Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Și s-a făcut noapte dintr-odată

și s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte știam că există
în lumea noastră de vată

tu priveai doar într-acolo
de unde așteptai (poate) să vină
pasărea înveșmântată în lumină
subțire cum e lira lui Apollo

nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra orașului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc

poezie de (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Untaru

Întrebări de noapte

Noaptea singur în odaie,
Și-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Și-ntunericul, o claie;

Întrebări pe care totuși
Nu mai pot le descurc
Și cobor în loc să urc
Spre grădina mea cu lotuși

Și când spală dimineața
Geamurile cu lumină
Parcă iar aștept să vină
Cu problemele ei, viața

poezie de din manuscris (septembrie 2010)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nu știam cum se poate prăbuși o casă

Nu știam cum se poate prăbuși o casă,
Știam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea și cum nu e nimeni
Care înțeleagă.

Că țip sub zidurile unde-am fost uitată
Și oricine-ar îndrăzni să vină
Ca mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută ies la lumină.

Așteptam sub grinzile îndoite,
Nu știam cum se poate prăbuși o casă,
Adică de unde începe ea cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

poezie de din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 mai 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.
Ion Untaru

Un decor

Un decor de-colorat
Cinci. Până la ora patru
Matinalul de la teatru,
Liber la închiriat

Nimeni nu mai vrea să vină
Să ne bată serile la ușă
Meschinăria noastră ca o păpușă
Se hrănea dintr-o funie de lumină

Parcă ieri fără folos
Hăndrălăii, popândăii
Mai dădeau colțul odăii
Iar tu te duceai la serviciu pe jos

Astăzi lumea care schimbă
Echilibrul ei precar,
Toate lucrurile-mi par
Noaptea, ne trag de limbă

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Din cuvinte fără rost

motto:
Se revarsă luna peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate.

Pacea noastră echivocă
Nimeni nu o mai invocă;
Orz de turtă, grâu de pâine
Trăim doar de azi pe mâine.

Dintr-un gol de alambic
Nu mă mai privea nimic
din câte sunt capcane,
Mi-ați făcut numai șicane

Părul tău, ce diademă
Naște altă teoremă
Șterge timpul fără zarvă
Zvârcolirea dintr-o larvă
din câte boarfe ca
A rămas doar foarfeca
Și tricoul lui în dungi
La care nu mai ajungi;

Dă-mi alteță înapoi
temerile. Amândoi
Datorii câte-au rămas
Flautul ne-a râs în nas;
La atâta preț de cost,
Doar cuvinte fără rost.

poezie de din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Și cum s-a întors împărăteasa cea tânără seara acasă, a și poruncit -i facă un foc bun în sobă. Și când dormea bărbatusău mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde o punea el, și a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dânsa au început a pârâi și pielea a sfârâi, prefăcându-se în cioric ars și apoi în scrum; și a făcut în casă o duhoare așa de grozavă, încât bărbatul pe loc s-a trezit înspăimântat, a sărit drept în picioare și s-a uitat cu jale în sobă.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Pași în noapte

aprind în astă seară
lumânări de ceară
ard, ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viața către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă așez pe țărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde ești tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
pășeam printre ani și era frig
m-am ghemuit la sânul tău și m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer și lacrima plângea
vorbeam de despărțiri uitând ieri nu a fost ieri
știam că ai pleci
eram nebun și nu înțelegeam
poate ăsta e destinul meu
plâng după cei dragi mereu
știam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în brațe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
știi, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârșit
dar ce este femeie azi sfârșitul
decât lumina noului început

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Dă-mi, iubito, vorbele îndărăt

Dă-mi, iubito, vorbele-ndărăt
Dacă și-au pierdut de mult văpaia
Că ne vine iarna cu omăt
Și-ai vezi ce rece e odaia

N-ai de unde face rost de șube
Nu mai spun de lemnele de foc
Sunt sătul de câte am eu, bube
Totu-n viață e un fel de troc

Nu-ți oferă nimeni gratuit
Nici măcar un compliment în gaj
Dai ce nu-ți convine și ești chit,
Toată lumea cere avantaj

Dă-mi și luna ce-ți puneam în brațe
La-ntâlniri sau prin telepatie
Pasărea când scapă din laț, e
Alergică la orice colivie

Eu îți las grădina și terasa
Cu niscai oftaturi amintire
Rău viața nu ne trece clasa
La capitolul conviețuire

Numai banca veche doar lipsește:
Au trecut probabil ostrogoții
Și-au luat-o ca dea la pește
Nimeni n-a-ndrăznit strige; - Hoții!

La ce bun facem vreun bilanț
Câte ne-au unit și ne despart?
Plânge carul răsturnat în șanț
Paradisul nostru are capul spart

Ne-a rămas atât: copilăria
Ca un vis furat dintr-o grădină
Fiecare-și cere jucăria
Dar refuză partea lui de vină

Dă-mi iubito vorbele-napoi
Multe spune omul la necaz
Greu în unu' dar mai greu în doi:
Lampa noastră nu mai are gaz!

Dă-mi iubito vorbele-napoi
Când pornesc cu zorul olăcari
Și-am -ți dărui Indiile noi
Și din Lipsca, niște icusari

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Untaru

Un nod pe care nimeni nu-l desface

Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală

Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu

Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;

Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!

Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă;

Cunoscători secretelor ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și parcă ar voi mă întrebe:
- Ce ne privești mă' ca un zevzec?!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Guy de Maupassant

De pe cerul albastru, vătuit de ceață, un soare rece împrăștia deasupra orașului o lumină pală, parcă falsă și tristă.

în Mai tare ca moartea
Adăugat de MarinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Bel-ami. Guy De Maupassant" de Guy de Maupassant este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 16.99 lei.

Îngerul pe gheața subțire

De ce m-ai părăsit, de ce m-ai părăsit? îi strigam
Îngerului care dansa pe gheața subțire,
Dar el nu auzea, era beat de lumină,
Era beat de muzică, era beat de iubire.

Eu al cui sunt, pe mine cine mă apără?
Cine va sta în preajma mea ca un scut?
Întrebam mereu, dar el nu spunea nimic
Și din când în când se făcea nevăzut.

Valsa nebun cu femeia aceea albastră,
O pământeancă neînchipuit de frumoasă,
Ningea sălbatic peste gheața subțire,
Voiam plec, dar nu mai știam drumul spre casă.

Când dintr-odată îngerul m-a privit,
A întrerupt dansul și a venit aproape de mine,
M-a mângâiat pe față și doar atât mi-a spus:
Ține tu aripile și ai grijă de tine.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Un nod pe care nimeni nu-l desface

Doi pisoi naivi, îmi stau în poală
Și torc un fir de calm imperturbabil
Înțelepciunea care e, probabil,
O scurgere tăcută și domoală

Meditează ei, meditez și eu
Cocorii lumii zboară peste ape
În care vin să se îngroape
Fiecare soclu cu un zeu

Absent, răscolitor, un duh de pace
Cu uimire peste noi se varsă
Parcă mi-ar spune: - Asta-i doar o farsă,
Un nod pe care nimeni nu-l desface;

Sorb din cafeaua mea molcum
Un ambient de liniște senilă
Și dintr-odată mi se face milă:
Care din noi, mai mult noroc avum?!

Și-atâta-nțelepciune vag respiră
Pedanteria lor subțire
Felinele ingenui peste fire
Ca un descânt suav de hetairă,

De parcă știu secretele ce trec
În lume peste caste, peste plebe
Și ar voi cumva mă întrebe:
- Ce ne privești mă', parc-ai fi zevzec?!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Noi avem obraz subțire

moto: este adevărat munca
înnobilează dar nici lenea
n-a omorât pe nimeni!
---------------

la chemarea mea de zel
lumea asta congruentă
a rămas indiferentă
răspunde la apel
cine știe doar vreo fentă:
stânga, dreapta ori acuze
dar cu mii și mii de scuze
și pe care le aruncă
pe himere și pe muze
doar să nu vină la muncă!

boii au ieșit din modă
cai nu mai avem de mult
și principiu-ăsta ocult:
,, mama voastră hotentoți,
v-ați făcut cu toții hoți,
vreți numai whisky și sodă!"-
ne revoltă, ne instigă
noi nu mâncăm mămăligă!

noi avem obraz subțire
dați-mi dreptul meu la trai
în euro sau parai
să nu ne ieșim din fire
scotem în stradă gloata
dăm cu pietre, dăm cu ouă
și să vedeți una două
cum întoarcem iarăși roata!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe sub frunte, frigul...

Se grăbește ziua, noaptea-i pe aproape,
Ninge-n mine timpul ca-ntr-un giulgi pustiu.
Pe sub frunte, frigul a-nceput -mi sape
Șanțuri de uitare. Câte sunt, nu știu.

Nu-s acoperișuri -mi adăpostească
Umbra-mi care, iată, tot mai rece e!
Ochiul când renunță să se mai trezească
Nu mai sunt rețete îl vindece.

Pasărea luminii a zburat. Rămâne
Să-i păstrez eu cuibul până-n zori de zi,
Dar această noapte nu știu când apune
Și nici lumânarea când se va topi.

Pe sub frunte, frigul a-nceput -mi sape
Șanțuri de uitare. Câte sunt, nu știu.
Ziua e departe, noaptea e aproape
Și mă tem -n mine s-a făcut târziu.

poezie de din Călător între două lumini (1986)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Ninge

Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
ziua se scurtează dintr-odată
Și noi ne zgribulim lângă ferești

Și-o luăm caloriferu-n brațe
Și-o -l plătim mai scump, ne e frig
Firea noastră-a celor vinovați e
Ciudată, dacă toate mă intrig'

Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viața noastră în derută
Și oprită pentru-o clipă-n vamă

Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alții cu ce jind
Își cheamă amintirile-napoi!

poezie de (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jucăria

Dușman grozav e timpul, mi se pare
acuma ca și când te-aș fi visat,
cum poate mai visează câte-o floare
pământul, iarna, după ce-a-nghețat.
Iubirea noastră astfel a trecut,
ca dâra luminoasă-a unei stele,
și bezna-n urma ei s-a refăcut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
niciodată n-ar fi strălucit.
Și nu mai știu acuma dac-am stat
cu tine, dacă-n pieptul tău iubit
eu inima-ntr-o zi ți-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din depărtări de basm răsună parcă,
pentru mierea tot acelui grai,
lângă urechea alteia le-ncearcă.
Din ce în ce mai șubred e sub pas
pământul amintirilor și-mi pare
că dintr-un vis frumos mi-au mai rămas
frânturi ciudate și strălucitoare.
Zadarnic între ele le leg
încerc acuma, fiindcă nu se poate
din cioburi vasul -l mai faci întreg,
și tristă surâzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucăria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru alta mai frumoasă n-are.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 27 februarie 2016.
Distribuie

Dependentă de fluturi

Bună ziua.
Mă numesc Issabella
și sunt dependentă
de fluturi...

da sunt dependentă
de fâlfâitul aripilor...

De câte ori te văd,
înghit câte unul,
nu am preferințe,
pot fi și de noapte,
doar că mă gâdilă
mai tare... sunt pufoși.

Prizez
de pe aripile lor
vise...
de câte ori te văd...

am înghițit
atât de mulți
din ziua aceea de ianuarie,
încât,
mi-au fâlfâit întreaga ființă,
până am zburat
și nu am mai văzut...

poezie de
Adăugat de Florina ObrejaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Ion Untaru

Trece vremea

Trece vremea peste noi
Și ne duce apa
O făptură de nevoi
Și se-nchide trapa

De unde venim,
Încotro ne-ndreaptă
Zborul un chilim
Fiecare treaptă?

Nașterea și moartea
Suferința zestre
Fiecărui partea
Spre lumini, ferestre

Dincotro spre unde
Ni se face semn
Ce mister ascunde
Tainicul îndemn?

Noaptea un coșmar
Ziua un abis
Și mereu mai rar
Pasărea de vis

Umbră și lumină
Neștiută lege
Partea mea de vină,
Cine o alege?

Soarele și luna
Peste munți și văi
Harfa și cununa
Grâului în clăi

Râurile mersul
Mugurul altoi
Curg din universul,
Ce-l păstrăm în noi

Taine, câte semne
Notele un flaut
Fermeca pesemne
Treaba lui cum, Plaut

Șansă și eroare
Liderul și gloata
Loteria care,
Învârtește roata

Dimineți de rouă
Sulițe și scuturi
Câmpurile două,
Roiuri, roiuri, fluturi

Vremea iar se varsă
Din celest un ciur
Toate lucrurile par ,
Lumineze împrejur

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub umbra ta

Mă gândeam m-așez în iarbă sub umbra ta.
Pe vremea aceea gândurile noastre erau mai mici,
chiar și fără le înghesui, ar fi încăput într-o cutie cu bomboane de ciocolată
cu care mă amăgeai,
când vroiai să te iubesc mai mult,
când vroiai -mi ascund iubirea în mai puține cuvinte...

Sub umbra ta aveam timp să nu mai fiu eu,
evadam uneori pe o stradă alăturată,
o alee înfundată în amintiri unde copiii jucau șotron,
unde stăteam pitită după niște copaci care ar fi putut fi castani,
așteptând să se facă noapte, iau șotronul cu mine și să-l duc acasă,
acolo unde mai adunasem câte ceva, lucruri tăcute, inutile, stingherite de liniștea lor,
nedumerite să se vadă ostatice într-un muzeu în care nu intra nimeni,
poate doar tu, pe furiș,
temându-te să nu strivești cu umbra ta mare lumea aceea sterilă pe care o apăram îndârjită,
pe care o iubeam cum nu învățasem să te iubesc și pe tine vreodată...

Pictam buline pe unghii sub umbra ta.
An de an, bulinele au crescut, s-au facut mai multe, mai năbădăioase, într-o zi unghiile nu le-au mai ajuns,
deși, ciudat, când au coborât de pe ele au încetat să mai fie frumoase,
îmi înghițeam lacrimile rugându-le să se’ntoarcă pe mâna cu care amestecasem culori,
mâna îmbătrânea, bulinele mele deveniseră curcubeu și se mirau că nu se oprește nimeni să le privească,
nici nu s-ar fi putut cineva opri, bulinele mele nu aveau cer,
le-am șoptit atunci fără cer nu există curcubeu,

îmi amintesc -ți plăcea ’mi săruți glezna piciorului stâng,
când vorbeam cu bulinele,

îmi amintesc vroiam m-așez în iarbă sub umbra ta,

apoi trebuie că s-a întâmplat ceva,
copiii își desenau șotronul înainte,
iarba creștea peste trupul pe care-l lăsasem să se odihnească,
mi s-a părut o clipă văd o umbră plecând,
pe urmă n-am mai văzut nimic, auzeam vag șoaptele tale,
îți simțeam parcă și parfumul pe care – oare eu ți l-am dăruit?

Un greiere mă ciupește de nas, supărat că nu i-am făcut și lui, printr-atâta iarbă, cărare.

poezie de
Adăugat de Rodica MunteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine ploaia, ascunde-te sub iarbă (poem preferabil ud)

dimineața aceea somnolentă
în care toate se trezesc că te iubesc
în care lucrurile se precipită existe
cu o zăpăceală foarte browniană
de parcă se tem al naibii
le surprinzi în lumea goală

printre cele trebuind poarte
hainele nevăzute ale împăratului
e și lumea și lumea
nu mai are timp de tine nici
tu de ea
așa vă vedeți fiecare de
mărunțișurile lui cosmice

nu e nimeni de vină
poate doar graba asta neapărată și
mai degrabă comică de a exista

uite toți trecătorii fug de ploaie
în timp ce iarba stă
udă ca nesimțita

și crește și crește

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "!nfraRouge" de George G. Asztalos este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 7.99 lei.
Ion Untaru

Călătoria

moto: viața este un voiaj scurt, scurt de tot.

călătoresc cu un camion hodorogit
și am cel mai incomod loc

nu știu încotro merge,
nici șoferul nu m-a întrebat
unde vreau ajung

lumea urcă și coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic

călătorii se ceartă și se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l dorește nimeni

într-o seară
șoferul s-a răstit la mine:
coboară am ajuns la cap!

am deschis ochii mari,
eram în același loc

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cam câte kilograme în plus ai în timpul sarcinii? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!