La răspântia neagră

La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.

Unul din ei zice:
- Fost-am la oraş
Să mă judec iară:
Tot eu păgubaş.

Altul: - O făclie
Şi-un coşciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.

Cel din urmă: - Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.

Din răspântia neagră
Carele-au plecat
Şi merg greu, de parcă
Piatră duc în sat.

poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La răspântia nopţii

Un cântec va muri mai târziu
pentru toţi
căutând să spintece comorile vremii
în fiece seară glăsuind:
- Deschideţi, deschideţi
sunt din povestea viforoasă a lumii
şi-n frunze am inima roasă de molii.
Pe aici clipoceşte durerea ân ani
şi-amurgul mă desparte de umbră,
în vis nu încap salamandre
nici heruvimul
prăbuşit din sângele norilor.
De mâine se pietrifică timpul
iar urmaşii lui vor ataca
la răspântia nopţii
iubirea peticită
pe chipul unui mag.

poezie de Caliopi Dicu (15 noiembrie 2008)
Adăugat de Caliopi Dicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele mele

Oraşele mele
de fier, de nichel şi de aramă
luaţi aminte
şi nu mai daţi vamă
acestui din urmă pristav
de boala timpului bolnav

că e pătat de sânge pe mâini
şi slujeşte la doi stăpâni:
pe unul îl cumpără,
pe altul îl vinde
şi tot mai pretinde
bir şi merinde.

poezie de Io Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea este singurul fluviu din lume, care izvorăşte din Neagră (vezi Munţii Pădurea Neagră) şi se varsă tot în Neagră.(vezi Marea Neagră) După ce scapă de încleştarea cu Carpaţii noştri de la Cazane, ajunsă în largul câmpiei, răsuflă uşurată, zâmbeşte şi exclamă cu bucurie: Ce frumoasă e LIBERTATEA!

Dumitru Delcă (29 noiembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de om

Parcă mai ieri a fost tot luni
Şi astăzi luni e iară
Uite şi luna a trecut
Din nou e frig e iarnă.

Ţin minte am fost cândva micuţ
Am mers şi eu la şcoală
Zburdalnic, vesel şi drăguţ
Alergam eu des prin sală

Fetiţele îşi împleteau cosiţele
Băieţii cu joaca-n cap
Cam greu de sa-u maturizat.
Dar anii trec se duc, se duc
Chiar câteodată fug

Am fost cândva şi eu flăcău
Acuma sunt şi însurat
Copii îs mari au învăţat
Nepoţii vin mai rar în sat.
Dar anii trec se duc, se duc
Chiar câteodată fug.

Sunt sur deja demult la cap
Mă ţin în băţ mă mişc spre pat
Frunzele cad şi cad,
Dar eu mai greu, mai aplecat
Anii se dud, se duc
Chiar câteodată fug.

Ce binear fi să fiu din nou micuţ
Să merg din nou la şcoală
Zburdalnic, vesel şi drăguţ
Să alerg din nou prin sală...

poezie de Mihalachi Veaceslav (5 februarie 2018)
Adăugat de Mihalachi Veaceslav
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament (CIV)

Într-o oală din lut ars
Zac sarmalele-nfăşate
În scutece, sufocate
Aşteptând cuminţi vinars.

Pe o masă grea, din lut
Mămăliga aurită
În ştergar împăturită
Integrează-n absolut...

Un scaun masiv, din lut
Ţine om din lut în braţe
Şi două pahare, soaţe
Cu vinars s-au tot umplut...

O femeie din lut bun
Frământă din lut, o pâine
Să avem ce pune mâine
Pe masa din lut străbun.

Doi copii din tânăr lut
Se joacă cu o pisică
Plictisită, neagră, mică
Tristă, ca un ghem pierdut...

Noaptea neagră din lut rece
Se aşterne grea pe lume
O stea mică, fără nume,
Anonimă, se petrece...

poezie de Petrică Conceatu (17 octombrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o statuie de marmură neagră

Pe capul ce priveşte-acum spre stele,
Simbol de piatră neagră şi păcate,
Stă unicul însemn de puritate:
Prinosul alb al unei rândunele.

epigramă de Gheorghe Belei din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În magazine se găseşte numai cremă maro pentru încălţăminte. Cea neagră se vinde preferenţial (constatarea era valabilă înainte de Revoluţie). Unei gestionare de la raion

Fata asta şugubeaţă
Şi, din fire, cam vicleană,
Dă crema maro "pe faţă",
Iar cea neagră "pe sprânceană".

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ei de poezie

Nici bine nu m-am culcat
şi-am sărit din nou din pat
şi uite-aşa cam într-o doară
pana iau în mână iară

Unii-ar zice e într-o doagă
poezia domnilor se roagă
să n-o întind iar pe hârtie
însă nu pot fir-ar să fie

Umblă golu-n mine parcă
şi plutesc iar într-o barcă
ba pe stânga ba pe dreapta
uite versul poate-i treapta

M-aş culca poate la loc
însă pana mi-a luat foc

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plecat vecinii toţi

Au plecat vecinii toţi,
S-au pus lacăte la porţi.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca şi el, azi, mâine.

Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Îşi schimbă şi ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.

Curţile sunt năpădite
De ierburile neprăşite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai aşteaptă.

Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de ţară.

Prin străini ei pribegesc
Şi nimic n-agonisesc.
Nu se mai întorc acasă,
Dorul de părinţi i-apasă.

Copiii rămân flămânzi
La bunicii muribunzi.
Copilăria le e ratată,
Fără mamă, fără tată.

Blesteamă viaţa amară,
Că s-au născut într-o ţară
Fără pic de ocrotire
Şi-s condamnaţi la pieire.

Puşcă şi cureauă lată
Ce ţară aveam odată!
Cu oameni harnici, muncitori
Şi copii ca nişte flori.
Toate au rămas doar vis.
Destinul nostru, s-a stins,

poezie de Dumitru Delcă (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncaţi din întâmplare la răspântia unde se ating cele trei lumi deosebite şi mai mult ori mai puţin învrăjbite, lumea modernă, cea musulmană şi cea muscălească, românii chiar în virtutea originei lor, sunt meniţi a reprezenta interesele ideilor moderne şi a fi un stat de cultură deosebită, în care trei lumi se întâlnesc şi se împacă.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel "La Doi Boi"

Pe terasă "La Doi Boi",
Sub un nuc cu creanga deasă,
Stau doi cărturari de soi,
Dar şi băutori de rasă!

Si se-ndeamnă amândoi
Cu vin bun de tămâioasă,
Pe terasă "La Doi Boi",
Sub un nuc cu creanga deasă.

Ca să uite de nevoi,
Au plecat de ieri de-acasă
Si-i vedeţi acum şi voi
Cum se-adapă la o masă,

Pe terasă "La Doi Boi"!

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

Am constatat că n-aveţi pic de milă,
Iar bunul simţ nu prea vă dă afară,
În mână ţineţi pâinea şi cuţitul
Şi aţi distrus din temelii o ţară.

Impozite nebune inventaţi
Şi ne pândiţi la fiecare pas,
Ne dişmuiţi şi ultimul bănuţ,
Doar umbra fără bir a mai rămas.

Impozitaţi iubirea şi sărutul,
Tandreţea, mângâierea de părinţi,
De câte ori luăm în braţe pruncii
Taxaţi pe cei ce au în gură dinţi,

Aceştia sunt pericol iminent,
Ei pot muşca mai bine-un colţ de pâine,
Găsiţi o taxă pentru hămesiţi,
Daţi ordonanţă în Guvern de mâine!

Lăsaţi în plata cerului baronii,
Rechinii ce-au furat mai tot din ţară,
Salariile-acelea "nesimţite"
Nu reprezinta pentru noi povară.

Tăiaţi la dascăli leafa căt mai mult
Şi medicilor... căt mai abitir,
De şcoală azi nu mai aveţi nevoie,
Băgaţi-ne pe toţi în cimitir.

Impozitaţi sever, chiar... pân' la sânge
Băbuţa care vinde ziua-n piaţă
Un ou, trei nuci, vreo câteva lalele,
O legatură-două de verdeaţă.

Dar cel mai bine-ar fi să puneţi bir
Pe lacrimi, pe dureri, pe disperare,
Pe frica de prezent, de viitor,
Pe lipsa de speranţă, pe blazare.

Cu lanţul sărăciei, strâns de gât,
Se duc la bănci cu pălăria-n mână
Şi se-mprumută devenind toţi sclavi
Pe viaţă... până intră in ţărână.

M-aştept şi-aproape nici nu mă mai mir,
La zid să ne-asezaţi pe fiecare,
Aceasta nu e viaţă – ci blestem,
Noi, oropsiţii nu avem scăpare.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet (28 mai 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui politician care se laudă că e fiu de ţăran

Amândoi duc lupte grele
Pentru a putea răzbate:
Unul vinde gogonele
Altul, vinde... gogonate.

epigramă de Marius Coge din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prispa casei, copilaşul numai în cămăşuţă, cu capul gol, urmăreşte de mult jocul stolului de paseri, printre care se află şi cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streaşină. Îi căpătase dar de la mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: "Fii cuminte, dacă vrei să-ţi dau puii când or creşte mari!" Şi el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au ieşit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Şi-şi cunoaşte el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul şurii din dreapta, trei, unul lângă altul, sau cei de lângă aceştia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toţi parcă seamănă unii cu alţii, şi-s aşa de sus, aşa de sus!...

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puişorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarelă

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinându-se de mână,
Şi-n oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Şi se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orăşenii pe trotuare
Par păpuşi automate, date jos din galantare.

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât paşii celor care merg ţinându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viaţă lentă,
Monotonă,
Inutilă
Şi absentă...

În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ţinându-se de mână...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic şi cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mână şi nu seamănă toate unul cu altul".

Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parabola bătrânului şi a tânărului

Aşa că Abraham s-a ridicat, şi-a spart lemnele, şi-a plecat,
Şi-a luat cu el amnarul şi iasca, şi-un cuţit.
Şi cum stăteau ei doi acolo, umăr lângă umăr,
Isaac – primul născut – a luat cuvântul şi-a spus, Tată,
Toate sunt pregătite, fierul şi focul,
Dar unde este mielul pentru această ofrandă a arderii de tot?

Atunci Abraham a legat tânărul cu curele şi chingi,
Şi a ridicat parapeţi, şi a săpat şanţuri,
Şi a scos cuţitul să-şi ucidă fiul.
Când, iată! Un înger a strigat din slavă
Şi i-a spus, NU atinge băiatul,
Nici nu-i pricinui vreun rău. Uite,
Un berbec, prins cu coarnele în tufiş;
Oferă Berbecul Trufiei, în locul copilului.

Dar bătrânul nu a acceptat, ci şi-a ucis fiul,
Şi jumătate din copiii Europei, unul câte unul.

*** Locotenentul Wifrid Owen a căzut în luptă pe 4 noiembrie 1918, în timpul traversării Canalului Sambre- Oise – exact cu o săptămână înainte de semnarea armistiţiului care încheia primul război mondial.

poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

Fibrele foarte mici ale sufletului s-au rupt într-o după-amiază,
când nu am mai vorbit.
Dar el a lucrat în ascuns, zile şi nopţi,
până când a unit capătul din dreapta cu cel din stânga lui,
cum unesc copiii beţele de chibrit.

Apoi a venit altul şi a dat cu piciorul
(vrând poate să ţi se vâre în suflet întâi cu picioarele)
şi microfibrele din dreapta s-au tras înspre cele din stânga
(dacă sufletul are într-adevăr o dreaptă şi o stângă a sa)
şi a devenit mai tare ca pânza de păianjen
pe care, în sfârşit, se puteau legăna elefanţii.

Apoi altul şi altul şi tot aşa...
până când sufletul a căpătat muşchi tari ca piatra.
Au venit inginerii şi au zis, ciocănind în el:
"Ia uite ce inimă de piatră, din ea putem face un pod
un pod de piatră care nu se va mai dărâma în veci,
şi aşa s-au născut ai noştri copii.

Dar jos de tot, mai jos decât josul
(înlăuntrul fiecărei fibre adică, asta dacă sufletul are un jos şi un sus al lui)
eram eu care urmăream un fluture zilnic până la râu
ca să învăţ să te ating
fără să te întrerup
când îţi priveşti fiul sărind dintr-un picior în altul
aruncând înainte pietricica din capul unghiului
pe care ţi-am făcut-o cadou prima dată, când te răstigneam
şi amândoi ne priveam în tăcere.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred în cariere. Întotdeauna mă închipui ca unul dintre acei actori vechi din secolul al nouăsprezecelea care merg din sat în sat cu repertoriul lor.

citat din Antonio Banderas
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi atei care se susţin reciproc sunt ca cei doi măgari din fabulă care se laudă unul pe altul.

aforism de George Budoi din Aforisme, epigrame, pamflete şi satire despre Atei şi Ateism (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!