frunzele ce mi le scuturi,
Când sufletul ți-e istovit.

Am tresărit emoții fine,
Netălmăcitele trăiri,
Ce le resimt când sunt cu tine
Și le păstrez în amintiri.

M-am transformat în dans petale,
Culori amurg și asfințit,
Sunt fulg din aripile tale,
Plutind spre trupul tău iubit.

Stau așezat culcuș pe-o geană,
Să te privesc cum îmi surâzi,
Îmi ești iubire, îmi ești teamă,
Ești lacrimi pe obrajii uzi.

Tu ești răceală, îmi ești patimi,
Ești ce urăsc și ce iubesc,
La fel îmi ești bătăi de inimi,
Ești înger sfânt... păcat trupesc.

~Adi Conțu~

poezie de (12 august 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu iubito...

Tu iubito o știi bine
Tu ești dor, ești dor de mine
Tu ești dor, eu sunt iubire
Tu ești freamăt, eu simțire.

Tu ești raza albă-a lunii
Tu ești izvorul minunii
Tu ești vis și armonie
Tu ești vers, eu poezie.

Tu a vieții mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Ești și floare și femeie.

poezie de
Adăugat de Oana Alexia BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cineva ca tine

Visam de multe ori la cineva ca tine
Care să mă ajute, să mă-nțeleagă bine
Să îmi iubească râsul și ochii -i iubească
Și-atunci când sunt speriată el să mă ocrotească.
Și-acum când ești aici eu nu știu ce să fac
E uimitor ce fluturi am astăzi în stomac
Te văd că ești real și toată topesc
Cu fiecare zi eu mai mult te iubesc
Când viața lovește cu al ei aspru bici
Cu inima ta bună tu ești mereu aici
Ești lumea mea, ești cerul, ești o frumoasă stea
schimb ceva la tine în veci nu aș putea
Probleme și necazuri acum dispar de tot
Căci tu mă ții în brațe când simt că nu mai pot
Mă tem de-un singur lucru și-l spun fără rușine
Că n-aș putea trăi fără un om ca tine.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Că ești mare, că ești mic...

Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.

Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.

Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.

Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.

După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
Că ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.

poezie de (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Iluzii

Și vreau cred că ești aici, iubito-
Un pas și-o mână-ntinsă mai departe.
Și te ghicesc, pe tine, negăsito
Într-un castel cu geamurile sparte,

Prin care te privesc uitând de vară,
Castelul cu răcoare îmbie.
Hai, vino în iluzia de-afară,
Chiar de ești vis, eu încă te simt vie.

Să te-ncălzesc lipindu-te de mine
Și să te gust cu buzele-mi flămânde.
Iubita mea, sunt doar un mărăcine
Dar pentru tine, spinii-i voi ascunde.

Tu vino pe cărarea dinspre vise,
Dar să nu calci pe-albastrul de cicoare!
De dorul tău și cerul se-ofilise,
Uitase păpădia să mai zboare.

Iluzie îmi ești de-o veșnicie,
Deși te-aș prefera-n carne și oase.
Rămâi, iubita mea și numai mie,
Să-mi dai visele noastre de mătase!

Nemuritori în plăsmuiri astrale
Vom confisca iluziile vieții,
Eu asfințitul lacrimilor tale,
Tu, răsăritu-albastru-al dimineții...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Mă pliez pe toane, să te am...

Tu descompui și mă compui, tu mă urci în cer și mă cobori,
Sunt a ta și sunt a nimănui, sunt deșert și ploaie fără nori.
Tu înflorești, veștejești, desființezi și mă-ntregești,
Azi uiți și mâine iubești, alungi și iarăși primești...

Îmi frângi visele într-un minut și ningi peste mine-n luna mai
Ca și cum nici nu m-ai cunoscut și doar iarnă și furtuni îmi dai.
Vii prin mine și mă viforești, de nu-mi mai găsesc niciun poem,
Doar septembrie îl mai citești, și să nu mi-l furi, încă, tem...

Aștept jurământ pe inelar, să te știu, cumva, numai al meu,
Tu îmi spui visu-mi e-n zadar și că totul e doar un clișeu.
Nu te știu decât din amintiri ale unei toamne în amurg,
Când mi-ai pus pe buze trandafiri și de-atunci dorințe-n mine curg...

Și îmi ești și nu îmi ești și-aștept, ca din când în când să te aud,
Glasul tău aș vrea să îl păstrez și în glasul meu îl includ...
Mai visez, încă n-am obosit, că te voi privi în ochi vreodat'
Și atunci vei ști cât te-am iubit... și de toate tu ești vinovat...

Mă pliez pe toane, să te am, ca pe-un elixir pentru pustiu
Și la orice caznă înham, doar ca să te am cât de târziu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu mă întrebi

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl știi
Și n-aș putea în sufletu-mi de plumb
răscolesc prin amintiri și zile mii.

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopțile pustii și fără tine știi
Când ruga-n lacrimi îngenunchia,
Iar zorii prindeau fără să vii?

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munți
Și-au împărțit destin și amintiri la doi.

De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai știi
Când mi-ai promis ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.

Ești liber azi chiar dacă încă sunt,
Nu mă mai roade gândul că nu vii
Și-n nopțile în care-s trează și nu ești
Pe cine strângi la piept te las doar tu să știi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, acolo

Tu ești acolo, între lumi, singurătatea mea,
Tu ești acolo, între inimi, pulsând ca o speranță,
Cântec născut din nevăzut, dar intonând vederea,
Tu ești acolo, lângă tine, dar ești în siguranță?

Îți vede, oare, cineva, tristețea de sub pleoapă?
Cuiva îi pasă de lumina ce ți se stinge-n sânge,
Ce pâlpâie și cere-ntr-una un glob de spini cu apă
Ca să își prindă rădăcină și mugur care plânge?

Tu ești acolo, între lumi, eu sunt aici, cu tine.
Tu strigi, eu chem, eu strig, tu chemi... ecou...
Eu sunt acolo, lângă tine, tu ești aici cu mine...
Două culori încrucișate, o inimă din nou.

poezie de
Adăugat de LerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

te îmbrățișez, Românie, a inima oară...
mi se face drag de tine
duios, dar puternic,
în fiecare timp.

îmi ești părinți,
îmi ești bunici,
copilăria mea e în tine
și mi se împlu ochii de basme,
acum, la etajul patru din viață.

îmi ești copil, Românie.
în mijlocul sufletului îmi stai tu,
așa cum îmi stă fiul meu în dreapta inimii,
așa cum îmi stă fiica mea în stânga inimii.
îmi ești copil, Românie
și am nădejdi pentru tine.

îmi ești frunză, apă, Ană, Gheorghe,
îmi ești ulcior, munte, Olt, fereastră,
îmi ești gând, oraș, poem,
îmi ești numele meu, eu.

te sărut pe inimă, Românie,
a inima oară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)

De acolo sus, de unde ești
Știu veghezi la mine
Mai știu încă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred -i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...

poezie de (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ceai și poezie

În seara asta-mi ești o poezie
În fața unei cești de ceai,
Zicându-ți că așa este fie,
Să îmi fii muza, să îmi fii rai.

Frumoasă ești, cu ochi mărgele,
Nu mă mai satur -i privesc,
Ești poezia mea, ești toate cele
Câte aș vrea ca să iubesc.

poezie de (30 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iuliana Dinte

Ești un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor

Îmi e dor de întristarea ce te leagă de decepții,
Și de mersul tău domol când te-ntorci de la iubit.
Animalic ți-e instinctul dar pe-alocuri ai pretenții
Și ma-nchizi în versuri seara, lângă un tâlhar grăbit.

Tu, pregătești de moarte, și mă-nbraci ca pe-o regină,
Peste sâni îmi pui eșarfe să-ți rămână numai ție.
Mă obligi să-mi scriu pedepse, rămân fără lumină,
Și m-arunci în temniți noaptea lângă demoni de hârtie.

Dimineața pe răcoare privești cu ochi de sticlă,
Și din ei îți curge verde peste inima-mi de ceară,
Vreau evadez din clipa când îți sunt atât de mică,
Și să inventez un vers, unde ma iubești o vară.

Îmi ești monstru cu pretenții și-aștepți sa-ți vorbesc în șoaptă,
Vrei îți cerșesc iubire ca o ploaie sub un nor.
Mă dezbraci de amintiri și miros de pâine coaptă,
Ești un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Vis de paradis

Și-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot așteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...

Și mă lovește iarăși câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
fi vrut să îmi fii un domn,
Cu un sărut să mă trezești dintr-o visare...

De ce eu te visez când ești cu mine...?
Te port în vise, în inimă și minte...
Ești tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi ești pe căi străine.

Și mă așez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ți scriu...
Reglez și web-ul meu cel fistichiu,
Și-aștept mesajele-ți s-apară.

Și mă surprind cum visez cu tine,
Înveșmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
Să-mi fii alături și la greu și bine.

Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu știi ce simt când mă șoptești...
Respir aroma-n care ești,
Ce giuvaier! Și ce răsplată...!

Și-mi este dor să stăm lipiți...
Așa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniți.

A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Și eu, ca orice-albastră visătoare...

Ești vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Și poeziei 'i-este dor de noi.

Ești vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?

Ești vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le- aduna durerea de fecioară
Pe buze-n așteptare, dar tu taci.

Ești vinovat de crimă și trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Și m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.

Ești vinovat de-nsingurea-n care,
M-ai condamnat, într-un deșert de dor;
Îmi plânge versu-n semne de-ntrebare,
La care nu găsesc răspuns și mă strecor

În nopțile ce-mi sunt mereu aproape-
Nopți albe, agonii, și-nnebunesc;
În mine nicio zi nu mai încape
Și-aș vrea pe trupul tău, m-odihnesc.

Am obosit de-atâta așteptare,
Ecouri îți trimit, dar nu ajung;
La tine. Depărtarea e prea mare
Și gerurile iernii străpung.

Și de mai cred în false jurăminte,
E pentru că îmi place să mă mint,
Că sunt un adevăr printre cuvinte
Și vreau minciunile îți dezmint.

Ești vinovat, iubite, și mă doare
suntem, totuși, sub alcelași soare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook