Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ovid Densusianu

La răspântia neagră

La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.

Unul din ei zice:
- Fost-am la oraș
Să mă judec iară:
Tot eu păgubaș.

Altul: - O făclie
Și-un coșciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.

Cel din urmă: - Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.

Din răspântia neagră
Carele-au plecat
Și merg greu, de parcă
Piatră duc în sat.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Orașele mele

Orașele mele
de fier, de nichel și de aramă
luați aminte
și nu mai dați vamă
acestui din urmă pristav
de boala timpului bolnav

că e pătat de sânge pe mâini
și slujește la doi stăpâni:
pe unul îl cumpără,
pe altul îl vinde
și tot mai pretinde
bir și merinde.

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La răspântia nopții

Un cântec va muri mai târziu
pentru toți
căutând să spintece comorile vremii
în fiece seară glăsuind:
- Deschideți, deschideți
sunt din povestea viforoasă a lumii
și-n frunze am inima roasă de molii.
Pe aici clipocește durerea ân ani
și-amurgul desparte de umbră,
în vis nu încap salamandre
nici heruvimul
prăbușit din sângele norilor.
De mâine se pietrifică timpul
iar urmașii lui vor ataca
la răspântia nopții
iubirea peticită
pe chipul unui mag.

poezie de (15 noiembrie 2008)
Adăugat de Caliopi DicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La o statuie de marmură neagră

Pe capul ce privește-acum spre stele,
Simbol de piatră neagră și păcate,
Stă unicul însemn de puritate:
Prinosul alb al unei rândunele.

epigramă de din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În magazine se găsește numai cremă maro pentru încălțăminte. Cea neagră se vinde preferențial (constatarea era valabilă înainte de Revoluție). Unei gestionare de la raion

Fata asta șugubeață
Și, din fire, cam vicleană,
Dă crema maro "pe față",
Iar cea neagră "pe sprânceană".

epigramă de din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Mama ei de poezie

Nici bine nu m-am culcat
și-am sărit din nou din pat
și uite-așa cam într-o doară
pana iau în mână iară

Unii-ar zice e într-o doagă
poezia domnilor se roagă
n-o întind iar pe hârtie
însă nu pot fir-ar să fie

Umblă golu-n mine parcă
și plutesc iar într-o barcă
ba pe stânga ba pe dreapta
uite versul poate-i treapta

M-aș culca poate la loc
însă pana mi-a luat foc

sonet de din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Au plecat vecinii toți

Au plecat vecinii toți,
S-au pus lacăte la porți.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca și el, azi, mâine.

Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Își schimbă și ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.

Curțile sunt năpădite
De ierburile neprășite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai așteaptă.

Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de țară.

Prin străini ei pribegesc
Și nimic n-agonisesc.
Nu se mai întorc acasă,
Dorul de părinți i-apasă.

Copiii rămân flămânzi
La bunicii muribunzi.
Copilăria le e ratată,
Fără mamă, fără tată.

Blesteamă viața amară,
Că s-au născut într-o țară
Fără pic de ocrotire
Și-s condamnați la pieire.

Pușcă și cureauă lată
Ce țară aveam odată!
Cu oameni harnici, muncitori
Și copii ca niște flori.
Toate au rămas doar vis.
Destinul nostru, s-a stins,

poezie de (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Apocalipsa

Am constatat că n-aveți pic de milă,
Iar bunul simț nu prea vă dă afară,
În mână țineți pâinea și cuțitul
Și ați distrus din temelii o țară.

Impozite nebune inventați
Și ne pândiți la fiecare pas,
Ne dișmuiți și ultimul bănuț,
Doar umbra fără bir a mai rămas.

Impozitați iubirea și sărutul,
Tandrețea, mângâierea de părinți,
De câte ori luăm în brațe pruncii
Taxați pe cei ce au în gură dinți,

Aceștia sunt pericol iminent,
Ei pot mușca mai bine-un colț de pâine,
Găsiți o taxă pentru hămesiți,
Dați ordonanță în Guvern de mâine!

Lăsați în plata cerului baronii,
Rechinii ce-au furat mai tot din țară,
Salariile-acelea "nesimțite"
Nu reprezinta pentru noi povară.

Tăiați la dascăli leafa căt mai mult
Și medicilor... căt mai abitir,
De școală azi nu mai aveți nevoie,
Băgați-ne pe toți în cimitir.

Impozitați sever, chiar... pân' la sânge
Băbuța care vinde ziua-n piață
Un ou, trei nuci, vreo câteva lalele,
O legatură-două de verdeață.

Dar cel mai bine-ar fi să puneți bir
Pe lacrimi, pe dureri, pe disperare,
Pe frica de prezent, de viitor,
Pe lipsa de speranță, pe blazare.

Cu lanțul sărăciei, strâns de gât,
Se duc la bănci cu pălăria-n mână
Și se-mprumută devenind toți sclavi
Pe viață... până intră in țărână.

M-aștept și-aproape nici nu mai mir,
La zid să ne-asezați pe fiecare,
Aceasta nu e viaț㠖 ci blestem,
Noi, oropsiții nu avem scăpare.

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet (28 mai 2010)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel "La Doi Boi"

Pe terasă "La Doi Boi",
Sub un nuc cu creanga deasă,
Stau doi cărturari de soi,
Dar și băutori de rasă!

Si se-ndeamnă amândoi
Cu vin bun de tămâioasă,
Pe terasă "La Doi Boi",
Sub un nuc cu creanga deasă.

Ca să uite de nevoi,
Au plecat de ieri de-acasă
Si-i vedeți acum și voi
Cum se-adapă la o masă,

Pe terasă "La Doi Boi"!

rondel de din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu ManolacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Aruncați din întâmplare la răspântia unde se ating cele trei lumi deosebite și mai mult ori mai puțin învrăjbite, lumea modernă, cea musulmană și cea muscălească, românii chiar în virtutea originei lor, sunt meniți a reprezenta interesele ideilor moderne și a fi un stat de cultură deosebită, în care trei lumi se întâlnesc și se împacă.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Ion Minulescu

Acuarelă

În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Orășenii, pe trotuare,
Merg ținându-se de mână,
Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână,
De sub vechile umbrele, ce suspină
Și se-ndoaie,
Umede de-atâta ploaie,
Orășenii pe trotuare
Par păpuși automate, date jos din galantare.

În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Nu răsună pe trotuare
Decât pașii celor care merg ținându-se de mână,
Numărând
În gând
Cadența picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Și din cer
Cu puterea unui ser
Dătător de viață lentă,
Monotonă,
Inutilă
Și absentă...

În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân și o bătrână -
Două jucării stricate -
Merg ținându-se de mână...

poezie celebră de din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
detalii despre carteEmil Gârleanu

Pe prispa casei, copilașul numai în cămășuță, cu capul gol, urmărește de mult jocul stolului de paseri, printre care se află și cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streașină. Îi căpătase dar de la mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: "Fii cuminte, dacă vrei să-ți dau puii când or crește mari!" Și el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au ieșit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Și-și cunoaște el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul șurii din dreapta, trei, unul lângă altul, sau cei de lângă aceștia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toți parcă seamănă unii cu alții, și-s așa de sus, așa de sus!...

în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.
Marius Coge

Unui politician care se laudă că e fiu de țăran

Amândoi duc lupte grele
Pentru a putea răzbate:
Unul vinde gogonele
Altul, vinde... gogonate.

epigramă de din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antonio Banderas

Nu cred în cariere. Întotdeauna închipui ca unul dintre acei actori vechi din secolul al nouăsprezecelea care merg din sat în sat cu repertoriul lor.

citat din
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
detalii despre carteIon Creangă

Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă toate unul cu altul".

în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Capra cu trei iezi" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -4.33- 3.99 lei.

La barul din sat

Trei amici, voinici, intrară.
Zi de vară, până-n seară,
Minunat ei s-au distrat.
Unul doar... fu-njunghiat.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
E.E. Cummings

Într-o zi neagră un străin cu totul și cu totul necunoscut

într-o zi neagră un străin cu totul și cu totul necunoscut
mi-a bătut la ușă alungând iadul din mine –

eu n-aveam acces la iertare pentru că
el era (cum s-a dovedit de-altfel) sinele meu

– dar acum eu și acel dușman suntem
pentru eternitate unul prietenul celuilalt.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Lacrimi și durere

Era-ntr-o seară de ianuarie sinistră
Cand ai plecat din lumea asta tristă
Tu n-ai stiut că o sa lași in urmă
Doar lacrimi si tristețe
Iară durerea strigă-ntruna
În sufletele noastre sterpe.

De ce? De ce ai plecat așa devreme?
Tu nu-mi răspunzi
E doar ecoul vocii mele
Care se sparge ca de-o stancă.

Te-ntreb mereu si întreb întruna
Cu ce-am greșit ca sa te pierd
Raspunsul îl aștept amarnic
Dar nimeni nu vrea să-mi raspundă.

Noaptea e zi și ziua-i noapte
Mi–e sufletul pustiu și gol
Că nu pot să te-ating,
Dar am s-aștept cu nerăbdare, clipa-n care
La pieptu-mi ofilit am să te strâng din nou.

Sper să nu fie prea târziu
Că ceasul s-a oprit
Iar timpul parcă nu mai trece
Și sunt de tot îmbătrânit.

Nu mi-a rămas decât sa plâng
Și am sa plâng întruna
Până când vremea va veni
Și vom fi iarăși împreună.

poezie de (29 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionel IamandeiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Alecsandri

Andrii-Popa

Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Și cu peptul dezvălit?
Andrii-Popa cel vestit!

Șepte ani cu voinicie
Și-au bătut joc de domnie
Și tot pradă nencetat,
Andrii-Popa, hoț barbat!

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

Zi și noapte, de călare,
Trage bir din drumul mare,
Și din țară peste tot!
Fug neferii cât ce pot,

Căci el are-o pușcă plină
Cu trei glonți la rădăcină,
Ș-are-un murg de patru ani,
Care mușcă din dușmani,

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

Ș-are frați de cruce șapte,
Care-au supt sânge cu lapte.
Și nu-i pasă de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!

Căpitane, frățioare,
Ce se vede despre soare?
zăresc vro patru cai!...
N-auziși tu de-un Mihai

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

Căpitane, te gătește,
Mihai mândrul te gonește.
Iată-l, vine ca un zmeu!
trei cruci la Dumnezeu.

Cum îi vede-n depărtare,
Popa strigă-n gura mare:
"Hai la goană de neferi!
Hai la goră de muieri!"[2]

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

Au zis! țipă, se aruncă,
Trece șes, pâraie, luncă
Cu fugarul sprintinel
Și cu hoții după el.

Mihai mândrul vine iară,
Falnic ca un stâlp de pară,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Și din ochi aruncă foc.

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

Fug cum fuge-o rândunică,
Fug ca fulgerul când pică,
Și se duc voinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!

Pept în pept!... câmpul răsună,
Toți de tot dau împreună.
Toți la luptă-s încleștați,
Toți în sânge încruntați.

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

"Ura, frați!" caii nechează,
Sus văzduhul scănteiază.
"Ura!" moartea s-au ivit!
Vulturu-n zbor s-au oprit!

Zi de vară păn-în seară
Dau voinicii să se peară
Și cu ferul ascuțit,
Și cu pumnul amorțit.

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

Sângele-n răni gâlgâiește,
Glasu-n gură se sfârșește.
Zece-s morți! doi încă vii,
Mihai mândrul și Andrii.

Andrii fuge făr' de-o mână,
Prinde murgul la fântână,
Dă peptiș, sare pe șa
Și din gură zice-așa:

"Zbori, copile sprintinele,
Să mă scapi de chinuri grele,
jur, de mă-i scăpa,
Ca pe-un frate te-oi cata."

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

Murgul sprinten se răpede.
În zadar! Mihai mi-l vede!
"Stai, hoț-popă, dragul meu,
-ți arăt cine sunt eu!"

Și cum zice, mi-l chitește,
Drept în frunte mi-l lovește!
"Ura!" Vulturul din nori
Răcni falnic de trei ori.

E haiduc,
Si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!

cântec, versuri de din Ocna (18 septembrie 1843)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Doi atei care se susțin reciproc sunt ca cei doi măgari din fabulă care se laudă unul pe altul.

aforism de din Aforisme, epigrame, pamflete și satire despre Atei și Ateism (2014)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Murind tânăr

Din clipa când ne-am născut începem să murim,
Și-o ținem, fără greș, așa până-n prag de țintirim.
Unii se duc mai ușor
Alții mai greu, dar tot iau plasă,
Nu ne este dat nouă să-alegem cartea trasă.

Doi dintre colegii mei nu s-au prins
Cum cad zarurile și parcă înadins
S-au înrolat voluntari spre-a se-întâlni cu soarta lor în lume,
N-au mai așteptat recrutorii pe urma lor să umble:
Unul la Aviație și altul la Marină,
Nici nu s-au gândit la carnea de tun ce-or să devină.

Primul s-a trezit fermier după cel dintâi zbor,
Survolând Germania-într-o noapte frumoasă, fără-un nor,
Dar, asta-i, zburând printre bombardiere riști să fii trăsnit.

Iar celălalt a avut o soartă tristă-n submarin,
Pe atunci din ugerul cerului cădeau bombele din plin.
Îmi imaginez cum a murit în sicriul de oțel,
Lipsit de lumină și de aer – încet, încet, încetinel.

Când numărul tău a fost rostit trebuie să te duci.
Unii se duc îndată,
Alții mai trag de timp pe la răscruci.
E singurul lucru-n viață pe care, fără-încercări, îl reușim,
murim, să murim, să murim, să murim.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!