Apocalipsa

Am constatat că n-aveţi pic de milă,
Iar bunul simţ nu prea vă dă afară,
În mână ţineţi pâinea şi cuţitul
Şi aţi distrus din temelii o ţară.

Impozite nebune inventaţi
Şi ne pândiţi la fiecare pas,
Ne dişmuiţi şi ultimul bănuţ,
Doar umbra fără bir a mai rămas.

Impozitaţi iubirea şi sărutul,
Tandreţea, mângâierea de părinţi,
De câte ori luăm în braţe pruncii
Taxaţi pe cei ce au în gură dinţi,

Aceştia sunt pericol iminent,
Ei pot muşca mai bine-un colţ de pâine,
Găsiţi o taxă pentru hămesiţi,
Daţi ordonanţă în Guvern de mâine!

Lăsaţi în plata cerului baronii,
Rechinii ce-au furat mai tot din ţară,
Salariile-acelea "nesimţite"
Nu reprezinta pentru noi povară.

Tăiaţi la dascăli leafa căt mai mult
Şi medicilor... căt mai abitir,
De şcoală azi nu mai aveţi nevoie,
Băgaţi-ne pe toţi în cimitir.

Impozitaţi sever, chiar... pân' la sânge
Băbuţa care vinde ziua-n piaţă
Un ou, trei nuci, vreo câteva lalele,
O legatură-două de verdeaţă.

Dar cel mai bine-ar fi să puneţi bir
Pe lacrimi, pe dureri, pe disperare,
Pe frica de prezent, de viitor,
Pe lipsa de speranţă, pe blazare.

Cu lanţul sărăciei, strâns de gât,
Se duc la bănci cu pălăria-n mână
Şi se-mprumută devenind toţi sclavi
Pe viaţă... până intră in ţărână.

M-aştept şi-aproape nici nu mă mai mir,
La zid să ne-asezaţi pe fiecare,
Aceasta nu e viaţă – ci blestem,
Noi, oropsiţii nu avem scăpare.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet (28 mai 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Votează! | Copiază!