Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

La răspântia nopții

Un cântec va muri mai târziu
pentru toți
căutând să spintece comorile vremii
în fiece seară glăsuind:
- Deschideți, deschideți
sunt din povestea viforoasă a lumii
și-n frunze am inima roasă de molii.
Pe aici clipocește durerea ân ani
și-amurgul mă desparte de umbră,
în vis nu încap salamandre
nici heruvimul
prăbușit din sângele norilor.
De mâine se pietrifică timpul
iar urmașii lui vor ataca
la răspântia nopții
iubirea peticită
pe chipul unui mag.

poezie de (15 noiembrie 2008)
Adăugat de Caliopi DicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinți,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Și ne onorăm
Toți, ce suntem aici!

Hai cântăm un cântec pentru noi,
Hai cântăm un cântec pentru tine,
Hai cântăm un cântec pentru toți,
Hai cântăm, ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc -i dăruim!

Căci nu se știe dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai cântăm un cântec pentru noi,
Hai cântăm un cântec pentru mine,
Hai cântăm un cântec pentru toți,
Hai cântăm, ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoții mari,
Copiii sunt voinici.

Hai ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Și ne onorăm
Toți, ce suntem aici!..

Hai cântăm un cântec pentru noi,
Hai cântăm un cântec pentru mine,
Hai șoptim un dor ce mai avem,
Hai ne vedem, ne-auzim de bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Timpul și-a făcut culcuș în inima ta

ca un hoț înfigând ghearele
până în adâncul ființei
de aici vine teama de a nu încerca
ieși din veșmântul care te acoperă zilnic
mi se pare normal lupți cu mine
până la urmă cine sunt eu
nu-i așa
sunt doar o pasăre cu o aripă frântă
și când vreau
îmi rezerv dreptul iubesc infinitul
cu toate brazdele lui aurii

frica și-a făcut loc în sângele tău
iar eu
de aici
din capătul acesta de lume
simt cum pe buzele arse
o rugăciune prinde contur
până la urmă cine sunt eu te judec
nu-i așa
sunt doar o umbră
care își plânge pașii
pe nisipul vremii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Chipul fericirii ce străluce

Ne respirăm în fiece secundă
distanța pierde lupta
noi galopăm ca doi mustangi
pe coama unui munte.
Ne-am duelat cu dorul,
ce-i drept el nu prea
vrea dea-napoi,
dar nu-i nimic, de mâine
îl devorăm până la sânge
iar clipele din urmă plânse
capătă într-un târziu un sens.
Ne vom privi în șoapte
de lumini astrale, fixe,
și închegând timpul cu clipa
vom deveni esența unui zbor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lelia Mossora

Vrăjitorul cuvintelor

Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireșe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele cânte
sub frunți înnegurate...

Te aștept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furișează pe lângă ziduri
căutând un om...

Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ținănd în mână
fluturii albaștri ai nopții
în care ne atingem
doar sufletele.

Unde cauți?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniștea de mânăstire... așternută între noi.

Sunt aici să înțeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăț adevăruri
ascunse în semințe de mac.

poezie de (14 iunie 2003)
Adăugat de Lelia MossoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ileana Nana Filip

Speranța învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus și nici speranța învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înțelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca pot sorbi lumina...
Și voi învia când voi muri definitiv
Și inima nu va mai pulsa pasiune și iubire
Când ochii nu vor fi surprinși și cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viață
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Atunci când albele treziri

îți vor măcina infinitul
și nici un cântec durerea mea nu va fi
atunci să mă cauți
acum
numai furie înăuntrul ideii
ce vulcanic erupe
din sămânța târzie
a rămânerii într-o carne deja cunoscută
atunci când negrele strigăte
vor îngenunchea soldații
și gloanțele vor pătrunde adânc
în cuvinte
atunci sub cenușa gândurilor
va încolți povestea de care te-ai lepădat
uitând că nu carnea și nici sângele
femeii de dincolo te vor împlini
atunci când vei rupe lanțurile imaginare
din jurul inimii
îți voi scrie povestea
pe ziduri
pe brațe
pe vise
cum obișnuiesc
de când ne cunoaștem
acum
cresc pădurile tăcerii între noi
și ne vom lipsi
mai mult
și mai mult
cu fiecare secundă
poezia mea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iubește-mă cu toamne...

Tu ești aici, în toamnă, același gând de joi
Te caută, -ți pese, de mine... și de noi.
Din fosta umbră verde
Doar vise mai foșnesc.
Iubirea n-are toamnă, iubirile nu cresc.

Semințe de iubire nu sunt în galantar,
Iubirea n-are umbră, culoare, nici hotar
Și n-o culegi din vie,
Din meri sau de prin nuci,
Iubirea e făcută... din multe vorbe dulci.

Pe frunze ruginite... nici vorbele n-ajung
Să povestească toamne, cu mere și cu crâng.
Ascunde-le-n cuvinte
Și nu-ncerca -mi spui,
Iubește- cu toamne... și puful de gutui.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am obosit

Am obosit -mi plâng iubirea
În visuri așezate în poeme,
Căutând -mi alung durerea
Ce-n suflet începe a-mi geme.

Dar toamna gându-mi cuprinde
Și-n nostalgii poartă de zor,
Ochii-mi plânși îmi surprinde
Și mi-i zvântă cu-al vântului dor.

Și-mi adie și prin păru-mi lins
A vremii necruțătoare trecere
Și dorința din cuvântu-mi stins
Se cuibărește-n mine în tăcere.

M-aș culca pe-o frunză ruginită
Căzută lin din ramura unui alun,
Dar inima mea e prea obosită
Și mi-e teamă că-n vis o s-apun.

Am obosit să mai scriu de iubire
Să visez la ce nu va fi nicicând,
Voi pleca cu toamna-n neștire
Să-mi odihnesc trupul în pământ.

poezie de (13 septembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoști
Și simți că ești omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăsește și rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toți îi cântăm, scriem și vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoști.
Ce e iubirea? Pentru cei răi și proști.

Ce e iubirea? Când te părăsește
Și totul în viață, ți se prăbușește.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani și ticăloși.

Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Și în iertare, nu încercăm credem mereu.

Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toți, de la ea, avem o rană.

Ce e iubirea? Când viața ne-o fericește un timp,
Apoi ne părăsește căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.

poezie de (10 august 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Timpul mă trage pe linie moartă

Ce fiară mi-a prins ușa casei în cuie?!
Ferestre se zbat astupate de scânduri.
Ce monstru, hățițuri de iederi îmi suie,
Pe prispă, pe ziduri, pe stâlpi, rânduri-rânduri.

Ce vuiet se-aude venind dinspre boltă?!
Nechează toți caii scapați din căpestre,
Cu frâiele rupte, cuprinși de revoltă,
Bătând cu copita la mine-n ferestre.

Deschideți fereastra, mai scoateți din cuie!
O haită de cerberi voraci stau în poartă.
Tăiați din fuioare de iederi silhuie,
timpul mă trage pe linie moartă!

Mi-e viața coșmar și-s închisă de vie.
Încerc ca prin vis să ajung pân' la ușă,
Dar zborul mi-e frânt, n-ar sfida o stihie
Și-n vatra vieții mai e doar cenușă.

poezie de (18 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Câtecul ursitei

Pe la miez de noapte cântecul ursitei,
lângă poarta sorții, recheamă iar,
privesc prin vreme trupul Afroditei,
ridicat din valuri de un zvon bizar...
Se întinde zvonul dincolo de zare
peste amintirea unui vis pierdut,
iar în crucea nopții chipul tău apare
aducând ispite scoase din trecut.

Te zăresc departe, lângă o fântână,
cu apa vrăjită de un mag pribeag,
revenit în lume găseasc-o zână
rătăcită-n visuri lângă un drumeag.
Pe drumeagu-acela, într-o zi de vară,
tu veneai spre mine, c-un surâs senin,
umbrele-nserării se-ntindeau afară
adunând sub ele tufe de pelin.

Și gustând pelinul cu arome brute,
lângă mine timpul parcă se oprea
primesc ofranda zânei neștiute
care-n crucea nopții încă iubea.
Mitul Afroditei stă acum de strajă
-mi aline trupul prea îmbătrânit,
ascultând povestea, simt venind o vrajă
care-mi cerne doruri dinspre infinit.

poezie de din Timp și destin, Ed MATRIXROM, Bucureși, 2018 (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Cântecul ursitei

Pe la miez de noapte cântecul ursitei,
lângă poarta sorții, recheamă iar,
privesc prin vreme trupul Afroditei,
ridicat din valuri de un zvon bizar...
Se întinde zvonul dincolo de zare
peste amintirea unui vis pierdut,
iar în crucea nopții chipul tău apare
aducând ispite scoase din trecut.

Te zăresc departe, lângă o fântână,
cu apa vrăjită de un mag pribeag,
revenit în lume găseasc-o zână
rătăcită-n visuri lângă un drumeag.
Pe drumeagu-acela, într-o zi de vară,
tu veneai spre mine, c-un surâs senin,
umbrele-nserării se-ntindeau afară
adunând sub ele tufe de pelin.

Și gustând pelinul cu arome brute,
lângă mine timpul parcă se oprea
primesc ofranda zânei neștiute
care-n crucea nopții încă iubea.
Mitul Afroditei stă acum de strajă
-mi aline trupul prea îmbătrânit,
ascultând povestea, simt venind o vrajă
care-mi cerne doruri dinspre infinit.

poezie de din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pictând atent iubirea mea

Da Vinci dacă ar trăi,
Chipul frumos ți l-ar picta
Și Mona Lisa tu ai fi,
În ochii lui și-n fața mea.

Nici David nu ar exista
Și Michelangelo ar plânge,
Cu dalta lui, în carnea ta,
Durerea lumii o va frânge.

Și Rubens dacă te-ar zări,
Cele Trei Grații într-o clipă,
Le-ar șterge și te-ar zămisli,
Cu-al sau penel ca o aripă.

Și Rafael și Caravaggio...
Velázquez, sigur Delacroix,
Toți ți-ar aduce un omagiu,
Pictând atent iubirea mea.

Purtat acum de fantezie,
Călăuzit... poate de zei,
Îți dăruiesc prin poezie,
Inima mea... dacă o vrei.

poezie de (12 iulie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian ȘtefănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De sărbători...

S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger...
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Degeaba-n țară drepturile-și cer.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri...

S-au dus și sărbătorile... E iarnă
Și au plecat colind... colindători
Și au plecat românii iar din țară
În zi de luni, la ora trei, în zori.
Și-au plâns părinți și frați... și-au plâns copii
Și-au plâns soții, prietene, amici.
Ei au plecat, oh, au plecat în lume,
Sperând -nvingă greul de aici.

De-azi-noapte ninge și e tare ger
Și-n jur răzbate-atâta suferință!
Pe umeri cade lacrima din cer,
Cu mângâiere, pace și credință
Pornește timpul către înapoi,
Nici pruncii nu mai au copilărie,
Căci stau cu ei bunicii și din doi
Părinții-s doar într-o fotografie.

Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Departe-ntre străini muncind din greu,
O altă suferință îi adapă
Dar ei muncesc, muncesc, muncesc mereu.
Li-i ochiul încă lacrimă și toamnă,
În sărăcie au trăit destul,
Vor desfacă lanțul suferinței
Și zâmbească celor dragi de-acum.

Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Căci n-au aici nici drepturi, nici dreptate
Și pier tăcut, în altă lume pier
Atât de-nlăcrimați... și ce departe!
Și dacă țara noastră va pieri
Prin oameni sărăcind, va fi o lege
Ce pe români din nou îi va uni
O lege ce-n curând îi va-nțelege.

Se luptă-n țări străine pentr-o pâine
Ne-ncrezători, flămânzi și oropsiți,
Sperând ca timpul, timpul cel de mâine
Poate-i va face-o clipă fericiți.
Le trece viața-n muncă și speranță,
Sunt doar o biată lacrimă pe față,
Lumina fericirii e departe!
De cei din țară-o viață ne desparte.

Oh, mulți nu știu ce timpul le-o sorti,
Nu știu nici când în țară vor veni
La-nmormântări, la nunți ori parastase...
Țara cu toate ale ei, frumoase,
Nu îi va mai cunoaște... Sunt străini -
O floare ce-a crescut prin mărăcini.
De-atâta dor de toți cei dragi, mereu,
Să fie-aproape, cât va fi de greu!

Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine...
Nu știu ce râuri lungi de suferinți
Le vor uda uscatul colț de pâine,
Le vor spăla uitate suferinți.
O mare de români plecați din țară,
O țară care i-a uitat. Români,
Viața-ntre români nu e ușoară
Și-n țara noastră ne simțim străini.

Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Câți dintre ei se vor întoarce-acasă
Sătui de chin, de gustu-amarei pâini,
Sătui de moarte și sătui de viață.
Câți vor putea pământul românesc
Și grâul cu neghină -l sărute,
Ca în opinci și-n portul strămoșesc
Să joace pe câmpie, pe-ntrecute.

Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine.
Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Pleacă copii în țări străine, mamă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger,
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

La 10 ani voiam să fiu mai mare, Doamne,

cu mult mai mare
poate cu 10 ani
sau cu 20 de ani
îți ceream să mă înveți cresc
cât ai bate din palme
uite așa
pun vis peste vis
și să rodească

la 20 de ani voiam să mai păstrez din copilărie
dorm mai mult
să nu mă înec în plâns din pricina iubirilor nereușite
fiu cu 5 sau cu 10 ani mai mică
deja îmi era teamă de ziduri
voiam rămân
cu pumnul meu de țărână
nelucrat
pus într-o parte a lumii

la 30 de ani voiam opresc timpul
cu inima îmblânzită
ca un arc de cerc
și obrajii mângâiați de începutul firesc
al poeziei

la 40 de ani voiam să nu intru în panică
văd totul atât de clar
nu mai pot avea 10 ani
nici 20
nici 30
și așa voi spune și despre 40
au devenit niște cifre
pe un segment
aparent neliniștit
numit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ion Minulescu

Va fi...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei intra
În parcul meu,
Nisipul aleelor deșarte,
Îmbrățișând pantofii tăi albi, va tresări...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zâmbi...
Ferestrele-mi închise se vor deschide iar,
Și-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mărgăritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.
Când vei veni,
"Olimpia" din cadru-i îți va surâde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Și mutele covoare, pe jos, vor tresări...
Demonul nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Și albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru.
Iar noi,
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
Postum ca și-ngropații de vii, într-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad și de cinabru.
Și-apoi...

Va fi într-o seară poate ca și-alte seri.
Va fi
O seară de octombre cu palpitări discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Și regrete...
Vai!... cea din urmă seară când tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamnă pe sfârșite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă -
Simbolul despărțirii...

Și-atâta tot...

Și-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună,
Nici stele căzătoare...
Și față de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...

poezie celebră de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Singurătatea creatorului

pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici a ars totul, dincolo e tăcere
doar Dumnezeu a rămas
mi-e fiecare cuvânt o mărturisire
fiecare zbor e un verb către cer
am spus iubirii iartă-
era rugăciunea din urmă
de ce doare absența
de ce cuvântul e rană
am început atunci zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat respir boboci de trandafiri
simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
atinge-mi ochii văd necuprinsul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicole Sere

Steaua din ochii ei, iubirea din inima lui

Într-o zi din toamna lui aurie
băiatul întâlni o femeie,
avea oglindirea stelei lui în privire
pe rochia-i albă de mătase erau înaripați
toți fluturii lumii
pe umeri avea Carul mare
iar pe cap o tiară din Ursa Mare
băiatul o privea pierdut în lumea apelor ei
steaua lui visată se oglindea în ochii ei,
căprui cu iradieri de chihlimbar
pulsul inimii lui depăși orizontul vieții
sângele-i părăsea trupul
urmându-i fluturii de pe rochia ei
el nu mai era el
era doar jumătatea lipsă din puzzle-ul ei
steaua din ochii ei, iubirea din inima
lui...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

* * *

pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
am spus iubirii iartă-
era rugăciunea din urmă
de ce doare absența
de ce cuvântul e rană deschisă
am început atunci zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat respir albi boboci de trandafiri
simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
nu ți-am văzut chipul când m-ai sărutat
Doamne, atinge-mi ochii văd necuprinsul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovid Densusianu

La răspântia neagră

La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.

Unul din ei zice:
- Fost-am la oraș
judec iară:
Tot eu păgubaș.

Altul: - O făclie
Și-un coșciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.

Cel din urmă: - Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.

Din răspântia neagră
Carele-au plecat
Și merg greu, de parcă
Piatră duc în sat.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook