Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Apocalipsa

Am constatat că n-aveți pic de milă,
Iar bunul simț nu prea vă dă afară,
În mână țineți pâinea și cuțitul
Și ați distrus din temelii o țară.

Impozite nebune inventați
Și ne pândiți la fiecare pas,
Ne dișmuiți și ultimul bănuț,
Doar umbra fără bir a mai rămas.

Impozitați iubirea și sărutul,
Tandrețea, mângâierea de părinți,
De câte ori luăm în brațe pruncii
Taxați pe cei ce au în gură dinți,

Aceștia sunt pericol iminent,
Ei pot mușca mai bine-un colț de pâine,
Găsiți o taxă pentru hămesiți,
Dați ordonanță în Guvern de mâine!

Lăsați în plata cerului baronii,
Rechinii ce-au furat mai tot din țară,
Salariile-acelea "nesimțite"
Nu reprezinta pentru noi povară.

Tăiați la dascăli leafa căt mai mult
Și medicilor... căt mai abitir,
De școală azi nu mai aveți nevoie,
Băgați-ne pe toți în cimitir.

Impozitați sever, chiar... pân' la sânge
Băbuța care vinde ziua-n piață
Un ou, trei nuci, vreo câteva lalele,
O legatură-două de verdeață.

Dar cel mai bine-ar fi să puneți bir
Pe lacrimi, pe dureri, pe disperare,
Pe frica de prezent, de viitor,
Pe lipsa de speranță, pe blazare.

Cu lanțul sărăciei, strâns de gât,
Se duc la bănci cu pălăria-n mână
Și se-mprumută devenind toți sclavi
Pe viață... până intră in țărână.

M-aștept și-aproape nici nu mă mai mir,
La zid să ne-asezați pe fiecare,
Aceasta nu e viaț㠖 ci blestem,
Noi, oropsiții nu avem scăpare.

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet (28 mai 2010)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adrian Păunescu

Impozite, biruri și taxe

De ce nu puneți și pe râs impozit
Și birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneți taxe pe-ntuneric?
Impozitați și vântul ce adie!
Ar fi păcat ezitați în crima
De-a confisca și sângele din vine,
Continuați prăpădul cu ardoare
Și răul ce vă face-atât de bine!
Taxați iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea și oftatul
Și unghiile care cresc într-una,
Distrugeți tot, de-a lungul și de-a latul.
Nu-i logic să nu puneți niște biruri,
Pe nou născuți, ce nu știu cum îi cheamă,
Lucrați neiertător și echitabil,
Impozitați și laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce și-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?
Taxați sever și strângerea de mână!
Impozitați total telepatia!
Luați atâtea piei câte vă place
Și desființați prin taxe România!
Ce e complicitatea asta bleagă
Cu sărăntocii și dezmoșteniții?
Tot au și ei ceva dea ca taxă,
Treziți-le revolte și ambiții!
Voi nu vedeți omul mai respiră?
Cât amânați sentința capitală?
Loviți la oase nația întreagă,
Înduioșarea e un fel de boală.
Adăugați impozite și taxe
Pe taxe și impozite, cuminte,
Impozitați și lacrima și ploaia!
Taxați adânc și morții din morminte!
Impozite pe floarea dăruită,
Impozite pe cald, ca și pe rece,
Impozite pe rouă și pe lună,
Impozite pe notele de 10.
Cafeaua, ceaiul, apa de fântână,
Fereastra, ușa, merită accize
Când, cu o poftă tragică, Guvernul
Îi dă un nou impuls acestei crize.
Impozite și taxe pe cuvinte,
Dar biruri pe ecou și pe tăcere,
A jupui poporul este nobil,
Când nu-i mai lași nici dreptul să mai spere.
Hei, Românie, parcă răstignită,
Degeaba vrem te-ntrebăm "Quo vadis?",
Nici trăim aici, nu-i cu putință
Nici murim acum nu mai e gratis.
La luptă împotriva tuturora,
Într-un neomenesc război promiscuu,
Trăiască lanțul ce ne intră-n oase!
Trăiască Taxa, Jaful, Moartea, Fiscul!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Blestem

În apogeul destrămării
Ați râs de săracii țării.
Ca-într-o țară fără câni
V-ați bătut joc de bătrâni.
Copiii țipă în noapte
Că i-ați lăsat fără lapte.
La bolnavi le dați mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Ați furat totul din țară.
Aveți conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e țara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi crape.
De viață să n-aveți parte.
Atâta de răi ați fost
Că între noi nu aveți rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
Vă blesteamă toată țara
Să ardeți în foc, ca para.
Raiul fie al nostru,
Iadul fie al vostru.
În veci să nu mai avem
Cui facem un blestem.

poezie de (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Mă iartă, Doamne, că blestem!

Pe voi ce țineți soarta-n mâini
Și ne tratați ca și pe câini,
Azi, vă blestem, ca-n buzunare,
n-aveți bani de-o lumânare.
Lui Dumnezeu trimit misivă,
n-aveți bani pentru colivă,
Nici morții vi-i pomeniți,
Săraci lipiți, în veci fiți!
Cât de-mbuibați sunteți acum,
Dea Domnul cerșiți în drum!
Un colț de pâine din gunoi,
Să fie hrană pentru voi,
Ca simțiți și voi osânda,
Cum simte țara mea, flămânda.
Voi huzuriți pe munți de bani
Și ne catalogați golani,
De îndrăznim cerem pâine
Nu pentru azi, ci pentru mâine.
Azi, ni-e tărâța-ndestulată
Vă dăm și vouă, ca dovadă
din puținul ce-l avem,
Știm -mpărțim, cât mai putem.
Dar, voi cu burțile pe-afară,
Sfidați, ciocoi, întreaga țară.
Și nu vă pasă de flămânzi
Și de copiii muribunzi.
Și nici de lacrima de sânge,
Ce-n fiecare zi ne frânge
Orice speranță de mai bine.
Și vă blestem, ca de rușine,
Să-ngenuncheați umili ca noi
De-atâtea griji și de nevoi...
Atâția ani de libertate,
Purtăm aresturile-n spate.
Cum, te miști, când n-ai un ban?
Halal, așa european!
Nu cer averi și nici palate,
Ci doar să mă îndrept de spate,
pot, -mi pomenesc părinții,
Bărbatul și pe toți cuminții,
Ce nu mai văd orgia lumii,
Nici cum se sinuicid păunii...
Săraca țară, ce frumoasă!
Acum orfană și de casă,
Orfană și de neam și fii-
Fă-ți, Doamne, timp, ca să ne-nvii!
.................-..................................
nu fii supărat, bărbate,
n-am colivă și bucate,
Să-ți fac pomană cum se cade!
Doar lacrimi am în reci cascade...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Noi am rămas aici, uitați în țară,
Noi, disperați de toate și avizi,
Cu balele curgând la ce-i afară,
Noi, toți, suntem - de fapt - cei apatrizi.

Mai prieteni cu maghiarii ca-ntre noi,
Mai buni la meserii peste hotare,
Pe străzi privim cu teamă înapoi,
nu ne luăm chiar noi din buzunare.

Atâtea dependențe ne-au vândut,
Încât la chioșc dau viață pe caiet,
În timp ce ninge negru și urât
Pe țara mea, obiect de amanet.

Noi, cei mai șmecheri din această lume,
Noi, care i-am prostit mereu pe toți,
Noi bem șampanii și tocăm alune,
Uitând că-n cur nu mai avem chiloți,

Noi, la volanuri de mașini luxoase,
Noi, care facem banii dintr-un foc,
Am mai rămas cu pielea de pe oase
În sălile de jocuri de noroc,

Noi, condamnați la propria mândrie,
Ne-mprumutăm ca proștii pe la bănci,
S-avem ce cheltui la farmacie,
Sau plătim ghicitul la țigănci,

Noi am rămas vânduți pentru vecie,
Acestei țări jignindu-i amintirea,
Copii murdari, în ninsa Românie...
Noi. Dezbinați acum... când e Unirea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Taxa pe prostie

Se vede că de-o vreme-ncoa
Ideea nu pare zurlie
Și-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie;

Cu jalbe, șucăr, tărăboi,
Din partea celor viciați,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins că sunt discriminați

Toți fumătorii îndrăciți
Și ăi de stau într-o beție,
(Cu facultăți, oameni școliți)
Plătind la taxe... în prostie,

Ca dup-o viață, biruiți,
Și-n groapă dând, pân' să-i coboare,
(Că de-aia-s cel mai sictiriți)
Și-o taxă de înmormântare,

Pe când, cei care dau în gropi
De proști ce sunt, să mă iertați,
Chiar de... contribuie la popi,
De guvernanți nu sunt taxați,

Și... ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu așa o piață,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceștia mor, de proști, în viață!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Lipsa cea de fiecare zi

Lipsesc multe-n țara mea,
Și o spun cu conștiință
Însă lipsa cea mai grea,
Este lipsa de credință.

N-avem drum, n-avem cărare,
Răi de mână, buni de clanță.
Însă lipsa cea mai mare,
Este lipsa de speranță.

Vrăjmașii în noi se-nfruntă,
N-avem spirit de unire.
Însă lipsa cea mai cruntă
Este lipsa de iubire.

Nu avem ce pune-n gură,
Suntem și flămânzi și goi.
Însă lipsa cea mai dură
Este lipsa de-a fi noi.

Dă răul din noi afară,
Trăim la limita de jos.
Dar lipsa ce ne-nfioară
Este lipsa lui HRISTOS!

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Viață amară

N-am avut noroc în viață,
De lumină și verdeață,
Nici de lapte, nici de miere,
Numai pâine cu durere...

Untul de pe pâinea mea,
L-a mâncat altcineva:
Doar odată s-a-ntâmplat,
Să rămână nemâncat...

Nici atunci n-am fost în stare,
Să descopăr ce gust are:
Pâinea am scăpat din mână,
Și-a căzut drept în țărână;

Pentru că sunt păgubos,
A căzut cu untu-n jos,
Iar, pentru că sunt nătâng,
Și am început plâng,

Vreme-n care, ca un fraier,
Tot loveam cu pumnii-n aer,
Am rămas și fără pâine,
Căci mi-o-nfulecă un câine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mâine...

mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare

mâine poate o speranță,
mâine o zi și-o nouă viață,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece

mâine mult mai bun ca azi,
mâine foșnetul din brazi
va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri

mâine, mâine, până mâine,
e prea mult și nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Iubirea – simfonia vieții

Prin întuneric, printre șoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăși te-ai născut,
În viață să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieții,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Și ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubește, nu mai iartă...
Iubirea-și joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Și scena vieții e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieții înțesat de nori...
Doar eu și tu – cei doi protagoniști,
Am mai rămas pe scena vieții, triști.
Ce muzică funebră! Nu-s coriști...
Și cei din urmă-actori se simt învinși.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toți jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieții,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Libertate cu care...

Ne-am cucerit o libertate
Cu care nu știm ce să facem
De azi putem și noi să dăm sfaturi
Celor care nu nevoie de ele

Copacii pe care se așezau
Acele păsări necunoscute,
Până seara se uscau din rădăcini
Și între noi se isca un război

Ziua e din ce în ce mai tristă
Ziarele se citesc de la dreapta spre stânga
Pâinea e din ce în ce ușoară
Și din ce în ce mai scumpă

Fiecare umblă cu un butoi de pulbere în spate
Toți nebunii au chibritul aprins,
Telefoanele roșii s-au desființat:
Azi primim ordinele prin satelit!

Nu mai avem de ce ne plânge
Ni s-a dat mai mult decât doream:
Toată lumea se închină banului
În spatele căruia se ascunde Iuda

Moartea se vinde la pliculețe
Cine nu bani cumpără și în rate
Armatele noastre se luptă
Cu cei care nu ne-au făcut nici un rău!

Oamenii câștigă din ce în ce mai bine
Iar viața e din ce în ce mai scurtă
Apele poartă luncile la vale
În care fiecare s-a instalat cât mai confortabil!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Violetta Petre

Să te sărbătorim, cum se cuvine!

Să te sărbătorim, cum se cuvine,
Ar trebui fim mai toți pe-aici,
Da'-n lume sunt plecați, goniți de bici
Atâția dintre noi și nu e bine,

ne e țara goală pân' la mare,
De la Danubiu și până la Prut;
Fugit-au toți sub lovituri de cnut
Și azi, de ziua ta, în piept doare,

Că plânge pruncul vitregit de mamă
Lăsat în voia sorții, biet orfan
Cu așteptarea-n brațe an de an,
Ca câștige un bănuț de-aramă.

Să îți doresc mulți ani, n-o mai pot face,
Că ți-au ucis păduri și munții-s goi;
Și au strivit și sufletul din noi
Și-atâtea griji avem, de n-avem pace.

Și te-au vândut bucată cu bucată
Pe-un pumn de-arginți... n-a mai rămas nimic.
O doină mai suspină-n pas de dric
Cărând o Românie destrămată.

Și timpul trece și minciuna crește,
Ne ducem crucile, precum Iisus,
Nici ruga nu ajunge până sus
Și niciun Dumnezeu nu ne privește.

La ce-ar privi, când suntem vinovații
Fără de vină, un popor nătâng,
Cu brațe-ncrucișate când ne plâng
Copiii ce nu-și știu mamele, tații?

Să te sărbătorim, cum se cuvine!
Dar ce a mai rămas, țară, din tine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Voi ne dați speranța

Voi ne dați speranță
avem un viitor,
nu cădem în disperare,
Să fim ca pasărea în zbor.

Voi aveți mâini de aur
Și răbdare de oțel
Vă mulțumim din suflet,
Pentru al vostru caracter.

Voi, care din paturi ne ridicați
Și cu vorba ne alinați,
Sunteți pentru noi,
Ca niște mame și tați.

Sănătate să aveți
Și ceea ce vă doriți,
nu uitați de noi
Cei mai puțin fericiți.

poezie de (3 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Au plecat vecinii toți

Au plecat vecinii toți,
S-au pus lacăte la porți.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca și el, azi, mâine.

Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Își schimbă și ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.

Curțile sunt năpădite
De ierburile neprășite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai așteaptă.

Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de țară.

Prin străini ei pribegesc
Și nimic n-agonisesc.
Nu se mai întorc acasă,
Dorul de părinți i-apasă.

Copiii rămân flămânzi
La bunicii muribunzi.
Copilăria le e ratată,
Fără mamă, fără tată.

Blesteamă viața amară,
Că s-au născut într-o țară
Fără pic de ocrotire
Și-s condamnați la pieire.

Pușcă și cureauă lată
Ce țară aveam odată!
Cu oameni harnici, muncitori
Și copii ca niște flori.
Toate au rămas doar vis.
Destinul nostru, s-a stins,

poezie de (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicu Gavrilovici

Țară de haiduci

Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munți cu peșteri, ape cu bulbuci,
Avem și furci si ascuțite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.

Noi încă mai avem boieri în țară
Cu cap de taur si cu minți la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.

Noi înc-avem pe cer apus de soare
Și guvernanți ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.

Avem si potere ce în cătușe
Ar vrea țină un întreg popor
Avem vreo șase sute de căpușe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!

Dar încă mai avem de-un leu speranță
nu o să sfârșim cu toți pe cruci...
Ne vom trezi și-n ultimă instanță
Vom fi o țară-ntreagă de haiduci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

Care e rostul vieții mele?

duc cu copiii în centru, unde sunt toți adunați
Și cu mine vine Paul și cu încă vreo doi frați.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Și se-ngrămădesc cu toții, mai ceva decât fac hunii.

Multă lume-i adunată și-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunțe o știre de la balcon:
,, Pachetele sunt puține!" – spune primarul – mulțimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârșitul lumii.

Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toți îl au pe necuratul.
Asta este viața noastră, ăștia sunt ai mei români,
Hoții ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,

Am ajuns azi, plini de ură și suntem foarte săraci
La timona țării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, țara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.

Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci și bolnavi
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar niște sclavi.
Vreau dăm mână cu mână și să dăm afară hoții,
Să fim unul lângă unul și să ne unim cu toții.

Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
Vreau știu cât mai degrabă, care-i rostul vieții mele?
Nu mai suport umilința, vreau trăiesc și eu bine,
Vreau măcar un an de zile, fie și ei ca mine,
Să vadă cât e de greu să nu ai bani pentru pâine
Și să te gândești cu groază, iar la ziua care vine.

poezie de din Cenușa unui suflet! (7 august 1999)
Adăugat de georgetaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt cam demodat?

Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate

Nu mai accept fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat

Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet

O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi

În casă toți avem un Dex
Cuvântul cel mai folosit e sex
Sunt milioane fără carte
Dar cu pretenții peste poate

Avem un tineret absent
Cu gândul la plecări in occident
Ce viitor mai are-această țară
Fără cultură, fără morală

Nu mai avem justiție
Suntem o țară fără coerciție
O țară plină de egali
Conduși din umbră de penali


O lume-n care femeia e muncită
De multe ori batjocorită
Mai poate ea aibă un destin
De la bărbații înecați în vin

Bărbații care vor egalitate
Doar între ei, femeile-s uitate,
Ajungi să fi oripilat
De vremurile care m-au trădat

Vă rog să ne gândim
Oare ce vremuri mai trăim
Și noi ce rol avem, m-am întrebat
Oare nu sunt eu cam demodat?

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovid Densusianu

La răspântia neagră

La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.

Unul din ei zice:
- Fost-am la oraș
judec iară:
Tot eu păgubaș.

Altul: - O făclie
Și-un coșciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.

Cel din urmă: - Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.

Din răspântia neagră
Carele-au plecat
Și merg greu, de parcă
Piatră duc în sat.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frica

Ce înseamnă frica pentru o țară;
Să-și dea tot, trup, pentr-un popor,
Să-l aibă scut pe contur, sfoară
Pe margini... brâul salvator?

Popor, ce înseamnă; fără frică
Să-și crească fii, s-apere țară,
Dându-se tot, rege, vlădică...
Să fim NOI și ce vrem... de afară?

Oare de ce străbuni slăvim
-Puși poze în file de istorii-
Ce și puțini de-au fost, iubim
Viteaz, nu frica? Ai noștri!... Glorii!

Ori, doar străbunii au fost popor
Și nu ne-a mai rămas o țară,
Dacă în prezent -nu viitor,
Neștiut-... frica ne doboară?

Ne pierdem ființa zi de zi,
Lași, pierdem până a începe;
De-o frică, fără a ști ce-o fi?...
În jur, sunt toți buni!... Noi, otrepe?!?

Intrăm perdanți pe stadioane,
Putori, fricoși --s mici sau mari-
Și-n muncă creăm doar... baloane;
Idei fabricăm, din guri... tari!

Suntem retivi, doar narcisiști,
Cu frica de acceptat idei,
Neștiind că nu putem; artiști,
A conturna adevăr!... Noi, zei!

Nu învățăm din experiențe
-Ce alții, în jur, le-au petrecut-
Și rău fricoși de competențe,
Nu le asumăm; furăm știut!

Păcat, doar suntem toți egali
-La fel de înalți- noroc ne pică!
Neîncrezători potențiali;
Pământ, de Soare, n-are frică!!!

poezie de (27 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închinare la copii

Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.

Dați pe copii la școală
nu-i doboare greul,
Măcar -aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.

Dați la copii... vis,
Întindeți pat doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.

Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând le fiți, în minți.

Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.

Iubiți- copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!

poezie de (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Noi suntem o țară de calici!

vine iarna și cum văd
iar ne scoate din bârlog
- viață, viață: de la drog
cât mai e pân'la prăpăd?!

ne-am drogat cu dictatura
iarnă rea a vrajbei noastre
dar am cultivat dezastre
semănând între noi ura;

sus minerii, jos minerii
hai demonstrăm în Piață:
"Fără libertate nu e viață!"
și-apoi au venit hingherii

toți suntem o masă de manevră
dar străin e interesul
celui care poartă fesul
ca necunoscuta din algebră

suntem buni de dus cu preșul
pentru-un tron sau pentru-un scaun
dictator sau poate claun
cum se joacă fedeleșul

am dus jugul pân-aici
ducă-l alții mai departe
dincolo de noi e moarte
noi suntem o țară de calici!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook