Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Luca Caragiale

Amicului meu Gion

Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!

sau

La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!

Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toți orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
și strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca țâfnă
îi dă brânci p-un povârniș,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,
Cum pe piano mica Cionca,
acest genial copil,
Cu drăguțele-i mânuțe,
ar obține-un triplu tril...
Dar, pe sfânta pomenire-a
reposatului blajin!
Pe-a lui clasică-adiată
de blagocestiv creștin!
— Înțelege fiecine
cum e Take-Anastasiu
Ot Tecuciu! — nimeni nu vede
cum-că niente non va piu!
Cum ritos s-ar zice-n limba
lui Alighieri Dante?
Încetați nebunul scherzo!
treceți într-un demn andante,
Sau lasciam' ogni speranza
tocm-acuma-n toiul verii,
Cum s-ar zice-n bella lingua
a lui Dante-Alighieri!
Ctitoricește mendre
pot în fine să dea greș,
Ctitorul chiar dacă-i omul
a-și ciopli de tout bois fleche
Sau ca Bosco, de celebră,
europeană amintire,
S-aibă mii de buzunare
și -pe plac -c-un sul subțire —
Să-ți slujească la comandă
— scamatoricesc tertip —
Peste Milcov cum s-ar spune,
din același singur șip —
Orice fină băutură
bere, vin, rachiu sau bragă...
Dar, per Bacco! spune-mi oare
unde suntem, frate dragă?
Ce comedie-i aceasta?
Bine! știu o-academie
E sufficietemante
rimă la scamatorie
Și-așa dar și prin urmare,
pe Minerva și Apollo!
Ctitorul Mitiță Bosco-l
vom numi de-acuma-ncolo,
Și turbați aplauda-vom
trucurile-i fel de fel:
Bravo! secretar perpetuu,
eternel! sempiternel!
Și promit c-o să petrecem
bine... A, dar sapristi:
Domnii mei, nu cumva oare
v-ați jurat a mă prosti?
Auzi hal de ctitorie?
— ctitorie-boscărie,
Alandala coconara!
halima, nu istorie!
Bietul Dună răposatul,
mare-al vremii caraghios,
Dac-ar mai trăi, Mitiță
Bosco l-ar lăsa pe jos!
Auzi, xenamoraseală!
Auzi lume! mais pour s. r,
Nu mai e ramolisire
— c'est du cr. tinisme pur!
A! dar imortalii noștri
sunt copilăriți cu totul!
De s-o apuca Mitiță
să le cânte cu fagotul,
Mâni, le vine fantezia
să pornească chi lo sa?
O chindie, un macabru
terza-perza hopsasa!
A! mi-ar trebui-nțeposul
stylum al lui Juvenal,
Nu penița mea cea boantă
și condeiul meu banal,
Sau măcar, dacă n-am stylum,
de-aș fi-avut măcar noroc
Să posed și eu ca Lica
Brândușel ac de cojoc,
Și să mursic și să ustur
imortalele mumii,
Ce cu schepsis și cu tropos
papă sutele de mii,
Pe când pentr-un biet teatru
— ierte-l Domnul pe-Aristia
Fondatorul! sau mai bine,
nouă, ierte-ne prostia! —
Pe când, zic, pentru teatru,
prăpădit ca vai de el,
Cum am spune vechi-grecește
hlemande marel to del
Nu putu găsi ministrul
supereminent Haret,
Nici măcar lescaie frântă
în mirificu-i buget,
Ș-asta, când? când, Melpomeno?
când, o Thalie română?
În momentul când Teatrul
se găsește-n fine-n vână,
Și când soarta, dup-atâtea
tribulații în zadar,
După un ursuz, se-ndură
să-i trimită un veinard,
Pe amicul meu Sihleanu,
pe veselnicul Potan
Noul gheneral dirctor...
Ma parol' c'est. patant!
A! dar nu sunt prepuelnic,
nici hapsan mațepestrițe!
Hipersensibilitatea
ramolitei jupânițe
Ce se cheamă-Academia,
n-ași voi s-o iritez
Cercetez fără de-a crede
și crez făr-să cercetez...
Mai la urmă
"frunzuliță
lobodă..." ce-mi pasă mie
De teatru-comedie,
boscărie-academie?
Ce sunt eu, să lupt cu ghiujii?
un gag. ca Galilei,
Să caz jertfă la prigoană
ad majorem gloriam Dei
Ca să strig e pur și muove!?
Nu că nu pot je n'veux pas!
Am copii, nevastă, soacră,
sluji și griji Kai ta lip.;
Sunt micuț și slab, n-am slujbe!
struggle for life, amicul meu!
Numărul stultorum nu voi
să-l mai augmentez și eu;
Să pornesc campanii stranii
cu armure rococo,
Stranii pe cât de bizare
— deci rămân tot statu-quo:
Nu sunt eu nebun, în versuri
lungi de șaisprece silabe
Să contrariez acuma
pasiunea unei babe;
Că-l iubește pe Mitiță
Academia bătrână,
Lasă să-l iubească, dac-a
apucat-o el la mână!
Astfel dar, să nu te superi
că grăbesc a încheia;
E și vreme; vorba lungă
prea mult spațiu văd că-mi ia...
Și-apoi, mi-a fugit și Muza
— perfida și insipida —
Scuză-mi, Gion, acest pripelnic
indigest olla podrida!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 25 aprilie 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.

Citate similare

Elena Bulancea

Undeva, între pământ și cer

Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.

S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul

De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea

Să o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire fiu, eu... și inima mea!

poezie de (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vom pierde sau vom câștiga

Nu te supăra omule drag mie
De adevărul ce-ți voi spune ție
Nu e bine prin spatele meu să le învârtești
Mai bine toate-n față mi le clădești.
Să-mi dai siguranța zilei de mâine
Și-ți voi fi alături la rău și bine
Să mă ții strâns la pieptul tău
Și nu arunca cuțitele în spatele meu.
Să mă privești așa cum sunt
Și-ți voi asculta și înțelege orice gând.
fie bine și frumos ca la-nceput,
Dar nu vreau ca dincolo de zări s-aud.
Și atunci vezi cum voi lupta,
Vom pierde sau vom caștiga,
Poate fi greu, poate fi ușor
Dar totul vine când ai același zbor.
Numai succesele să ne pălească
Scopuri și visele ni se-mplinească.

poezie de (4 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În alte sfere

De ce sunt eu pe lume, când toți suntem la fel?
Aceleași fapte bune, același caracter
Aceleași fapte rele, ce nu se mai opresc
De fiecare dată, ierți și iar greșesc!

Eu sunt la fel ca tine, căci suntem ființe vii!
Dar ce se ascunde în mine, tu nu ai cum să știi!
De mult ne-am îmbrăcat, cu griji și cu probleme
Cu aceste haine, ce nu țin cont de vreme.

Vom fi la fel cu toți, chiar și după moarte!
Măcar acolo grija, nimeni n-are s-o poarte!
Și în alte sfere și într-o lume nouă!
Unde nici nu ninge, unde nici nu plouă!

De găsești ca mine, înghețați de ger!
Spune-le, te rog! Căci nu suntem de fier!
Și dacă vor măcar puțin înțeleagă!
Căci misterul vieți, nimeni nu-l dezleagă!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

mirare

Îmi arde inima în mine
Cum arde febra lui pe tâmple
Fără de pată mi-a slujit
Mulți ani curați...
Și-acuma s-a îmbolnăvit.
Dar nu-ndrăznesc -L chem la mine
Și i-am trimis pe ai lui Iacov
Cum arde inima-n nădejde,
ei au zis c’a zis că vine.
Dar ce rost are osteneala?
Dați fuga prieteni pe alee
Și-i spuneți doar ca să șoptească...
Că și eu sunt sub stăpânire:
Și când zic unuia se duce
Și când zic vino, iute vine
Ascultă fără să crâcnească!
zică doar o simplă vorbă
E plânsul meu și a mea rugă
E tot ce-l rog pentru-al meu prieten
Căci El e domn iar eu sunt slugă.

Iar Domnul se oprește-n stradă
Mirat grăiește spre-a lui Iacov:
De multe zile sunt cu voi
Și nu știu cum e cu putință
c-am căutat și n-am găsit
de ani, în voi asemenea credință.

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Prea sărac

Am zis iubitei mele: "Vino
La câmp, s-auzi un pitpalac".
Ea: "Da, îmi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... ești prea sărac".

Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează
"De ce fugi?" zic. — "Ești prea sărac!"

Mă duc atunci la masa verde,
-ncerc norocul — poate fac
O lovitură... Dar norocul
"Pleacă, îmi zice; ești sărac!"

Mă duc acasă melancolic.
Stau trist, visând într-un ceardac,
Și pițigoiul din grădină
Îmi fluieră: "Ești prea sărac!"

Mă duc la editor c-o carte.
E iarnă, frig — voi să mă-mbrac;
Dar editorul respinge:
"Nu te-editez; ești prea sărac!"

Atunci, voii de disperare
Să mă atârn de un copac,
Dar craca fuse prea subțire,
Mi-a zis trosnind: "Ești prea sărac!"

A! sărăcie! Monstru palid,
Când oare am să-ți viu de hac?
Și sărăcia îmi rânjește
Sardonică: "Ești prea sărac!"

Îmi place către primăvară
mănânc ochiuri cu spanac.
— Și nici spanac, nici ochiuri simple
Nu pot să gust... sunt prea sărac!

În post simțesc, pe la Teatru,
Dureri de inimă. Ce fac?
Nu pot să intru und-se iese,
Roșind îmi zic: "Sunt prea sărac!"

Atunci — o constipațiune:
Ah! doftore, ce să mă fac?
"Siminichie".
"Nu se poate.
"De ce?"
"De ce? Sunt prea sărac".

Mă duc la revoluțiune
Și caut leac, și poc! și pac!
"Ce cați aci?" strigă bandiții.
"Sunt dizident!"
"Ești prea sărac!"

Am vrut să-mi fac și eu pomană
C-un cerșetor, c-un biet ciuntac,
Dar el, râzând, mi-a zis: "Te lauzi!
S-o văz, n-o crez... Ești prea sărac!"

Adesea o revoltă-mi vine
Că nu sunt nici turc, nici turlac,
Aș vrea stric, sparg la geamuri,
Dar mă opresc... Sunt prea sărac.

Nu! Orșice fac, văz bine
Că pentru mine-i tot un drac!
În mediul social de astăzi
Sunt prea pârlit, sunt prea sărac.

Oriîncotro d-acu m-oi duce,
Nu pot cu soarta să mă-mpac;
Mi-e veșinică dușman㠗 veșinic
Îmi spune: "Piei! Ești prea sărac!"

Sărac! Da! Nu e loc în lume
Pentru-un sărac! dar... ce să fac?
mor!... Dar un revolver costă...
Chiar pentru moarte, prea sărac...

Dar mor în fine și groparul
Îmi ia cadavrul și, posac.
Șoptește între dinți în silă:
"După ce-i greu... e și sărac!"

Am renviat apoi, și iarăși
Ca mai-nainte strofe fac...
1 Amețit de băutură, cherchelit; zăpăcit, năuc.
Un critic fără milă-mi spune:
"Ai început iar prea sărac!"

Și nu știu cum să aflu-acuma
L-aceste strofe un capac...
Aș vrea o inspirațiune,
Nu pot sfârși... sunt prea sărac!

Alerg atunce pentru rimă
La Dicționarul lui Cihac...
Vai! Nici acolo nu se află,
Și bietul Cihac e sărac!

De ce nu vrei tu, soartă sumbră,
Zâmbind, să nu mai fiu sărac?
Cum aș dormi acum la umbră
Cu burta-n sus într-un hamac!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

To Kuny: Off, dragul meu... Deci, asta era! I-ai găsit îmbrățișați. Și ce-i cu asta?
Nick: Poftim?! Cum adică, tată?!
To Kuny: Dragul meu, nu trebuie interpretezi greșit ceea ce vezi. Există o multitudine de motive pentru care două persoane se pot îmbrățișa. O îmbrățișare nevinovată nu înseamnă nimic rău. Ei sunt de mult timp colegi, prieteni chiar, destul de apropiați și își pot permite asemenea manifestări din când în când, dar atâta tot. Deci, chiar ar putea fi doar o neînțelegere.
Nick: Dar, tată...
To Kuny: Ascultă ce-ți spun, băiatul meu! Ar fi trebuit să-i lași să-ți explice, să le dai șansa să-și justifice comportamentul, nu să te grăbești tragi tu concluziile. S-ar putea să te înșeli în privința lor.
Nick: Dar, nu era nevoie de explicații. Totul era destul de evident.
To Kuny: Nu, dragul meu! Nimic nu era chiar atât de evident cum ți s-a părut ție în acel moment. Ar trebui să ai mai multă încredere în minunata ta soțioară. Eu cred că te iubește cu adevărat, mult de tot, deci, în nici un caz nu ar vrea să-ți facă așa ceva! Iar în privința comandantului, nu știu de ce, dar îmi inspiră foarte multă încredere. Nici el nu ți-ar vrea răul, ție sau colegei lui. În plus, el e îndrăgostit până peste cap de sora ta, deci, în nici un caz nu s-ar uita la scumpa ta soție.
Nick: De sora mea?!
To Kuny: Da, bineînțeles. Aaa, nu de Ly, se înțelege, ci de Lia. Și ea e sora ta.
Nick: Ea e, însă el nu știe.
To Kuny: S-ar putea să nu știe acest lucru, însă asta nu-l împiedică fie îndrăgostit de ea. Și nu are ochi pentru altcineva, decât pentru ea, deci, nici pentru iubita ta cea blondă. Așa că n-ai motive să te comporți astfel, să te simți jignit de atitudinea lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meditație

Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneș
Și-aștept să văd cum e să stai... mai mult...

Zâmbesc...
Când gândesc că voi pleca acasă
Și nu voi mai privi nici timpul,
Și voi avea o altă ocupație... trândăvesc...

Gândesc...
Ca un copil ce-și uită jucăria
Și nu mai știe cine e
Aș vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...

Pierdut...
În amintiri ce zilnic -nconjoară
Îmi dau târcoale și mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu știu unde...

Privesc...
Din scaunul meu cel confortabil
Cum cei din jur se chinuiesc
Mă-ntreb: "Oare... de unde vin?"... sau lasă...

Adorm...
Cu gândul la o zi de mâine
Și totul va fi ca și nou
Iarăși de la-nceput pornesc... ca să ajung la tine.

poezie de
Adăugat de Daniel MurariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marius Robu

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.

pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.

pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină neașteptată

Am fost pe-aici într-un târziu
Dar când sau cum nu pot să spun
Această pajiște o știu
Acest miros discret și bun
Și-acest tumult ce îl auzi pe-un țărm pustiu.

Odinioară ai fost a mea –
Acum cât timp nu mai știu bine
Dar a trecut o rândunea
Și ochii ți-ai ascuns de mine –
Și am văzut atunci cortina cum cădea.

A fost așa doar în trecut?
Și oare timpu-n zborul lui clocotitor
Ne va reda iubirea de-nceput
În ciuda morții ce ne vrea stăruitor,
Ca zi și noapte simțim ce ne-a plăcut?

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Cum merge treaba pe aici?
Mihai: Strună, lungane! Încă un pic și sunt gata!
Nistor: Deci, ai un astfel de microcip?
Mihai: Încă nu, dar se rezolvă! Treaba e ca și aranjată! Blondo, du-te s-o prinzi pe micuța ta prietenă! De restul, ocup eu!
Maria: O voi prinde, nu e dificil. Dar să ai grijă cum îi atașezi microcipul ăla și mai ales cum umbli cu ea! E foarte mică, fragilă și delicată. Nici nu poți să-ți dai seama cum, dintr-o greșeală, îi poți rupe vreun picioruș, fără voia ta, dar o poți răni. N- vrea să i se întâmple ceva rău.
Mihai: Voi încerca fiu cât mai atent cu ea. N-am intenția să-i fac ceva rău. Vreau doar să te ajut.
Maria: Știu asta, dar, după cum ți-am spus, îi poți face rău chiar și neintenționat.
Mihai: Ascultă, dacă tu consideri că i s-ar putea întâmpla ceva la intervenția mea, atunci propun să-i pui chiar tu microcipul, doar te pricepi mai bine și poți umbla cu mai multă delicatețe decât mine.
Maria: Nu, Mihai, n-aș putea... Las treaba asta în seama ta. De altfel, nu uita Ema e o femelă, iar tu, un adevărat cavaler, deci... N-ai putea să-i faci ceva rău unei domnișoare, nici chiar dacă aceasta ar fi un păianjen.
Mihai: Ai dreptate. În cazul ăsta, va trebui s-o imobilizezi într-un fel câtva timp, să nu se miște, ca să nu-i rup ceva... Sau cine știe ce s-ar putea întâmpla?! Dar promit că voi fi foarte atent și delicat! E bine așa, blondo?
Maria: Foarte, campionule! Mă duc s-o prind.
Mihai: Iar eu să pregătesc microcipul. Dar să știi, Nis, mai am puțin de lucru la calculator, după aceea.
Nistor: Sigur, asule!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturisire

Sunt oare
un plagiator,
un oarecare
neștiind
umbrind
de un sfumato
antecreații cum un Michelangelo...
dar fără un maestro,
din lipsa pe vecie d-un Verrocchio
"presto",
sau banal Pinnocchio...
n-am nici obârșii-n Sant-Angello
și orișicum
nu aveam cum?!...

Rămân
un simplu muritor
fără predecesor;
n-am copiat niciun Tacola
și niciun Eilmer cutezant
căzut,
pe nimeni n-am avut o preîncercare,
doar ezitant,
în singur mi-am creat un drum,
modest...
n-am nicio jenă să mă manifest
un bun
pentru consum,
un surogat de... Cola.

Dar sunt cu siguranță mai cinstit
decât titanul;
nu m-am autodefinit
sau proclamat
brevet universal...
sunt doar un biet vasal total lipsit de ipocrit,
îndepărtat de-al său egal...
cert însă sunt un unicat,
un fel de autodidact, nu literat,
sunt poeziei... curtezanul,
c-o mare diferență de talent
de-un Buonarotti
ce nu voi fi nicicând, nici printre copii...
Sunt doar un bun incipient!

poezie de (26 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Prea sărac

Am zis iubitei mele: "Vino
La câmp s-auzi un pitpalac".
Ea: "Da, îmi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... ești prea sărac."

Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează.
"De ce fugi?" zic.
- "Ești prea sărac."

Mă duc atunci la masa verde,
-ncerc norocul- poate fac
O lovitură... Dar norocul
"Pleacă, îmi zice; ești sărac!"

Mă duc acasă melancolic,
Stau trist, visând într-un cerdac,
Și pițigoiul din grădină
Îmi flueră: "Ești prea sărac!"

Mă duc la editor c-o carte
E iarnă, frig - voi să mă-mbrac;
Dar editorul respinge:
"Nu te-editez; ești prea sărac!"

Atunci, voii de disperare
Să mă atârn de un copac,
Dar craca fuse prea subțire,
Mi-a zis trosnind: "Ești prea sărac!"

Îmi place către primavară
mănânc ochiuri cu spanac.
- Și nici spanac, nici ochiuri semple
Nu pot să gust... sunt prea sărac!

În post simțesc, pe la Teatru,
Dureri de inimă. Ce fac?
Nu pot să intru und' se iese,
Roșind îmi zic: "Sunt prea sărac!"

Atunci, o constipațiune;
Ah! doctore, ce să mă fac?
"Siminichie".
"Nu se poate".
"De ce?"
"De ce? Sunt prea sărac!"

Mă duc la revoluțiune
Și caut leac, și poc! și pac!
"Ce cauți aici?" strigă bandiții.
Sunt dizident!
"Esti prea sărac!"

Am vrut să-mi fac și eu pomană
C-un cerșetor, c-un biet ciuntac,
Dar el râzând, mi-a zis: "Te lauzi!
S-o văz, n-o crez... Ești prea sărac!"

Adesea o revoltă-mi vine
Că nu sunt nici turc, nici turlac
Aș vrea stric, sparg la geamuri,
Dar mă opresc... Sunt prea sărac.

Nu! orișice fac, văz bine
Că pentru mine-i tot un drac!
În mediul social de astăzi
Sunt prea pârlit, sunt prea sărac.

Ori încotro d-acu m-oi duce,
Nu pot cu soarta să mă-mpac,
Mi-e vecinică dușmană - vecinic
Îmi spune: "Piei! ești prea sărac!"

Sărac! da! nu e loc în lume
Pentr-un sărac! dar... ce să fac?
mor!... dar un revolver costă...
Chiar pentru moarte, prea sărac...

Dar mor, în fine, și groparul
Îmi ia cadavrul și, posac,
Șoptește printre dinți în silă:
"După ce-i greu... e și sărac!"

Am reînviat apoi, și iarăși
Ca mai-nainte strofe fac...
Un critic fără milă-mi spune:
"Ai început iar prea sărac!"

Și nu știu cum să aflu-acuma
L-aceste strofe un capac...
Aș vrea o inspirațiune,
Nu pot sfârși... sunt prea sărac!

Alerg atuncea pentru rimă
La Dicționarul lui Cihac...
Vai! nici acolo nu se află,
Și bietul Cihac e sărac!

De ce nu vrei tu, soartă sumbră,
Zâmbind, să nu mai fiu sărac?
Cum aș dormi acum la umbră
Cu burta-n sus într-un hamac!

poezie celebră de din Fabule, satire, parodii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 mai 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt egoist

ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea

într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice

recunosc trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)

toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum aș reuși înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea

iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Dar ce doreai să mă rogi în legătură cu roboții?
Lucian: Aș vrea să-i programezi în așa fel încât să pot fi sigur , după plecarea noastră, dacă vom mai pleca, roboții se vor ocupa zi de zi de câinele meu, Nero, atâta timp cât acesta va mai trăi și vor avea grijă să nu-i lipsească niciodată nimic, deci, să-i asigure zilnic hrana și apa necesară, să-l scoată la plimbare, să-l lase noaptea, indiferent de anotimp, doarmă aici, în casă, pe hol, iarna sau când plouă să-l țină mai mult în casă, chiar și ziua, iar în caz de îmbolnăvire, să-l ducă la veterinar, sau să cheme veterinarul acasă, sau măcar să-i tri-mită pe părinții mei la veterinar, bineînțeles, cu Nero.
Mihai: Nero; frumos nume! E bătrân câinele tău?
Lucian: Destul; are 11 ani.
Mihai: Și de ce ți-e teamă ai tăi n-ar avea grijă de el?
Lucian: Nu știu, dar cred că ar fi mai bine să mă asigur că nu-i va lipsi nimic și o va duce bine restul zilelor sale.
Mihai: Și Rikky?
Lucian: Rikky nu va fi niciodată uitat, pentru că nu s-ar putea; el e vorbăreț și isteț; la nevoie își cere zgomotos drepturile. Nero nu poate; el latră, nu prea mult, obosește repede. Și dacă nu e înțeles, e considerat gălăgios și e scos afară în curte, să nu deranjeze, indiferent de vreme, iar eu nu vreau să se întâmple astfel. Vreau să-i asigur bătrânului meu prieten un trai liniștit pentru restul zilelor sale, să nu ducă lipsă de nimic, să nu sufere... Tu n-ai nici un animal acasă?
Mihai: Nu câine; eu am un hamster micuț, pe nume Pedro, dar sunt sigur ai mei îl vor îngriji, deci, îi vor acorda atenția necesară.
Lucian: E bine că ai această convingere, dar și mai bine e să te asiguri, dacă tot ai această posibilitate.
Mihai: Ai dreptate. E mult mai bine; scapi de o grijă... Știi, poate o să-i programez și pe ai mei de acasă, să pot fi liniștit în privința lui Pedro, dar acum hai să ne ocupăm de roboții tăi, deși cred că asta ar putea face și tatăl tău, nu?
Lucian: Ba da, normal, ar putea, dar cine asigură că o va și face; blondul e cam neglijent, mai ales dacă-i vorba despre Nero și nevoile acestuia; parcă prefer să te ocupi tu de programarea roboților.
Mihai: Bine; îți închipui că mie nu mi-e deloc greu. Dimpotrivă, e ceva foarte simplu, floare la ureche.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Micul vânător

Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;

Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor...

Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? - Dar
Am să stau vad cum moare?...
Că eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.

Plâng, dar mama-i vinovată
Că tot spune că-i păcat,
Ce, nu știi? a plâns odată
Pentru-o pasăre-mpușcată
Și pe tata l-a certat
spunea că nu-i păcat...
Dacă spune tata, poate
Că-i așa cum spune, dar
Bine-ar fi, măi Pik, de toate
Păsărelele-mpușcate
Ar putea -nvie iar...

Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanțe și alici și puști
Daca-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce să mai împuști?

Și cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând -mpuști nimic,
Și ce sac mai am eu, frate,
Și ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric'
Că-s de corn de cerb, măi Pik.

Ai vezi tu mâni ce bine
Îmi sta mie vânător,
Merg cu tata și cu tine
Și-au spuie toți de mine:
- "Ce mai pui de vânător!"...

Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce mă fac?
Când mi-o spune tata - "Ține
Pușca drept, și trage bine!"
Ce mă fac, măi Pik, ce fac
Când va face pușca PAC,

Și-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?...
Am să plâng mai rău ca ele...
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!...

Dar de-aș spune tatei oare
pân' deprind, vrea
merg doar la vânătoare
Și să-mi fac o țintă mare
Colo-n câmp trag în ea?
Ce crezi tu, Pik, ar vrea?

Și să-l rog să-mi dea și mie
aduc ceva vânat?...
Uite-așa, halal să-mi fie!
Cine ar putea știe
Că nu eu l-am împușcat?

Dar de cineva -ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minți spunând în grabă
aduc vânatul meu?

Nu, măi Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept și-acum
trântesc gogea minciuna
Pentr-un "bravo" luat în drum
Pe nedrept?... Ba nicidecum,

Eu răspund vorbă curată
Cum e drept, și alt nimic; -
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Și rămân pe viața toată
Niște oameni de nimic".

poezie pentru copii de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Nici de ce, nici cum se face

Nu știu de ce sau cum se face,
Dar astăzi, paranoia e cu mine!
Parcă ar vrea să mă dezbrace
De orice gând de bine!

Nu știu de ce sau cum se face,
Dar astăzi, clar nu-s eu!
Parcă ceva pe carapace -
M-apasă... Și se lasă greu!

Nu știu de ce sau cum se face,
Dar astăzi, toate-mi par...
De parcă-ar vrea să-mi dea capace,
m-arunce-n coșmar!

Nu știu de ce sau cum se face,
Dar astăzi... Recunosc, iubire:
Astăzi simt că-mi displace
Până și-a ta privire!

Nu știu de ce sau cum se face,
Dar astăzi... e-o altfel de "azi"!
Astăzi, te rog dă-mi pace -
Nu aș vrea să te arzi!

Nu știu de ce sau cum se face,
Dar astăzi, apatia e cu mine!
Parcă ar vrea să mă îmbrace
În haine străine!

poezie de (20 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O femeie: Shlomo? Credeam renunți la tot ce ai și că te muți în Nepal. Shlomo, nu îți amintești de mine?
John: O, Dumnezeule, nu știi. Îmi pare nespus de rău. Shlomo a suferit un accident în timpul unei scufundări. Da, s-a ridicat la suprafața prea repede și scurgerea de oxigen... bietul om, nu își mai amintește de nimeni, nici măcar de mine, propriul frate. Sunt doar un tip de treabă care îl ajută pentru el.
O femeie: Bietul de tine!
John: De fapt, nici nu poate auzi. Tot de la accident. Și vă aflați aici pentru nunta lui Cleary?
O femeie: O, da, da, dar trebuie plec. Am avion spre Madrid, dar...
John: Trebuie plecați?
O femeie: Da.
John: Am înțeles, în regulă.
O femeie: Aș putea să mai stau câteva minute. (Jeremy începe facă semne cu mâna.)
John: De fapt, nu este nevoie. Shlomo îmi cere îl duc la baie acum și apoi să îi dau niște prăjituri. Prin urmare, este în regulă... (Jeremy face semne disperat.) Bine, bine! Te duc întâi îți iei prăjituri și apoi la baie.
O femeie: Știi ce? Uite numărul meu de telefon. Dacă pot să te ajut cu ceva...
John: aveți un zbor plăcut! Nu vă faceți griji pentru noi. Vom fi bine. Trebuie să o scoatem la capăt. (Pleacă.)
Jeremy: Medic. Arată bine. O să încerc.
John: Cum ai de gând să o suni? Crede ești surd.
Jeremy: Cu toții vrem luam parte la înfăptuirea miracolelor. Ea este o parte din el. Oameni care ajută oameni. E un lucru care îți putere.
John: Dumnezeule, ești nebun. Dar pot spune că ești și genial.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunți
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Știi tata se înțelege foarte bine cu comandantul vostru?
Maria: Nu știu... Cu Luci?! Ce vrei spui?
Nick: Păi, chiar Luci mi-a spus tatăl meu i-a acordat prietenia sa, sprijinul său.
Maria: Serios?! Surprinzător... Deși n-ar trebui să mi se pară astfel. Luci e un tip care reușește stârnească astfel de reacții. Dar tatăl tău...
Nick: Da. I-a devenit un fel de... Domnul director de acolo, de pe Terra, care, după cum am înțeles eu, îl ajuta treacă peste anumite momente mai dificile. Acum tata s-a oferit de bună voie să-i ia locul acelui domn, deci, i-a acordat lui Luci prietenia și sprijinul său.
Maria: Ca să vezi...
Nick: În plus, pe drum spre nava voastră, gândeam chiar să-i spun totuși câte ceva colegului tău, comandantul misiunii. Nu chiar tot ce știu, dar o bună parte din adevăr.
Maria: Adevărat, iubitule? Ai fi făcut asta?
Nick: Da. Sau nu... Nu știu. Eram derutat. Nu știam dacă ar fi bine să-i spun ceva, doar îi promisesem tatălui meu că voi păstra în continuare tăcerea. Însă dacă nu vă găseam îmbrățișați și m-ar fi întrebat ceva în acest sens, cred că i-aș fi spus, totuși... Oricum, dacă i-aș fi spus ceva, nu i-aș fi spus totul, ci doar ceva foarte vag, sau...
Maria: Încă nu e prea târziu. I-ai putea încă spune.
Nick: Nu, acum nu, n-aș mai putea, deși... Vezi tu, și mie mi-e greu. Adică, vrea foarte mult ca ei știe că sunt la fel ca voi, că sunt de-al vostru, să ne putem bucura toți, împreună, de faptul că ne-am regăsit, dar... Nu! Acum nu! Chiar nu mai pot! Te rog, înțelege-! încercăm să-i facem pe plac tatălui meu, în continuare. Cel puțin deocamdată.
Maria: Bine, voi încerca și eu. Însă nu te asigur că voi și reuși acest lucru. Dacă vreunul dintre ei mă va întreba ceva în acest sens, nu știu dacă mă voi putea abține. Serios, nu știu... Sper să nu mă întrebe.
Nick: Te înțeleg. Oricum, se pare că tot tatăl meu a câștigat și de data aceasta.
Maria: Așa e, se pare... Sper că într-adevăr va discuta cât mai curând cu Luci, deși nu știm ce îi va spune, însă sper că va reuși să-l convingă măcar să nu insiste asupra subiectului, o perioadă. Ceea ce ar putea reuși, de moment ce spui că se înțeleg atât de bine amândoi. Luci era foarte apropiat de domnul director, îi era un bun prieten, iar dacă tatăl tău a preluat rolul dânsului în viața lui, înseamnă au devenit apropiați, deci, se înțeleg.
Nick: Așa sper și eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Încurajările unui viitor bunic

Fetița mea așteaptă un copil
Și-aș vrea să-i spun de-acum, ca ea știe
Că-s bucuros de asta și doresc
Să-l țin în brațe când e mic, fragil,
De va dori să mi-l aducă mie
Pe nepoțel să-l cresc.

Sugar fiind, va sta-n pătuț frumos,
Legat, normal, căci eu n-aș vrea cadă,
capete cumva vreun handicap,
Că și eu am căzut, dar, norocos,
Am doar un semn ce-i singura dovadă
Că sunt căzut în cap.

Ea o să-și vadă de serviciul ei,
O știu cum e: și ea, ca orice mamă,
Iar laptele, mai știu cum l-am tot dat
Cu biberonul la copiii mei:
Nu s-a-ntâmplat nicând fie-o dramă
De-a fost puțin stricat.

Am să-l răsfăț, am să mă port frumos,
Îl voi plimba în zilele senine,
Dar știu că toți copiii sunt zvârlugi;
De va cădea suzeta lui pe jos,
Am să o curăț cum știu eu mai bine:
O frec ușor de blugi.

Pe-acasă îl mai las și pe covor,
Și-o să-i mai dau și câte-un colț de pâine,
Chiar de nu-mi place frimituri s-adun,
Îl țin curat, dar nu prea mă omor,
Și îi mai scutur părul scurt de câine,
De Paști și de Crăciun.

Promit ca, dimineața, la cafea,
stea sub masă ori mai bine-afară,
dimineața sunt cam indispus
Și n-aș putea, oricât de mult aș vrea
beau cafeaua fără o țigară
Iar fumu' n-o ia-n sus.

Ne vom plimba pe-afară mai târziu,
Când va mai crește, am să-l las la joacă,
Va fi murdar, dar n-am să-l cicălesc,
Voi încerca și doctor să îi fiu
Și, pentru orice boală îl atacă,
Eu am să i-l călesc.

Aș vrea merg acum la fata mea
Căci ea, curând, o să devină mamă
Vreau s-o ajut, dar liniștitu-mi trai
Îmi spune: "Stai acasă, vine ea!"
Și-acum închei, dorindu-i: "Fără teamă!
Încredere ai!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai veche zi de naștere atestată documentar? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!