Un gol
În spațiul întins, tot mai departe de mine,
viața înaintează în genunchi, în coate, în degete,
în articulații nevăzute.
Uneori se protestează îndelung și neauzit.
Bisericile adună tot mai multe femei,
iertându-le păcatele din gânduri.
Se moare cu mai multă, sau mai puțină credință.
Mâinile mele rămân lângă mine
așteptând o întâlnire de gradul trei,
într-un univers contorsionat și nemilos.
Intersecțiile neclarificate îmi apasă umerii,
acoperind și dezvelind ferestre.
Pe marginea unei alegeri visele se frământă
cu pământ și cer.
Un gol navighează prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei
- poezii despre degete
- poezii despre creștinism
Citate similare
La cules
focul toamnei iese din struguri
între cutele adânci și spasmul mușchilor
odată cu învârtitul teascului
și strivitul boabelor
ce-și leapădă cămașa
până sub stelele nopții energia curge
cu tot cu lumină și întuneric
cu tot cu rai și iad
frigul din toamnă se ascunde prin iarbă
sau urcă pe gard
uneori apasă pe mâini și pe față
și chiar se coboară sub tălpi
și inima uită golul din eu
particule întregi fără substanță
ca-ntr-o cascadă te urcă în cer
cele lichide îți mută spațiul
modificând cuvintele ce mor lângă cramă
în timp ce mustul dulce sclipitor
aleargă prin irisul ochiului
ascunzând în el semnul divin al nunții din Cana.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre struguri
- poezii despre stele
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre rai
- poezii despre particule
Roșu sau Negru...
umbra se așază peste mine
nu-i mică și nici mare
mi se potrivește ca o mănușă
(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viață
fiecare crește în jurul alteia)
și pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aștept
înăuntru
e cald atât de cald încât
îmi ies aburi prin pori
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii și aștept
văd multe imagini și pe Dumnezeu
pășind printre lucrurile mele
pare îngândurat
amorțeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine
nu doare deloc
tot ce vreau acum e
să ies din noapte și să-mi
împreunez mâinile
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre inimă sau poezii despre imagine
Piatră...
Se pune piatră pe piatră și se face ziuă
Inima-i tot mai adâncă și se face ziuă
Târziu ochiul din mine se clatină ca platoșa zeilor
Stăm pe prispă afară așteptând,
Păsări zboară prin marea de foc
Eu mă acopăr cu mâinile tale
Tu cu privirea mea de foc
Departe luna și soarele au devenit pământ
Eu te privesc în ochi și tot mai departe
Devii cifra cinci a inimii mele,
Aprinsă ca o dimineață de toamnă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre devenire, poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre foc sau poezii despre dimineață
Sunt
sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morții,
amestecată c-un amalgam de destine
așteptând ieșiri la lumină.
tu ești în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
amețind locul și gonind spaima morții.
explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
și doar biserici din frunze mai fac slujbe.
tot cad și cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleași cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre lumină, poezii despre frunze sau poezii despre cuvinte
Tot mai aproape
te iubesc!
și orizontul cădea în inele,
pământul arunca ploaia în nori.
nici oameni, nici cai, nici roți,
doar șuier de frunze
și-un rest de zi în cădere.
o azvârlire rotită-nainte,
genunchi rotunzi în orizont opac,
hotar dungat cuprins de ceață
și un tot prea departe, un tot prea durut.
cuvinte pierdute în iarbă,
ochi lungiți sfărmând altare,
albastra zi își scufunda urmele
prin spațiul cu păsări de lut.
în vene a intrat neîmpăcată uitarea,
o neplecare depusă pe tălpi,
adânc deschis și-un leșin de cuvinte goale
pierdute-n semicerc,
miros pieritor de icoane.
și tot mai aproape destinul își cară povara.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre lut, poezii despre iubire, poezii despre icoane, poezii despre graniță sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cuvinte nerostite
percepțiile din unghiurile verzi
revin ca niște flash-uri
rupând o parte din mine.
o încăpățânare se construiește
printre bucăți de ruine
ce ard în fiecare por,
din ploaia de frunze căzută în vene.
ochii părăsiți nu împiedică durerea
și nici umbrele dansând pe pereți.
spațiul continuă să respire în tăcere
neconstruind nicio ușă.
cuvintele mele rămân cu mine,
nerostite,
în labirintul acesta cu pereții atârnați în cui
și ferestre interzise.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre interdicții sau poezii despre durere
Sfârșit de săptămână
chiar crezi că poți face ceva cu viața ta când tot ce contează cu adevărat moare încet
subtil și plin de durere în fața ochilor tăi?
ei bine nu!
am simțit-o pe pielea mea
nu eram așa la început
mi-am dat seama la sfârșit cât de prețioase sunt unele persoane
mult mai prețioase decât diamantele
decât aurul
decât lumea întreagă
și tu să le vezi așa zăcând, așteptând să-și verse sufletul?
e tragic
mult mai tragic decât un copil mort într-un incubator,
mult mai jalnic decât un bețiv culcat la pământ pe marginea șanțului,
mult prea mult pentru un om care se zbate să ajungă dincolo,
mult prea mult pentru mine.
iar eu nu eram deloc departe
stăteam pe canapea așteptând să-și dea ultima suflare
și ea se tot zbătea
se lupta să rămână în viață
picioarele îi erau reci
la fel și mâinile
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tragedie, poezii despre săptămâni, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit sau poezii despre picioare
Zarea și tu
zarea și tu
amândouă dor
pauza de ele îmi zdrobește rutina zilnică de visări
într-un cerc al universului rotit în neștire
ca o hârtie șifonată bucata mea de cer
decapitează cuvintele făcându-le o altă mutare
într-un aer străin
unde brusc nu mai exist
rămân copacii goi căutându-mă
pe distanța ce trece mai departe de mine
golul etern curge-n palme
timpul se estompează
lăsând urme de tremur în albastru
unde se-ngroapă iubirea.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre existență, poezii despre dor, poezii despre copaci sau poezii despre albastru
Stau
stau între cuvinte,
unele dor și ard în albastru,
altele mă ară până la transparență.
tu ești departe
într-un contur neclar din seva vieții.
odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.
și nu mai știu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre sau poezii despre arat
Mergi cu mine
mergi cu mine,
printre frunzele căzătoare
pe partea soarelui de aur,
să-i colectăm lumina
pentru partea noastră de nord,
cu sentimente îngrădite-n tăceri
și clipe îmbrăcate în alt anotimp.
Să dăm mărturie vorbirii în litere,
prin aerul ascuțit în tăiere
ce ne târăște deasupra cuvintelor,
recompunându-ne existența,
în spațiul unde nu sunt pereți
și nici ferestre conectate spre lume,
visele rămân aici adunate,
timpul încremenește tălpile muritoare
și Dumnezeu șterge temerile zării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre frică
Chemăm eroii
Un gol lichid dizolvă o secundă
Îmi zice de ere... Și-n eroi chemăm
Bătaia sângelui ce încă, curge,
Cicatrizând roua fântânii
Ce păstrează rădăcinile tăiate ale trecutului.
Cu tălpi fierbinți peste punți nevăzute
Pășim în trecut,
Poposind îndelung la umbra tălpilor lor
Spre-a le cunoaște izbânda și visul,
Dar ei nu mai sunt decât o ușă deschisă
Prin care noi pășim cu teama
De a nu pângări tăcerea din ei
Și de a le strica liniștea.
Când, într-un târziu, ei vor deveni noi,
Ne vom opri tăcuți,
Așteptând pe cei ce nu vor căuta
Pentru-a trece mai departe de noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre sânge, poezii despre secunde sau poezii despre rouă
Soldații duc lupte, mor și șterg răni
sunt un soldat
care se încăpățânează să înainteze prin el, deși, uneori, drumurile se înfundă,
ajung la răscruci de mine cu mine, de mine cu tine,
iar uneori, când drumurile se închid cu totul, mă găsesc zidită ca Ana lui Manole
și mă mai eliberez o dată. mai eliberez o teamă, o slăbiciune, un lanț.
sunt un soldat care se încăpățânează să înainteze fără hărți, fără arme,
chiar dacă viața mă mai aruncă în mijlocul unor bătălii, iar eu nu am nimic,
decât o inimă pe care o bag la înaintare. și mor.
mai moare o iubire, mai moare o încredere, mai moare o bucată adâncă din mine,
mai mor niște vise, dar eu sunt un sodat și nu contează.
ce dacă mai mor o dată?
soldații se ridică din morminte, mai șterg o rană, mai șterg o moarte
și merg mai departe. eu sunt așa cum spunea tata:
un soldat neinstruit care are mai multe inimi de rezervă, din prea multă dragoste.
care crede în drumuri nestrăbătute. uneori, ajung la luminișuri de mine cu tine,
de mine cu mine și înțeleg de ce soldații stau mereu de veghe,
nu dorm și nu bat pasul pe loc
soldații duc lupte, mor și șterg răni!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre încredere sau poezii despre tată
Trebuie
trebuie să nu mai fim ieri,
în nicio ipoteză a lui Arhimede, Platon sau Tolstoi
rătăcind în albastru pe traiectorii false
cu sinapse sângerânde.
să plecăm fără să cădem în tăcerea golului,
trebuie să nu mai fim în ochiul copacului retezat,
să nu mai dăm dimineții un nume
și orei tic-tacuri grăbite.
devenim o tăcere dizolvată pe marginea sferei
de nu apare o trezire cu alte simțuri
scoțând inima din piatră,
pentru iarbă, pentru ploi, pentru cer, pentru pământ,
pentru tot ce-i lângă noi,
trebuie să nu mai fim ieri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre simțuri sau poezii despre ore
Se moare
se moare din nou
se moare în cerc,
cu genunchi coborâți și fruntea plecată
în locul surd și orb,
în fața sfinților cu o mie de chipuri.
spațiul se umple cu miros de pelin.
mor cifrele, moare mișcarea,
timpul se dăruie sfârșitului.
masca, e scoasă
vidul se adună în ochi,
reculul te trece prin zid,
încremenește amiaza zdrobită de perete.
din cuvintele verzi sar cristale de sare,
tristețea dansează nepăsătoare,
glasul copacilor singuri topesc albul hârtiei.
scriu subțiind literele,
scriu după gratii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sfinți, poezii despre măști sau poezii despre mișcare
Albul uneori
tot ce sunt
pământul galben pântecul tău
nenăscutul
zvâcnesc pe oase și ochi pe țipăt
până-n miezul pietrelor rotirea asemenea
mai multe trepte trei strivindu-mă dezlegându-mă
alb
nefiresc în orbire
nefiresc și așa mai departe
lasă-l să curgă să dispară sunt tânără dinspre cuvinte
tot ce sunt
lipsită de perspectiva sentimentelor
în plămâni și pe creștet
ia-ți coasta înapoi îmbracă-mă de la tălpi în jos
pasăre cruce pasăre
cu palma stângă cu șira spinării
întunecă-mă vreau o tristețe sigură rotundă
mai presus
aș fi goală Doamne aș fi goală sub limbă sub unghii
uneori
uneori cresc duminici la marginea lumânărilor arse
tot ce sunt albul uneori
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre tinerețe, poezii despre lumânări, poezii despre galben, poezii despre cruce sau poezii despre creștere
Uneoriuneoriuneoriuneori
... uneori versul meu e subit genial
alteori e extrem de stupid
uneori e un soare masiv de cristal
alteori - un dezastru lichid
uneori versul meu e un gol adevar
alteori- o minciuna sfruntata
aruncata la lumea strigatoare la cer
care tot e un soi de erata
dar mai des versul meu e un negru strident
pe fundaluri de alb orbitor
nici Malevici n-a fost mai solemn si mai lent
mazgalindu-si celebrul sau dor
uneori, uneori, uneori, uneori
Univers, Univers, Univers, Univers
pentru Tine-n cazanul de stele si flori
clocoteste in forma de vers...
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2016, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre minciună, poezii despre genialitate, poezii despre flori sau poezii despre celebritate
Ferestre
ferestre cu gratii închise
timp agățat de tăceri înnodate
cuvintele suspendate în aer caută un refren de consolare
pe cheltuială puțină
clipele neconsumate dospesc fără emoție
gata să-nghită și ultimul aer curat
liniștea se ascunde după prag
dosul ușii se frământă-n taină
scrisul mărunt mă pisează
ca picătură chinezească înfigându-mi în degete fiecare literă
din refugii se aude un huruit
născut din silabe ce mor
în metrul cub de aer curat
mă lepăd de ploi
mă lepăd de tot
mai caut lumină rămasă.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre metrologie sau poezii despre lungime
Albastru tulburat
într-un albastru tulburat
e tăiată calea migrației spre înalt
umerii se retrag înapoi
secundele nu mai ard
și tot se adaugă lucruri peste lucruri
într-o nestăpânită desime de timp
și tu ești o nevindecare
comprimată pân' la epuizarea
gândului aflat pe linia subțire înainte de haos
ajunge să fiu buimăceala nestrecurată în gol
într-o imensă foame de cuvinte
în spațiul fără aer
unde cuvintele mor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre aer
Rondelul celui deprimat
Multe gânduri îl frământă,
Neputând scăpa de ele
Se roagă la icoana sfântă,
Că-i vrăjit de pieze rele.
Se teme amarnic de belele,
Tot ce mișcă-l înspăimântă,
Că multe gânduri îl frământă
Neputând scăpa de ele...
La ferestre a pus zăbrele,
De ușă a proptit o stâncă,
Noaptea-i speriat de stele,
De umbrele ce nu cuvântă.
Multe gânduri îl frământă.
rondel de Ioan Friciu (2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre sperieturi sau poezii despre sfințenie
Patriarhia Română a adus astăzi de la Ierusalim ‒ de la Sfântul Mormânt ‒ Lumina Sfântă, care a ajuns pe Aeroportul Otopeni la ora 19, cu un avion "special", acest eveniment "special" fiind transmis de toate televiziunile în direct, de pe aeroport. De la reprezentantul Patriarhiei ‒ care a luat Lumina Sfântă de la Patriarhul Ierusalimului ‒ și-au aprins lumânările reprezentanții eparhiilor din țară, care apoi s-au grăbit să ajungă cu avioane "speciale" în marile orașe, iar de la ei au luat Lumina Sfântă preoții tuturor bisericilor din țară. În noaptea Paștilor, după slujba de înviere, patriarhul și preoții din toate bisericile le dau credincioșilor Lumina Sfântă. Era mai puțin sfântă lumina pe care o dădeau preoții credincioșilor în noaptea Paștilor acum 100 de ani, când lumina nu era adusă de la Ierusalim, ci provenea din flacăra produsă de chibritul preotului, sau acum 200 de ani, când lumina provenea din flacăra produsă de amnarul preotului? Desigur că nu. În Biserica noastră este tot mai mult spectacol și tot mai puțină credință; e tot mai multă vanitate și tot mai puțină smerenie; e tot mai multă trufie și tot mai puțină evlavie; e tot mai mult lux și tot mai puțină simplitate; e tot mai multă bogăție și tot mai puțină sfințenie; Biserica noastră pretinde să li se spună "Înalt PreaSfinția Sa" unor înalți prelați care n-au nimic sfânt în ei, dimpotrivă, unii par că-l au în ei pe Satana, așa cum e Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului.
George Budoi în Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre creștinism, citate despre biserică, citate despre înălțime, citate despre timp, citate despre lumină sau citate despre aviație