| Satyricom [din public] a spus pe 21 noiembrie 2009: |
| Jean Cocteau:"Rimbaud corespunde întocmai ideii, dramatice și fulgurante, pe care oamenii și-o fac depre geniu." |
| Satyricom [din public] a spus pe 25 noiembrie 2009: |
| Ai observat, Simona, toată lumea fuge de ...genii?Adevăratele linii de forță ale adevărlui, binelui și frumuseții! |
| Simona [din public] a spus pe 27 februarie 2010: |
Despre Arthur Rimbaud, în "Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până azi" (1974), Paul Verlaine afirmă "Simplu ca o pădure virgină și frumos ca un tigru", Stéphane Mallarmé: "Fulger al unui meteor, aprins, fără de o cauză, alta, decât propria lui prezență, ivit singur și stingându-se", iar Jacques Riviere: "Rimbaud începe cu mânia și injuria. E ceea ce ne întâmpină mai întâi din sufletul său. E ceea ce trebuie să îndurăm mai întâi, dacă vrem să ne apropiem de el. Imposibil să-l înțelegi, dacă dai îndărăt în fața acestui val de insulte sau încerci să-l ocolești. Căci, așa cum un mare fluviu se anunță până în largul mării prin noroi, Rimbaud e precedat în chip firesc prin această imensă maculare".
Catrenul de mai sus, în traducerea lui Petre Solomon:
Trandafiriu îți plânge luceafăru-n ureche.
Alb, infinitu-ți cade de la grumaz la șale.
Roșcate perle marea ți-a pus pe sâni, pereche.
Și negru-ți sângerează Bărbatul-rob, în poale. |
| Adamov [din public] a spus pe 27 februarie 2010: |
Satyricom! Lumea nu fuge de geniile adevărate (rarisime), ci de falsele genii, de meșteșugarii cuvintelor, de prestatorii de literatură, care scriu, scriu și iar scriu noian de vorbe în pustiu.
Geniile adevărate sunt ponderate în exprimare. Rimbaud a scris ultima sa poezie la 21 ani. Toată opera sa se închide într-o carte. Dar e un titan.
Iar titanilor, logoreea le este străină.
Dar cele două traduceri puse alături de Simona arată cât de greu (și de forțat, uneori) se traduce poezia rimată. Traducătorul caută cu înfrigurare forma cea mai apropiată, încorsetat de rimele originale, care nu mai rimează în română. Comparați versul 4 în ambele variante:
Omul din prima, devine Bărbatul-rob, în a doua...
Steaua trandafirie devine luceafăr. Sunt compromisuri inevitabile, pentru că sunatul din coadă este imperios necesar.
Ambele traduceri sunt valide.
Optez pentru varianta lui Petre Solomon, care a fost poet.
Prima traducere nu știu a cui este. Sper să fie poet, nu doar profesor de franceză. Pentru că poezia nu poate fi tradusă bine decât de poeți.
Însă, dacă vreți să-l simțiți cu adevărat pe Rimbaud, trebuie să-l citiți în original.
Traducerea poeziei rimate este o replică palidă a originalului.
Eminescu nu are locul meritat în literatura universală,
pentru că traducerile poeziilor sale,
deși semnate de poeți importanți, nici măcar nu se apropie de valoarea originalului. |
| Simona [din public] a spus pe 27 februarie 2010: |
Adamov,
Nici eu nu cunosc autorul traducerii catrenului postat inițial,
însă, și eu optez pentru traducerea poetului Petre Solomon,
fiind o traducere reușită și elegantă din franceză.
Lirica lui Rimbaud este extraordinar de frumoasă,
și merită citită,
alături de lirica lui Baudelaire, Mallarmé etc. |
| Satyricom [din public] a spus pe 13 iunie 2010: |
| Adamov, nici tu nu ești străin de logoree. |
| Adamov [din public] a spus pe 14 iunie 2010: |
Ai dreptate,
Satyricom.
Când vreau să clarific un aspect,
folosesc mai multe cuvinte.
Dar,
spre deosebire de tine,
eu nu sunt geniu.
Nu sunt
nici măcar înger
al cuvintelor |
| Simona [din public] a spus pe 1 august 2011: |
Iată o altă versiune a poeziei lui Rimbaud, apărută în volumul "Din poezia de dragoste a lumii" (1965), de Maria Banuș:
Trandafiriu a plâns steaua în miezul urechilor tale,
De la ceafă la șold infinitul s-a-ntins în alb troian;
Roșcată a picurat marea pe țâțele tale de-opale,
Și Omul a sângerat negru la pântecul tău suveran. |
Cartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar