Testament (CIV)
Într-o oală din lut ars
Zac sarmalele-nfășate
În scutece, sufocate
Așteptând cuminți vinars.
Pe o masă grea, din lut
Mămăliga aurită
În ștergar împăturită
Integrează-n absolut...
Un scaun masiv, din lut
Ține om din lut în brațe
Și două pahare, soațe
Cu vinars s-au tot umplut...
O femeie din lut bun
Frământă din lut, o pâine
Să avem ce pune mâine
Pe masa din lut străbun.
Doi copii din tânăr lut
Se joacă cu o pisică
Plictisită, neagră, mică
Tristă, ca un ghem pierdut...
Noaptea neagră din lut rece
Se așterne grea pe lume
O stea mică, fără nume,
Anonimă, se petrece...
poezie de Petrică Conceatu (17 octombrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre testament
- poezii despre soție
- poezii despre pâine
- poezii despre pisici
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Citate similare
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lut
- poezii despre copilărie
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de lut
Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut
să nu fiu singură pe pământ.
Om de lut cu ochi de cobalt,
în apele lor adânci mă scald.
Om de lut cu gura de floare,
o vorbă m-alină și alta mă doare.
poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre gură, poezii despre flori, poezii despre apă sau poezii despre Dumnezeu
XLIV
Tu, ulciorule de lut,
Am avut aceeași soarte
Amândoi dintru-nceput
Eu din tine m-am născut
Și de-a pururi după moarte
Iar vom fi același lut!
Astăzi plâng și te sărut,
Că-mi ești singurul meu bine
Și ești lut și tu ca mine.
Din etern am fost un lut,
Dar o soartă-ntâmplătoare
Te-a făcut ulcior pe tine:
Om pe mine m-a făcut;
Ah, întors era mai bine!
sonet de George Coșbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de George Coșbuc despre sărut, poezii despre prezent, citate de George Coșbuc despre prezent, poezii despre plâns, citate de George Coșbuc despre plâns, poezii despre naștere, citate de George Coșbuc despre naștere, poezii despre moarte, citate de George Coșbuc despre moarte sau citate de George Coșbuc despre lut
Apollonios din Tyana în Rodos
Apollonios vorbea despre ce înseamnă educație și cultură adecvate
Cu un tânăr care-și construia o casă luxoasă în Rodos.
"Când intru într-un templu,"
a spus tyanaianul la sfârșitul discursului, "chiar dacă-i unul mic,
mi-ar plăcea să văd acolo mai degrabă
o statuie de fildeș sau de aur,
decât una din lut vulgar într-un templu mare."
"Din lut vulgar": ce dezgustător
și, totuși, unii, (dintre cei fără o instruire adevărată)
sunt păcăliți cu astfel de făcături. Din lut vulgar.
*Apollonius din Tyana, 15-100, filozof, discipol al lui Pitagora.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre sculptură, poezii despre păcăleli, poezii despre lux, poezii despre filozofie, poezii despre educație sau poezii despre cultură
* * *
... ieșit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conștiință împăcată
că am trecut prin spațiu din trecut
în viitorul meu de altă dată
cu mânile încrucișate lin la piept
și cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aștept
materie și timp și energie
și când vor coincide inedit
un șir întreg de factori de rigoare
să știți că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...
poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre viitor, poezii despre timp, citate de Iurie Osoianu despre timp, poezii despre spațiu și timp, citate de Iurie Osoianu despre spațiu și timp, citate de Iurie Osoianu despre lut, poezii despre energie, citate de Iurie Osoianu despre energie, poezii despre corp sau poezii despre conștiință
Doamnei...
Dacă dai cu pudră fața,
N-o faci dară în zadar;
Știi, de lut suntem noi, soro,
Și pe lut se dă cu var.
epigramă de Giordano din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre lut
Of, inimă!
Of, inimă de lut și cer
Și de zvâcniri celeste,
Nu vreau să știu de o să pier,
Nu vreau să-mi dai de veste.
Te simt de zeci de ani bătând
Neobosită parcă,
Nu ai dormit de-atâta timp
Și nu te-ai plâns vreodată.
Of, inimă de lut și cer,
Din carnea mea de mamă,
În dragostea plecată ieri
Noi am trăit o dramă.
Dar astăzi te-ai îndrăgostit
La fel ca prima dată
Și-ai tresărit din nou un timp,
De fericire toată.
Și-acum zâmbești și acum râzi,
Te simt bătând nebună,
De parca-ai vrea să-mi ieși din piept,
Te simt și nu-i de glumă.
Of, inimă de lut și cer,
Ești tot așa credulă
Și ai uitat câte iubiri
Le-am plâns sub clar de lună.
Nu te urăsc niciun moment,
Îmi ești atât de dragă,
Of, inimă de lut și cer,
Cine să te-nțeleagă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre viață, poezii despre umor, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre râs sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Altei Doamne
Dacă dai cu pudră fața,
N-o faci doară în zadar;
Știi - de lut suntem noi, soro,
Și pe lut se dă cu var.
epigramă de Giordano din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacică
Barză moș mânz
aduceți bolovani
mama lor de perși
și de romani
mânz moș barză
ascuțiți parii
că vin barbarii
pe drum de lut
Zamolxesu' și Jupiteru'
cui i-a făcut
mânz barză moș
din piatră și lut
ne-am făcut scut
din moși
strămoși.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre cai
Te-aș bea dintr-o oală de lut
Mi-e sete de tine,
Te-aș bea dintr-o vadră,
Dintr-o oală de lut ars,
Cu dragoste,
Cu buzele arse,
Cu sete,
Mi-e sete de tine,
Mi-e dor de tine,
Să-mi curgi
Roșu ca sângele pe bărbie,
Pe trup,
Pe vise,
Să țin capul pe spate
Până îmi vezi stele în iriși,
Te-aș bea până la fund,
Cu patimă,
Cu poftă,
Ca un mort de sete
Într-o zi de post negru,
Te-aș bea ca un țăran însetat
Într-un lan de secară,
Ca un prunc lipit de sânul mamei.
Ca un sărut fără de sfârșit.
Te iubesc,
Pletele tale sunt o cascadă,
Ochii de izvor,
Te-aș bea fără măsură
Dintr-o vadră
Cioplită în lemn de salcâm,
Te-aș bea
Dintr-o oală de lut ars.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre visare, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre sat sau poezii despre roșu
Sonet
Gându-ți mirosea a desen descompus,
Cuvântul tremurase dintr-o mână
Și se târa prăvălit pe o rână
De împăcarea ta trufașă sedus.
Senin dizolvat de-o pată bătrână
Conturu-i tenace rămase nespus,
Culoarea sordidă se scurse în sus,
Din ea un rânjet pe pânză se-ngână.
Privirea în somn se zbate sub pleoape
Prelinsă fugar în jos și afară
Spre cerul din lut ce-i este aproape
Fixând-o pe veci din spaima-i hoinară;
Din glas și din ochi o parte încape
În șoapta-i de lut și-n fapta precară!
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seducție, poezii despre perseverență, poezii despre desen, poezii despre cuvinte, poezii despre culori sau poezii despre bătrânețe
Știu că sunt lut
Știu că sunt lut, dar nu știu cine
mi-a pus în piept albine stranii,
să-mi scoată mir din mărăcine,
din bălării, împărtășanii.
Minunea mea se-ntâmpla vie
din mofturi mici și biete fleacuri...
Un colț de-al meu e-o-mpărăție,
o zi de-a mea răsfrânge veacuri.
De nu strâng mările în brațe,
prin câte-o baltă tot deretic
și gheara mea tot stă să-nhațe
din orice taină câte-un petic.
Și dacă-ncălecat pe-o rază
ea nu mă urcă-n cer, încalte
de-o șchioapă-n aer tot cutează
peste cotețe să mă salte.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Radu Gyr despre timp, poezii despre mofturi, citate de Radu Gyr despre lut, poezii despre curățenie, poezii despre apicultură, poezii despre albine sau poezii despre aer
Pasăre de lut
Când căldura va rămâne o amintire
o palmă îți va fi o foaie albă.
Iar în cealaltă palmă
îți va sta cenușa cuvintelor
pe care o vei pune
într-o pasăre de lut.
După aceea,
pasărea se va cutremura.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Calea, Adevărul, Viața
Nu noi suntem Calea sfântă,
Calea care duce sus.
Noi suntem doar călătorii,
însă calea e Isus!
Nu-i o formă Adevărul.
Nici în litere nu-i pus.
Adevărul e-o ființă.
Adevărul e Isus!
Nu din lut se naște Viața,
Viața e fără de apus.
Ce e lut în lut se-ntoarce,
însă Viața e Isus.
Astfel Calea-i pasul nostru.
Adevăru-n noi e pus.
Viața sfântă-i viața noastră,
dacă e în noi ISUS!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre creștinism, poezii despre adevăr sau poezii despre Iisus Hristos
Colosul cu picioare de lut
aspecte ale presei românești post-comuniste
Această lucrare a fost pusă la dispoziție de Editura Polirom, reproducerea parțială sau integrală, prin orice mijloace, fără acordul editurii, nu este permisă.
carte de Peter Gross (1999)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi să fiu...
Motto: Dumnezeu a creat aceasta lume. In rest nu se implica.
Avicena
aici nu sunt, acolo-s imposibil
aice-s sfânt, acolo-s impasibil
atît mai știu -la ușa ta bătu-i
deși-nca viu, deja al nimănui
și n-ai deschis - pleca-i tăcut
-precum e scris- din lut spre lut...
- aice sunt, acolo-s admisibil
aici pământ, acolo reversibil...
poezie de Iurie Osoianu (3 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imposibilitate sau poezii despre creaționism
vas cubic din lut (poem andante)
nelocul, starea ce-am atins cu mâinile
cu tălpile, cu încordarea
amestec metafizic, materialist și metarealist
din el
cub
unde coruri liniare, nori metalici și unghii
multe unghii
atâtul este aici
a învins cine
ultima licitație unde făceam piesă
vas din lut
vas adult pus încă nu știu de cine la vânzare
n-am spus nimic, am nori în gură
și unghii
vocile se aud din buricele degetelor
starea aceasta mă șlefuiește, nu știe
din lut chiar și cubic nu ies decât
pulberi
a învins cine
voiam, când știam să vreau
doar
iubire, de aproape, verosimilă
necântată
nepoezită
pură
închisă în vasul cubic, să o revărs în aer
n-am spus nimic
cioburi din voci
din nori, din unghii
nu știu ce și unde se află cine
când și mai ales capătul
nelocului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre încordare, poezii despre poezie, poezii despre nori, poezii despre mâini sau poezii despre metafizică
Adâncuri
lemnul lut sculptează, el nu vorbește
tăcerea lui lin pe trup așează gând
inimă și suflet, el pictează
ne spune cu mâna ce-i destin
imagini răsar din lut, rotundul unui sân
sau, prin albul pântecului,
murmur de lumină blândă
iubire ochilor, și-un gând nebun
pune taină din adâncuri, jăratec în sânge
mișcări și viață de păgân
el scoate amintiri nescrise
privește prin obloane închise, trecutul ca nebun
pune taina lumii, din sipeturi, dintre lumi
pune pe-o statuie, el pune
perle de lumină, gânduri în imagini
pune în momentul unirii saltul spre înălțimi
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre arte plastice, poezii despre înălțime, poezii despre vorbire, poezii despre unire sau poezii despre trup și suflet