Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Gârleanu

Pe prispa casei, copilașul numai în cămășuță, cu capul gol, urmărește de mult jocul stolului de paseri, printre care se află și cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streașină. Îi căpătase dar de la mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: "Fii cuminte, dacă vrei să-ți dau puii când or crește mari!" Și el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au ieșit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Și-și cunoaște el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul șurii din dreapta, trei, unul lângă altul, sau cei de lângă aceștia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toți parcă seamănă unii cu alții, și-s așa de sus, așa de sus!...

în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cea dintai durere" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Citate similare

Zeno Sustac

Războaiele celor mari sunt duse de către cei mici. Cei din urmă vor crede în principiile celor mari, mai mult decât aceștia o vor face vreodată. Cei mari se vor considera învingători indiferent de situație, celor mici rămânându-le doar mult "râvnitul" statut de victime colaterale.


Adăugat de Zeno SustacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Titina Nică Țene

Trei rățoi

Pe o baltă trei rățoi
au plecat la o plimbare
singuri, fără de rățuște,
ele rămânând pe mal
penele să și-le uște.
Unele stăteau pe ouă
ca să scoată niște pui
mici cât boabele de rouă
și cu pufușor gălbui.
Iar rățoii, mac, mac, mac,
le mai strigă pe rățuște:
-Hai, veniți și voi cu noi,
să mai prindem niște muște!
Pe sub apă stând cu capul
și picioarele în sus,
rățoii noștri cei bravi
se dădeau de-a berbeleacul
arate că-s grozavi.
Iar când puii ies din ouă
țanțoși merg, rățoii, trei,
tot în fața celor mici
parcă i-ar fi clocit ei.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nică Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Valeriu Cercel

Egalitate

(celor născuți în jurul anilor '50)

Îmi amintesc anii de școală,
Când profesoara ne spunea
Că toți eram ca într-o oală,
Egali, adică-așijderea,

Dar exista chiar la intrare,
Cu poze-n ramă, atârnat,
Frumos, "panoul de onoare",
Pe un perete, luminat,

În partea stângă, cei fruntași,
Cu litere mari de tipar,
În partea dreaptă, cei poznași,
Înconjurați cu un chenar;

Copil fiind, înțelegeam
Cam ce era "egalitate",
Dar stând în banca de la geam,
Priveam mereu în altă parte,

Așa că, nota cea mai mare,
Cum mi-a fost mie soarta,
Era de, șapte, la... purtare,
Deci, eu eram de dreapta,

Încât, fiind pus la "panou",
Cu cei mai răi din școală,
Eu mă simțeam ca un erou,
Băgând pe toți în boală,

Căci n-arătam egal, parol,
Și nici un orișicare,
Mai mult, pe-acel "panou" din hol,
Eram o valoare!

Că... cei fruntași se comparau
Cu cei mai răi știuți,
Iar cei "egali", ce mulți erau...
Erau... necunoscuți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sa mergi cu fruntea sus

Să mergi mereu cu fruntea sus, femeie
nu-ți pleci capu-n fața nimănui
Chiar dacă suferi viața nu se încheie
Ești unică ca tine alta nu-i!

Și sufletul să nu ți-l lași călcat
De nimeni niciodată, în picioare
Respectă-te mai mult căci e păcat
ai un suflet sfărâmat, care te doare!

Învață-te să ai grijă de tine
Iubește-te așa... așa cum ești
Tu ești frumoasă știi asta prea bine
Și altceva nicicând să nu gândești!

Femeie, fii mereu pretențioasă
nu te mulțumești doar cu puțin
Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă
Cu sentimentele care îți aparțin!

Și dacă vor dori te doboare
nu îți pleci privirea-n fața lor
Păstrează-ți frumusețea și a ta candoare
Chiar dacă simți durerea rănilor!

nu te rogi de ei te iubească
Nu te-njosi și nu te întrista
Și nu-i ruga să nu te părăsească
Să plece... chiar de suferi, tu vei rezista!

Mergi mai departe... iartă, uită
Și viața-n continuare să-ți trăiești
Lângă cei care tu te simți iubită
Și-ți dau iubirea, fără cerșești!

Trăiește-ți viața, dar cu demnitate
Mereu, mereu să ai respect de sine
Învață spui "NU" cu fermitate
Când simți că vor profite de tine!

Vor profita și-ți vor lua bunătatea
De vor vedea că mereu sovăiești
Din suflet îți vor lua naivitatea
Și niciodată n-ai să mai zâmbești!

Femeie meriți mai mult de la viață
Nu te agăța de cei ce te rănesc
Tu meriți zâmbet, nu lacrimi pe față
Și oameni care sincer te iubesc!|"

Georgiana Niță

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Cuibul

Din cuibul meu, pui au zburat în zi de vară, zi senină,
Și bucuroasă îi priveam cum dau din aripi în lumină!
Când bruma toamnei se așterne și frigul simt cum mă-nconjoară
Mă uit în zări, cât mai departe, aștept un pui ca să apară...

Un scurt popas.-Ce faci? Cum ești? Vrei supă sau o pană-n dar?
Vom sta o noapte la povești... lângă o sobă cu mult jar!
Pe rând, ne amintim de toate, câte au fost în cuibul plin,
De zilele cu bucurie și albul florilor de crin....

Dar vremea trece, zori apar, răsfrâng luminile-n mușcată
În liniște ușa deschid și trag zăvorul de la poartă.
Cred c-am visat în noaptea lungă, solstițiu este pe aproape
Și iarna rece mă așteaptă, în braț, cu două-trei cojoace.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Trei fix

E-aproape ora trei și mi-am propus,
- chiar de îți va părea puțin ciudat -
vin la tine c-un sărut în plus
pe lângă toate câte ți le-am dat.

Va fi nu numai dulce, dar și lung,
așa, cam cât un vis uitat prin nori
pe care-aș vrea -l prind și nu-l ajung,
căci fuge peste-un arc plin de culori

Și intră într-o lume de povești
cu trei prințese, purceluși, feciori
de împărați sau orice trei firești
la cei mai mulți, de basm, povestitori.

Tu vei simți sărutul ca-ntr-un vis
pe care-l vrei trăit la nesfârșit
și, draga mea, așa cum mi-am promis,
la ora trei... E fix!... și am venit.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar noi doi și nimic altceva

deschizi o ușă
e ca și cum ai trage aer în piept

doi oameni pe un peron
tu
cu pumnii încleștați
eu
căutând te fac zâmbești

uităm pentru o clipă
tot
și parcă
pe undeva lași să se vadă
un surâs
crispare?
ori
înainte de toate
cum răsare soarele
printre privirile noastre

eu
doar o fărâmă din acele multe cuvinte
tu
un amalgam de reproșuri

împreună, însă
o poveste de dragoste

dacă merg pe o stradă tu mergi pe cealaltă
nici umbrele
n-ar putea facă mai mult

umbrele sunt pentru cei pierduți
eu am totuși vaga impresie
că ne vom spune
până la capăt

să nu mă întrebi
vorbele sunt de prisos
cuvintele...
sunt atât de multe încât
nu pot

e mai bine să tac?
crezi tu că e mai bine
o luam fiecare pe acel rahat
de drum diferit
ca și cum...
dar dacă asta înseamnă o pierdere

spune
ce doare mai mult decât un cuvânt

un pahar cu apă nu e de ajuns
așa cum nu e deajuns
spui
punct... și de la capăt

mereu faci așa
dar uiți atunci când suntem noi
fii tu

gata cu asta
tot timpul cauți un argument
chiar și atunci când cafeaua dă pe afară

dacă țin pumnii strânși
poate că încă mai este ceva
poate acea boare de vânt
sau doar valurile mării
mângâindu-te
și eu...
eu
căutând printre atâtea singurătăți
pe
doar una

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dan își petrecea mult timp alături de acest motan, citind, învățând, făcându-și temele... Compania lui Moț era de preferat celei a celorlalți băieți din orfelinat. Dan avusese grijă să-și ferească mereu motanul din calea răutății băieților mai mari, cei cărora le plăcea schingiuască animalele, aceștia având o pasiune parcă înnăscută pentru așa ceva; înnăscută și apoi mult amplificată, în mediul nefast în care trăiseră. Dan îi cunoștea bine pe acești băieți, obiceiurile și "programul" lor, deci, nu-i era greu -l ferească pe Moț din calea lor. Iar el, în general, tăcut și retras, se ferea aproape de toți, nu vorbea cu nici unul dintre colegi, motiv pentru care unii îi spuneau "mutul".

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Boccaccio

Omenesc lucru este să-ți fie milă de cei necăjiți: și deși mila aceasta îi șade bine orișicui, ea se cuvine a fi simțită mai cu seamă de către aceia care au avut și ei nevoie de mângâiere odionioară și au găsit-o chiar la unii; or, printre aceștia de pe urmă, dacă a mai fost vreodată om aibă într-adevăr nevoie de ea, -i fie scumpă ori să-i încerce bucuria, eu unul fără îndoială mă număr printre ei. Încă din fragedă tinerețe și până acum, în vremurile de față, eu, ca unul care pururi am fost înflăcărat de o iubire înălțătoare și curată, poate cu mult mai înălțătoare.

în Decameronul
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
în alte limbiTextul original este scris în limba italiană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la It.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Emil Gârleanu

Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul! Și ce minune! Cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb, îl cuprindea întreg. Și ce întunecime, câtă umezeală sub frunzișoara lui! Ce căutase dansul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi. Tresări. Era el altul? Piciorușele nu mai erau ale lui de scânteiau așa? Și mai era îmbrăcat în aur! Căci și trupușorul lui, pe care și-l vedea pentru întâia oară, scânteia. Nu cumva era o fărâmiță căzută de acolo, de sus, o fărâmiță de lumină închegată, rătăcită pe pământ? Și, ca o adeverire, pe țărâna neagră trupul arunca o lumină dulce. Ce se mai întreba! Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo trebuia să se întoarcă. Dar ce depărtare! Și cum să ajungă? Privi în sus; și atunci, deasupra căpușorului, zări lujerul unui crin ce se ridica așa de înalt, că parcă floarea din vârf își deschidea paharul chiar dedesubtul bulgărului de aur, -i culeagă razele.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Gândăcelul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jules Verne

Enigmaticul personaj, despre care se știa numai că-i un bărbat ales și unul din cei mai instruiți membri ai înaltei societăți engleze, era urmașul unuia dintre cei mai mari oratori care onorează Anglia. Se spunea că-i seamănă lui Byron prin conformația capului, dar unui Byron cu mustăți și cu favorite, unui Byron flegmatic, care ar fi trăit și o mie de ani fără îmbătrânească.

în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Around the World in 80 Days & Five Weeks in a Balloon" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 6.99 lei.

Chiar înainte de "a face" orice, tu trebuie " fii", nu-i așa? Așadar, ce anume ești tu înainte de "a-face"? Ce, dacă ai fi paralizat, în comă, sau în somn, tu nu ești? Poți învingi cei mai de temut adversari, poți învingi de unul singur un război, poți învingi cei mai abili adversari politici sau economici, poți învingi zeci de invazii extraterestre, poți învingi cei mai mari filosofi, poți învingi cancerul, leucemia sau Sida, poți învingi toți demonii din iad, dar dacă nu ai învins propria ta minte, rămâi doar un învins, un alt muritor de rând. Mintea poate afirma că e pozitivă sau cea mai abilă șmecherie "că a învins mintea", dar atâta timp cât gândul îți este călăuză, el doar te va invita la moarte. Află cine ești tu, pentru că tu nu ai fost născut vreodată. Corpul pe care-l crezi al tău nu e nimic altceva decât material de împrumut de la părinți și mai ales supermarketul din colț si piața agroalimentara a lui Matache. Cine ești tu, nu ce faci tu sau ce știi tu despre tine. Astea sunt doar roluri bune scrise de gând pentru a impresiona sau speria copii.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apă deosebită

Toată lumea ne-a cerut să nu mergem în zona răutății,
Deși toți se mișcau acolo cu tăria de a răbda răutăți ce te consumă.
Acum parcă se spune să nu vi în zona bună,
Acolo unde totul lucrează pentru tine cu tot atacul din rău.


Așa de mult ai rămas în încet încât nu mai vezi nici o picătură de bine,
Iar mica ta răutate pare bunătate de nota zece.
Și a primi un bine e un bine... deși te sperie lipsa lui de umbră,
Deși te sperie frumuseția fără glamur și plină de liniște.


Ai gustat din zona ta și pare că doar gustul acesta există.
Dar gustă și din zona de dincolo... și nu prin oameni de aici.
Nu merge în zona de bine dacă nu vrei... nimeni nu cere asta.
Dar probează bunătatea nu numai o zi... și nu de la cei ce se dau buni.

Ci chiar de la Izvorul ce a ajuns și la ușa ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

De-a v-ați ascuns

Dragii mei, o mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu știu când o sa fie asta, tată,
Dar, hotărât, o ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.

E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetițe ca tine,
Joc de slugi și joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Și fiecare îl joacă bine.

Ne vom iubi, negreșit, mereu
Strânși bucuroși la masă,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scămoasă.

Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o râd și o tac,
O mă culc la pământ.
O stau fară cuvânt,
De pildă, lângă copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Așa s-a jucat și Domnul nostru Isus Hristos
Și alții, prinși de friguri și de călduri,
Care din câteva sfinte tremurături
Au ispravit jocul, frumos.

Voi să nu vă mâhniți tare
Când mă vor lua și duce departe
Și-mi vor face un fel de înmormântare
În lutul afânat sau tare.
Așa e jocul, începe cu moarte.

Știind că și Lazăr a-nviat
Voi să nu vă mâhniți, s-așteptați,
Ca și cum nu s-a întâmplat
Nimic prea nou și prea ciudat.
Acolo, voi gândi la jocul nostru, printre frați.

Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Pășune, bordeie și oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Și pentru mâncare.

Toți vor învia, toți se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevasta, care plange și toarce,
La văcuțe, la mioare,
Ca oamenii gospodari și vii.

Voi creșteți, dragii mei, sănătoși,
Voinici, zglobii, cu voie bună,
Cum am apucat din moși-strămoși.
Deocamdată, feții mei frumoși,
O lipsească tata vreo lună.

Apoi, o fie o întârziere,
Și alta, și pe urmă alta.
Tata nu o să mai aibă putere
Să vie pe jos, în timpul cât se cere,
Din lumea ceealaltă.

Și, voi ați crescut mari,
V-ați căpătuit,
V-ați făcut cărturari,
Mama-mpletește ciorapi și pieptari,
Și tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Așa este jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în câte, câți vrei.
Arde-l-ar focul.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Cornelia Georgescu

"Parcă începe meargă destul de bine..." gândi "Cupidon", întrezărind șansa reușitei planului său, fără arc și săgeți. Lui "Cupidon" îi venea sară-n sus de bucurie din ascunzișul său, zicându-și: "A mers! A ținut! Planul meu a funcționat! Ce bine! Am ajutat la unirea unei perechi, nu la despărțire... Ah; și acum ar trebui să se sărute! Oare ce mai așteaptă?" Însă geneticianul "Cupidon" avu dreptate; nu dură mult până când cei doi trecură la sărut, un sărut plin de pasiune, după cum bănuia "Cupidon", deși nu putea vadă bine din ascunzătoarea lui, poate și datorită întunericului. Bănuia însă, iar instinctul proaspăt format nu-l putea înșela... Își îndeplinise misiunea de Cupidon, fără arc și tolba cu săgeți, ba încă destul de bine, deci, în curând putea ieși din ascunzătoare, fără a-i deranja pe cei doi îndrăgostiți, așa că momentul prielnic de a-și face apariția era doar după ce cei doi se sărutaseră... Alex ieși, apropiindu-se de cei doi; acum nu mai erau body-guarzii săi, ci "victimele" planului său.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Împăratul nu mai putea de bucurie că-i sosise așa voinic chipeș și drăgălaș. Îi plăceau prea mult răspunsurile ce primea la întrebările lui, se vedea cât de colo că vorbea cu înțelepciune și supunere. Văzând împăratul un tânăr așa de cu minte, prinse dragoste de el și-l luă pe lângă dânsul. Fata de împărat nu se putu împrieteni cu toți ceilalți fii de împărați, fiindcă cei mai mulți erau năzuroși, tembeli și deșucheați; iară ei prinseseră pizmă pe dânsa pentru aceasta; și, pentru că văzuse că împăratul o lua în nume de bine, îi purtau sâmbetele. Într-una din zile ea își găti bucate singură și ședea la masă, când doi din ceilalți fii de împărați veniră o vază. Șezură deci cu toți și mâncară. Atât de mult plăcură acestor fii de împărați bucatele, încât își lingeau și degetele când mâncau. O lăudară pentru meșteșugul de a face bucatele și ziseră că de când sunt ei, nu mai mâncaseră așa bucate bune. Cum se întâlniră aceștia cu ceilalți fii de împărați, le spuseră că au fost la masă la fiul de împărat venit de curând, că au mâncat cum nici împăratul nu mănâncă și că bucatele au fost gătite de dânsul.

în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Edgar Allan Poe

Annabel Lee

Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai ști,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât fie iubită de mine.

Am fost un copil și ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

cu mult mai mare decât o dragoste mare –
Și a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripați,
Jinduită de ea și de mine.

Și așa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiți în Ceruri,
Pe ea și pe mine au prins invidie -
Da! – dintr-aceasta (pe atunci,
toți oamenii au știut,
În regatul de lângă mare),
Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopții,
Și a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.

Fiind pricină invidia,
În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat'
A suflat un vânt ucigaș din ceața înghețului spre ea,
Frumoasa mea Annabel Lee.
Și-ale ei rude înalte au sosit și au luat-o
Pe un val uriaș și au dus-o departe
S-o-nchidă sus într-un mormânt între ape
‘N-Apus de-acel regat de lângă mare.

Dar dragostea noastră era mai puternică
decât dragostea însăși,
Chiar mai puternică decât a celor bătrâni -
Cei din trecut, cu mult mai înțelepți –
Și nici îngerii din Ceruri de sus
Nici demonii de jos de sub mare
N-or să poată vreodată-niciodată
rupă din sufletul meu
Sufletul frumoasei Annabel Lee;

Pentru tine, lună din grinzi,
nu-i important îmi prinzi visul meu despre
Ea, frumoasa Annabel Lee;
Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoși,
dintre stelele niciodată ascunse de nor,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Și așa, toate nopțile-n val, mă amăgesc lângă ea...
Oh! Draga mea - dragă, a mea - viață, iubită mireasă,
În mormântu-i lângă mare -
În cavou-i scufundat în mare.

poezie celebră de , traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe" de Edgar Allan Poe este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -159.00- 79.99 lei.
Ion Creangă

Hârca aceasta de babă era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus că dăduse moșneagul, crescătorul lui FătFrumos. Ea, prin drăcăriile ei, prefăcuse atunci pe stăpânusău, Făt-Frumos, în purcelul cel răpciugos și răpănos, cu chip -l poată face mai pe urmă ca să ia vreo fată de-a ei, din cele unsprezece ce avea și care fugiseră după dânsa din bulhac. Iaca dar pentru ce Făt-Frumos a pedepsit-o așa de grozav. Iară pe credincios cu mari daruri l-au dăruit împăratul și împărăteasa, și pe lângă dânșii l-au ținut până la sfârșitul vieții lui. Acum, aduceți-vă aminte, oameni buni, că Făt-Frumos nu făcuse nuntă când s-a însurat. Dar acum a făcut și nunta și cumătria totodată, cum nu s-a mai pomenit și nici nu cred că s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Și numai cât a gândit Făt-Frumos, și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui și crescătorii săi, baba și moșneagul, îmbrăcați iarăși în porfiră împărătească, pe care i-au pus în capul mesei. Și s-a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă, și a ținut veselia trei zile și trei nopți, și mai ține și astăzi, dacă nu cumva s-a sfârșit.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

La 8 iunie 1924, în timp ce Mallory și Irvine înaintau cu greu spre vârf, ceața se ridica spre partea de sus a piramidei, împiedicându-i pe cei de jos monitorizeze progresul alpiniștilor. La 12.50 norii s-au risipit pentru o scurtă vreme, iar Noel Odell, un coechipier, a putut -i vadă clar pe Mallory și Irvine sus pe culme, cu aproape cinci ore întârziere față de programul stabilit, dar "urcând precaut și hotărât" spre vârf. Cei doi alpiniști nu s-au întors în noaptea respectivă la corturi, și nici Mallory, nici Irvine nu au mai fost văzuți niciodată. De atunci se dezbate cu înflăcărare dacă unul din ei sau amândoi au atins vârful înainte piară pe munte și să se transforme în legende. În 1999, bine-cunoscutul alpinist american Conrad Anker a descoperit corpul lui Mallory într-un povârniș la 8.200 de metri, unde căzuse în urmă cu șaptezeci și cinci de ani. Pe lângă rămășițele lui Mallory au mai găsit și niște artefacte curioase, dar uimitoarea descoperire a lui Anker a dat naștere mai multor întrebări decât răspunsuri. Dovezile sugerau că Mallory și Irvine nu atinseseră vârful înainte moară.

în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Into Thin Air: A Personal Account of the Mount Everest Disaster Paperback" de Jon Krakauer este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 40.99 lei.

Mai este mult până la Betleem?

Mai este mult până la Betleem?
Nu, țineți-o drept așa.
Vom găsi grajdul
Luminat de-o stea?

Putem vedea pruncul?
O întrebare,
Dacă ridicăm drugul de lemn
Putem intra-năuntru oare?

Puteam atinge vietățile de-acolo –
Vițel, asin sau oaie?
Îl putem zări pe Isus
Cum doarme în culcuș de paie?

Dacă-i atingem mânuța,
Vom trezi cerescul pui?
Va ști c-am venit de la mari depărtări
Doar de dragul Lui?

Măreții regi au daruri scumpe;
Dar noi, din tagma cea săracă,
Ți-aducem prinos zâmbete și lacrimi mici –
Sperând că or să-ți placă.

Maria trebuie plângă
Pentru toți copiii cei trudiți;
Aici, pe pătuțul Lui de paie,
Dormiți, copilași, dormiți.

Domnul, în brațele mamei Sale,
Bebelușii în iesle cu fân și cimbrișor
Dorm, cum dorm cei care și-au împlinit
Toate dorințele din inima lor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook