Poezii despre omul si marea
Rezultate pentru +omul +si +marea în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Amicului meu Gion
Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!
sau
La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toți orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
și strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca țâfnă
îi dă brânci p-un povârniș,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre teatru
- poezii despre prietenie
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre vară
- poezii despre supărare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Belșug
Culori și fum de toamnă, plâns de poet,
Apa e rece, frunzele plouă -
Vorbește încet, pășește încet,
Că totul cade cu o jale nouă.
Vinul, și mierea, și grâul tot
Le-au strâns, pe grabă, cine-a putut...
Tuse, și plânset visele scot,
Du-te, oriunde, frunză de lut...
Și-o păsărică în grădina brumată,
În liniștea rece, a iarnă-a făcut -
Am strănutat pe o stradă curată,
Frunzele toate încă n-au căzut.
A fost odată... va fi odată...
Nu spune zarea, dar spune omul -
Numai acuma e niciodată...
Adânc, prezentul, închide tomul...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre frunze
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
Omul și marea [L'homme et la mer]
Om liber, marea veșnic o vei iubi plenar!
Marea-i oglinda ta; la suflet poți privi
În curgerea eternă a undei sale vii,
Căci hăul tău din spirit nu-i mai puțin amar.
Îți place să plonjezi în chipul reflectat
Și să îi mângâi ochii, și să îl strângi la sân,
Ca inima să uite de-al ei tumult hapsân,
Distrasă de-acest plânset sălbatic, neînfrânat.
Și tu și ea sunteți discreți și-ntunecați:
Căci profunzimea ta, om drag, e nepătrunsă;
Iar bogăția ta, O, mare, stă ascunsă,
Când cu atâta zel misterul vi-l păstrați!
Și iată cum s-au dus ani mulți, chinuitori,
De când nu aveți milă și sunteți învrăjbiți,
Masacrul și omorul ce mult le îndrăgiți,
O, veșnici combatanți și frați necruțători!
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi, poezii despre libertate, poezii despre inimă sau poezii despre hărnicie
Marea
În liniștea nopții,
În timp ce dincolo de draperii omul doarme,
Pădurea proclamă:
"Eu sunt puterea
Extrasă de soare
Din inima pământului."
Marea rămâne liniștită, spunându-și:
"Eu sunt puterea."
Stânca spune:
"Veacurile m-au ridicat ca pe un monument
Durabil până-n Ziua Judecății de Apoi."
Marea rămâne tăcută spunându-și:
"Eu sunt monumentul."
Vântul urlă:
"Eu sunt puternic,
Eu despart cerurile de pământ."
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre monumente, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre stânci, poezii despre râuri, poezii despre păduri sau poezii despre noapte
Duhul Vinului
A cântat în paharul meu, iar eu m-am împlinit,
Tot numai iubire, în parfumul acelei muzici,
În cântecul lui îmbujorat și magnific.
"Eu sunt sănătatea, eu sunt viața!
Pentru că eu ofer, celor care cer,
Focul tatălui meu, Soarele,
Și puterea mamei mele, Țărâna.
Esența în marea ei inspirație,
Sunt învățătură și spirit pentru cei înțelepți,
Muză vizibilă pentru poeți,
Sufletul înflăcărat al celor îndrăgostiți,
Geniul veseliei și-al râsului.
Veniți, sprijiniți-vă de mine, voi, cei obosiți!
Ridicați-vă, voi, cei suferinzi și plini de îndoieli!
Grăbiți-vă, voi, cei întârziați pe drumuri!
Eu sunt Mândria, mângâietorul;
Valoarea și Nădejdea sunt scutierii mei;
Eu sunt Îngerul Tihnei.
[...] Citește tot
poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre sfinți, poezii despre frumusețe, poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre zile sau poezii despre zbor
O stea trandafirie-n urechi ți-a lăcrimat.
Alb, Infinitu-ți cade de la grumaz la șale.
Pe sâni îți pune Marea mărgăritar roșcat.
Iar Omul sângerează la tronul coapsei tale.
catren de Arthur Rimbaud (1871)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată o altă versiune a poeziei lui Rimbaud, apărută în volumul "Din poezia de dragoste a lumii" (1965), de Maria [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre sâni, citate de Arthur Rimbaud despre sâni, poezii despre păr roșcat, poezii despre alb sau citate de Arthur Rimbaud despre alb
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre superlative, poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet, poezii despre început sau poezii despre zahăr
Sfârșitul zilei
5 august 1945
Se înserează. Zi fierbinte, pleacă!
Desculță, umbra de pe munți coboară
și-ți tot cosește pletele de foc.
Fugi, zi fierbinte, fugi!... Coboară, seară...
Fierbinte zi, infern portocaliu,
pecetie curgând pe-orașul leoarcă
de nădușeală, du-te... Soarele în mare
și-afundă și el răsturnata-i barcă,
din care --- sfârâind pe mute ape
ce-ncep să-nvie-ncet ca niște plante
de arșiță culcate --- se răstoarnă
poveri, poveri de-aprinse diamante...
Printre coline-orașul stă privind...
O mamă e orașul ce privește
și vrea să vadă totul... Iată unul
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre seară, poezii despre pești, poezii despre pescuit, poezii despre oraș sau poezii despre muncă
Viața, adevărul și calea...
Trăim intens o epocă șocantă;
suntem savanți, și diavoli, și cobai,
iar Dumnezeu pe ultima turnantă
ne vrea și sfinți, și călăreți, și cai!
Nimic nu mai oprește lunecarea
pe toboganul marelui desfrâu
când muntele se-amestecă cu marea
și omenirea nu mai are frâu...
Să ne urcăm în limuzina rece
și să-nchinăm paharul rubiniu,
că viața-i vis și tot ca visul trece,
iar omul doar o dată este viu!
Clonează, Doamne, înc-o dată cerul
și dă-ne Nemurirea și-Adevărul!
sonet de Anton Stanciu (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre munți, poezii despre draci, poezii despre desfrânare sau poezii despre călărie
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre mâini, poezii despre jertfă, poezii despre văi sau poezii despre vinovăție
<< < Pagina 1 >