Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Păsări

Cercuri de lumină
umplu spațiul acesta gol
pe care nu-l cuprinde
nimeni

Prin ele trec păsări
ca niște gânduri uitate
Păsările cântă
neauzite de nimeni
un cântec din altă lume
alb și înalt
și dispar într-un copac uriaș
ca un nor
apărut din senin

Prin spațiul acesta gol
vibrează și acum neștiut
o aripă de înger

poezie de din Altcineva (octombrie 2005)
Adăugat de Ioana TricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ce semn e acesta?

Umblă ianuarie prin lume cu pași imenși de frig,
eu nu-l văd, nu-l aud,
trece ianuarie prin lume, prin mine,
o femeie se naște din toate câte le strig,
pe numele lor știut, neștiut.

Am strigat o floare de gheață și s-a topit,
am strigat o ramură albă și s-a făcut nevăzută,
am strigat spre cer – unde-i mereu câte-o nuntă
și nimeni n-a vrut să-mi răspundă

poezie de din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Don Giovanni

trec prin rotund
trec prin pătrat și triunghi
prin cer și prin iad
alergând pe uvertura lui Mozart
luna se așază-n copac
și nediscret bufonul lui Don Giovanni toarnă hohote de râs
într-un pahar cu vin roșu
o fată e strânsă în brațe

iubești pe de rost și timpul și spațiul din tine
judecata din urmă tot crezi că nu vine
devii un instrument pus pe note
intrând în rezonanță cu întreg universul

în liniștea încăperii nimeni nu respiră
doar se plutește dulce și amar
și te admiri din cap și până la unghii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia e o substanță...

poezia e o substanță în toate stările de agregare
uneori intru în ținutul ei de piatră
atât de profund
ca într-un somn adânc
alteori îmi vorbește în limba mării
și am gustul sărat
trec prin alb și mă înec în polen de silabe
când iubirea mă-mbată în forme fierbinți
se aude glas de psalmi când trec prin codri verzi
sunt flăcări vii și freamăte-n astral
fragment de poezie e-n creanga de copac
și multe muze apar și apoi dispar pe ape și în vânt
pe aripă de cânt
și-n gol de cuvinte respir poezie
între cer și pământ

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ritual de întoarcere acasă

se răsucește ora pustiului
între mine și singurătatea pietrei

i-am descântat de împrietenire
i-am cântat pietrei să zboare cu pustiul meu cu tot
de pe țărmul plecării păsări de pămant
păsări de piatră
își trec zborul prin mine

ce sfânt era timpul ce blânde clipele
ce inimă vie aveam ce ochi rezemat de senin
zidul acesta de umbră de pustiu nepotolit
zidul acesta dintre mine și lume
aș vrea să-l trec el crește mai înalt

clipele noastre duioasele noastre clipe
le așez în cerc și le învăț din nou arta iubirii
un fel de ritual de întoarcere acasă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ancorare

În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieții către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viața-n gânduri se împarte
Și lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.

În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple și de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit și gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Și cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spațiul se curbează în nămol
Și cerul se coboară pe pământ,
În gol.

În fiecare timp este-un alt drum
Prin spațiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvășește norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Și gândul se rodește prin cuvânt,
Ca focul care-și murmură tăciunii
Prin vatra care-și trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...

În fiecare om există-un ceas
De lume spațiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăiește-un ton
Pe-o strună cu fiori și labirinturi,
Un mit ce-și duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...

În fiecare viu trăiește-un mort,
Căci morții lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Și frunzele pădurii cenușii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.

Și suntem toți, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare și plecare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate că am murit deja

și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer

într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare

chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par să fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul umblă gol pușcă prin el

evadarea deținutului reprezintă partea în care părăsesc romanul
o femeie își ia rămas bun de la un prieten
(batistă din borangic)
apare moartea
și după moarte apar flori pe morminte
(batiste din borangic)
păsări de unică folosință
cântă apoi zboară
vin alte păsări altele și altele și zboară
cerul prinde culoare
pe pământ departe pe o câmpie deținutul e liber
iar poetul crapă pe foaie
crapă într-o călimară cu cerneală
bea din cerneală din venele lui
un pahar, două, trei
durează
în timpul acesta mai scrie despre: fluturi, mirese, Alina, Denisa, miresme.
e fericit e gol pușcă în el
capul capătă forma unui tobogan prin care toate gândurile lui alunecă
în piscina cu cadavre e rece se doarme
nu deranjați poetul
are nevoie de somn

poezie de din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scena m-a transformat într-un fel de... ca să mă exprim foarte la îndemână, burlan, un instrument prin care circulă un șuvoi de energie, care altfel nu știu pe unde ar fi scăpat. Pentru că în momentul în care nu mai curge nimic prin el, rămâne gol, gol, gol. Și în fiecare premieră ești așa: gol.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un ochi

Rătăcește, trist și înlăcrimat, un ochi prin oraș.
O lume amărâtă trece pe lângă el
prefăcându-se că nu-l vede.
Nimeni, nimeni nu-l întreabă:
ochiule, vrei să fii al meu?
Nimeni, nimeni nu-i zice:
ochiule, ce mult îmi lipsești!
Orbii nu vor să mai vadă.
Văzătorii nu vor să vadă mai mult decât văd.
Lumea se teme de ochiul acesta
care mai știe ce-i plânsul:
i-ar putea schimba punctul de vedere
asupra propriei sale orbiri.

Rătăcește, trist și înlăcrimat, un ochi prin oraș.

poezie de (1997)
Adăugat de MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -40.00- 23.99 lei.
Valeriu Barbu

nu-l cunosc, dar aș vrea…

pe o lumânare ce-mi părea înaltă cândva
erau inscripționate semne
lumina cobora căutându-mi fruntea și nu știu
dacă eu creșteam sau
lumânarea scăzând ardea semnele până ce
deveneam egali
în punctul acesta am înțeles zilele mele
caractere stranii, de azi voi fi eu mai înalt
tălpile, pământul răsturnat din care
vor crește ierbi noi, semne…
în număr de nouă cuvinte am descris viața mea
mai sunt alte trei pentru împlinirea zodiei
iubire, adevăr, menire
triunghiului acesta îi caut laturile, unghiurile
mișcarea
ceasul meu este 11:59 noaptea, va începe
o altă zi
mă va speria precis un cer prea senin
un pământ prea gol, niciun drum trasat – iată
un toiag crește alb
din dreapta mea ca o prelungire de os
triunghiul rotește inima, corul nu-L cunosc
dar aș vrea
pentru că El a scrijelit semnele, a aprins –
și nu de la jumătate – fitilul subțire
la «ceva» probabil S-a gândit atunci…!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Distanța dintre noi

Drumul dintre stele nu este degeaba
Și nici măcar distanța dintre noi.
În spațiul acesta mă strecor și exist,
Vin către tine, tind, iubesc, mă rog.

Dacă n-ar fi spațiul gol, plin cu stele rare,
N-ar mai fi meteoriți, îngeri căzători din cer,
Ci doar stele. Eu n-aș mai avea loc să iubesc,
Distanța dintre noi nu mă sperie, mă cheamă.

poezie de din Pacoste de dragoste (19 noiembrie 2009)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 mai 2017.
Distribuie

Un gol

În spațiul întins, tot mai departe de mine,
viața înaintează în genunchi, în coate, în degete,
în articulații nevăzute.
Uneori se protestează îndelung și neauzit.
Bisericile adună tot mai multe femei,
iertându-le păcatele din gânduri.
Se moare cu mai multă, sau mai puțină credință.

Mâinile mele rămân lângă mine
așteptând o întâlnire de gradul trei,
într-un univers contorsionat și nemilos.
Intersecțiile neclarificate îmi apasă umerii,
acoperind și dezvelind ferestre.
Pe marginea unei alegeri visele se frământă
cu pământ și cer.
Un gol navighează prin tălpi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se întâmplă

Mai singur decât un pusnic din munți.
El se are pe sine ca pe un fruct tare,
în schimb tu ești gol, un gol anecoid,
ocupi un spațiu și un timp care nu sunt ale tale.
Zilele trec în șirag, ca niște vagoane,
nu duc la un capăt, nu opresc la un sens.
Orbecăi prin ele tot mai lipsit de putere,
azi și mâine, ieri și niciodată se întâmplă fără tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trec fluturi negri

Știu, turnurile nopții spre lună se-nclină
Pe acoperișuri vin păsări mari de pradă,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină
Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă.

Mă înspăimântă bezna și nu am o sclipire
Vin dezertări și temeri cu gustul lor de fiere,
Și zbuciumul nadejdii aproape-i de topire
În cupe își țes pânza paianjenii-n tăcere.

Prin câmpurile arse descoperi-vei drumul,
Însingurat și gol ești, un izgonit din lume,
Vai, unde sunt bărbații cu ochii lor ca scrumul?
Și cui să-i spun acuma ce mă framântă-anume?

Te cheamă voci difuze din spațiu de oriunde
Și netezind tăios, sunt cuvintele ca-n palmă,
Trec, parcă, fluturi negri prin umbrele rotunde
Și-n marginile vieții alunecarea-i calmă.

poezie de (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Llelu Nicolae VălăreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cezar Petrescu

"Nimeni nu vrea să cunoască pe nimeni"... acesta e adevărul cel teribil! Trăiești cot la cot cu semeni de-ai tăi, pe care n-ai curiozitatea să-i cunoști nici cât ai avea-o pentru o vietate din altă planetă, ori din altă epocă geologică...

în Întunecare
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Fram ursul polar" de Cezar Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Spațiul este cu siguranță ceva mult mai complicat decât o persoană medie ar putea înțelege. Spațiul nu este doar un fundal gol, în care lucrurile pur și simplu se întâmplă.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înger

"Ce gol mi se arată-n față?
Din treptele pe care le urcam
nu a rămas nimic?
Dacă aș mai face-un pas
știu bine că m-aș prăbuși în haos.
Spre mine norii vin în valuri,
privirea înecându-mi.
Mai vreau o treaptă, Doamne,
doar o treaptă!..."
Așa gândea un înger trist
și, disperat, se sfâșie pe sine însuși,
își dezmembră ființa
ca să-ntregească drumul:
un gând - o treaptă,
alt gând - altă treaptă,
un cântec - o treaptă,
alt cântec - altă treaptă,
o treapt㠖 o durere,
altă treapt㠖 altă durere...
Și tot așa,
cuprins de o beție
a aruncării de sine,
de construirea treptelor
(spre unde?),
nu mai simți nimic,
nimic...
Nu mai rămaseră din el
decât aripile,
larg desfăcute
și mirate,
inconștiente că poartă-n ele
zborul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deșert

Au luat foc pădurile, miriștea,
melcii au luat-o la fugă care-ncotro...
Pompierii trag de ploaie
așa cum amanții
trag de sânii femeilor înfierbântate,

nimic din ce-am visat -
doar geamul deschis către moarte.

Ieși, îți spun, din inima mea,
șarpe cavernos,
trag de cravata cu picățele, se-năbușă,
acesta este spasmul nerușinării
celor ce trec
prin sângele hoațelor de bărbați,

mă opresc să respir
și toate lucrurile devin inutile,

la ceasul acesta mă-ntreb
de ce în patul în care am adormit
nu e nimeni,
de ce am mâinile arse și
de ce trec cu plugul peste morminte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul acesta uriaș, care nu se temea de nimeni și de nimic, se temea de veninul osândei din el însuși.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E o ninsoare despletită

E o ninsoare despletită,
ce șterge-n jur copacii și pe tine,
un colb de alb aruncă-n zare
și azvârle cu lumina-n ochi,
iar tu când vrei să mă privești,
strivești lumina între gene
privindu-mă adânc.
O clipă coboară din nori
și aprinde talpa piciorului gol,
cuvintele respiră tot mai repede
și ora nu mai curge, stă pe loc.
Suntem eliberați în spațiul
fără margini plin de alb,
șterși de lumina albă
într-un șuvoi mortal.
Și alergând în sus și în spirală
ieșim din lumea albă întregi
împovărați de gânduri pământești
în lumea noastră rece și reală.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Câte ramuri are un copac? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!