La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre fluvii
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre nisip
Citate similare
Lingura de argint
Inima mea-i obișnuită cu slujba departe de casă;
Când am pornit iar la drum, nu în asta a constat dificultatea,
Ci în faptul că o lăsam în urmă pe domnișoara A-kuei
Ochii îmi erau plini de lacrimi.
Fetițele trebuie hrănite cu multă delicatețe:
Doamnă Ts'ao, te rog, ai grijă!
De-aceea am trimis prin curier o lingură de argint;
Gândindu-te la mine, vei mânca frumos!
* În drum spre provincia Hang-chow, unde fusese numit într-o înaltă funcție guvernamentală, Bai Juyi a trimis nepoțelei A-kuei, rămasă în grija dădacei, doamna Ts'ai, o lingură de argint.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre ochi
- poezii despre mâncare
- poezii despre inimă
- poezii despre guvern
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fete
- poezii despre delicatețe
- poezii despre argint
Fluviul nu mai poate curge înapoi
Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El privește înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri și sate.
Iar în fața lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzația că vei dispărea pentru totdeauna.
Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Așa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.
El trebuie să-și asume riscul
și să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
că nu este vorba despre a te pierde în ocean,
ci de a deveni ocean.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frică, poezii despre sat, poezii despre realitate, poezii despre păduri, poezii despre ocean, poezii despre munți, poezii despre imposibilitate sau poezii despre existență
Luna
Motto: "Timpul n-o uzează; ea-i călăuzește carul;
Moartea sub secera ei își face veacul." (Walter Raleigh)
Luna plină cu razele ei bine-cunoscute
Își înalță la răsărit capul din eter,
Nepăsătoare că nopțile-s tot mai scurte
Strălucește consecvent pe cer.
Ea nu dispare ca norocul meu, pe care
Razele-i nu-l binecuvântează, nici susțin;
Când eu voi fi ajuns la capăt de cărare,
Ea va lumina la fel, nu mai puțin.
Iar dac-acum abia lucește spre apus
Și-i e palidă lumina pe șesurile bolții,
Întotdeauna pe orbita ei, acolo sus,
Va fi regina nopții.
poezie de Henry David Thoreau, 1817-1862, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noroc, poezii despre monarhie, poezii despre moarte, poezii despre lună plină sau poezii despre Lună
Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Inima mea e mereu neagră, neagră.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre râs, poezii despre roșu, poezii despre păr blond, poezii despre negru sau poezii despre miezul zilei
Mă tângui ca un stih din Psaltire
Mă tângui ca un stih din Psaltire,
Gândul închinându-mi-l ție;
Ore sarbede, ore de mâhnire,
Ore de veșnicie.
N-am sprijin, n-am argument;fără sens
O inima-a altuia în mine mai bate;
Se-ncercuie tot mai strâns și mai dens
În juru-mi singurătate.
Câte zile, câte săptămâni, câte luni,
Câți ani, câte veacuri sunt
De când o primăvară cu minuni
A înflorit pe pământ?
Amintirea paradisului e-n mine,
După umbra ta rătăcesc din loc în loc;
Uit că te-a furat spre țărmuri străine
Fantastica pasere Roc.
Între primejdii și drumuri grele,
Surd și orb, te-oi aștepta până când
Te vei coborî dintre evuri și stele
Și mă vei căuta surâzând.
Lemn de-aș fi, ori gheață, ori stâncă,
Ori mormânt uitat,
Voi ieși din noaptea-mi adâncă
De vedenia ta deșteptat.
Cum m-atinge varga de aur și apa vie,
Mă scol din basm și te salut uimit:
"Bine-ai venit, Domniță, la Împărăție...
Lung somn am dormit..."
poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre săptămâni, poezii despre stânci, poezii despre stele sau poezii despre singurătate
Un Dumnezeu în treizeci de-universuri
Când simt că zilele trec prea grăbite
Și-mi amintesc că-ți sunt dator cu-o moarte,
Îți cer răgaz, dar nu pentru iubite,
Ci pentru-a săvârși o nouă carte.
Și tot scriind vreo treizeci de volume,
Am mai trăit în plus încă o viață
Și am ajuns mai cunoscut în lume
prin versul meu ce m-a schimbat la față.
Mă bucur, deh, ce aș putea obține
Mai mult de-atât, în schimbul unor versuri?
Oare-aș putea să fiu și eu, ca tine,
Un Dumnezeu, în treizeci de-universuri?
N-aș vrea ca tot ce-am scris să nu mai fie;
De ce n-ar fi nemuritor cuvântul
Atunci când el devine poezie?
De ce îl faci totuna cu pământul?
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre viață, poezii despre schimbare, poezii despre religie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Numele inimii mele
Toamnă!
Sunt albi la față mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu știu unde șade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlnește cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ți vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naște zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopții
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Și pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanța luminii așezate ca niște trepte de piatră Nemișcate așteptând, oare ce va zice?
Tot așteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă și ruginie.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție sau poezii despre trecut
Astă noapte, trezirea din beție
La căderea galbenă-a amurgului
Petrecerea s-a spart,
Iar eu, greoi, sprijinit de-un prieten,
M-am întors acasă și m-am culcat.
La miezul nopții aburii vinului dispăruseră,
Risipți de-un somn bun
Eram din nou treaz.
În fața turnului, luna se ridicase din ocean
Acompaniind mareea.
Rândunelele, gata să-și ia zborul de sub grinzi,
Începuseră să gângurească.
Lumânarea de la fereastra mea,
Gata-gata să se stingă, și-a regăsit deodată flacăra.
Gândurile nu mi s-au limpezit până-n zori,
Iar în urechi auzeam îndepărtându-se încetișor
Sunete de viori și de flaute.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vioară, poezii despre vin, poezii despre urechi, poezii despre sunet sau poezii despre rândunele
Resemnare
Nu te gândi la trecut;
Nu faci decât să trezești din somn regrete care încă mai dor.
Nu te gândi la viitor;
Nu faci decât să aluneci în dorințe lipsite de certitudine.
Mai bine, ziua, trândăvește ca un sac în scaunul tău;
Mai bine, noaptea, stai ca o piatră în patul tău.
Când vine mâncarea deschide gura.
Când vine somnul închide ochii.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre lene, poezii despre gură sau poezii despre dorințe
Baladele celor patru anotimpuri - Vara
Lacul Oglinzii, întins peste mile și mile,
Este acoperit de florile de lotus în plină înflorire.
În prima lună a verii, Xi Shi le culege surâzând,
Urmărită de o mulțime de ochi de pe malul râului Yuoye.
Barca ei, fără a aștepta răsăritul lunii, se întoarce
Spre casa din aval, în mijlocul oftaturile amoroase.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre lotuși, poezii despre flori, poezii despre bărci sau poezii despre anotimpuri
Împlinind șaizeci de ani
Între treizeci și patruzeci de ani
Omul este afectat de cele Cinci Slăbiciuni;*
Între șaptezeci și optzeci el este prada a o sută de afecțiuni.
Dar de la cincizeci și până la șaizeci de ani
Este scutit de toate bolile,
Calmă și împăcată inima se bucură de-un binemeritat răgaz.
Am lăsat în urmă Desfrâul și Lăcomia;
Am terminat cu Profitul și cu Mândria;
Încă-s ferit de beteșuguri și de șubrezenie,
Și-s încă departe de vârsta decrepitudinii.
Mai am putere-n membre pentru a traversa râuri și munți;
În inima și-n mintea mea este îndeajuns spirit
Pentru a asculta muzica viorilor și-a flautelor;
În timpul liber mă delectez cu câteva pahare de vin nou.
Beat, rememorez vechi poezii și cânt în gura mare.
Mēng-tē mi-a cerut un poem și, iată, acum eu îl încurajez
Să nu se plângă că are șaizeci de ani,
A venit "Timpul urechilor ascultătoare."*
* Cele cinci slăbiciuni: desfrâul, lăcomia, mândria, mânia și atașamentul față de lucruri.
* Prietenul și leatul lui Bai Juyi
* Confucius a spus că până la șaizeci de ani, "urechile l-au ascultat", de aceea această vârsta mai este numită "timpul urechilor ascultătoare."*
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre vârstă, poezii despre timpul liber sau poezii despre sfârșit
Epistola lui Ștefan cel Mare
Pentr-un blid vai de merinde
țara astăzi iar se vinde
Pentr-un boț de mămăligă
din mormânt Ștefan ne strigă
Moldoveni de peste tot
să le-o dăm iar peste bot
Că tot cară și iar cară
de ne-au făcut de ocară
Că ne-au scos vai la mezat
și-al copiilor scuipat
Și ne-ar vinde de-ar putea
și roua de la cișmea
Ca toamna când s-o culeagă
zădărnicia-i întreagă
Ca puful de păpădie
tot mai cald o să ne fie
Cât o fi iarna de lungă
brânza lunii să ne-ajungă
Și-o să vină primăvara
când o face brânză cioara
Și ne-o da miere cioroiul
hai pe cai tătari și roiul
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre brânzeturi, poezii despre țări, poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
La bord, citind poeziile lui Yüan Chēn
Iau poeziile tale-n mână
Și le citesc la lumina lumânării;
Am terminat de citit:
Lumânarea e pe terminate,
Zorii-s încă departe.
Cu ochii umflați de la șfara lumânării
Stau treaz în întuneric
Și ascult valurile care, împinse de vânt,
Lovesc prova navei.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre întuneric, poezii despre vânt sau poezii despre lectură
Toamna
Culorile lumii dansează
În adierea vântului,
Răcoarea dă târcoale simțurilor,
Un strop rătăcit coboară
Liniștit, școlărește,
Spre pământ.
Livezile sunt gata
Să devină gem și compot,
Bachus mustește
Amețit de bogăție.
Nopțile tot mai lungi,
Visele tot mai adânci,
Vara tot mai trecută,
Iarna peste gard,
Primăvara, vis îndepărtat
Si tot mai vinovată,
Toamna.
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre simțuri, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă sau poezii despre devenire
Când virtutea a dormit, se trezește cu mai multă energie.
citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn sau citate despre energie
Orbul
Nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre mâini, poezii despre femei sau poezii despre cunoaștere
Mare Crisium
Mare Crisium, din depărtare
Ovală oglindă și neagră pare.
Ochi de huhurez în noapte scrutând
Albastre întinderi, departe, pe Pământ.
Pe Mare Crisium aș vrea să plutesc,
Corabia Lunii ușor s-o cârmesc.
Dar praful acolo te-nghite și nu-s
Nici valuri, nici briză ori corăbii de dus.
Mai bine pe-o planetă cu arșiță și ger,
Cu stele deasupra și Lună pe cer.
În mijlocul Mării Crizelor
Aș duce dorul valurilor, aș duce dorul brizelor.
poezie de Mihail Mataringa (31 martie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre briză, poezii despre planete, poezii despre ger sau poezii despre dor
Orbul
Orbul
nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, a venit iarăși toamna...
iubito, a venit iarăși toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem triști ochii sub geane,
ne dor uscați de multă vreme
e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopții
prin ceața ei, nu ne văd ochii
iubito, a venit iarăși toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din șiroaie
încet încep iarăși să cadă,
din pomii triști, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas
iubito, a venit iarăși toamna,
în urma ei pășește iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noștri tot mai grei
ne vom căuta prin amintire,
acoperiți de-un alb subțire,
ne vor durea păreri de rău
și-argintul meu, și-argintul tău
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Destăinuire
Umblu după inima ta
Și fără somn ca o apă
Aștept revărsarea.
Întorc spre tine,
Spre țărmurile neliniștite
Șuvoiul ce l-am oprit
Să-l arunc peste
Nisipurile mișcătoare.
Nu-mi spui nimic
Și-ți închipui că îngerii
Sunt blonzi...
Trecem necunoscuți
Dar țărmurile sunt lungi
Și-n ape iată-ne iubitule
Îmbrățișați...
poezie de Doina Cetea din Culorile începutului
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre îngeri