Baladele celor patru anotimpuri - Vara
Lacul Oglinzii, întins peste mile și mile,
Este acoperit de florile de lotus în plină înflorire.
În prima lună a verii, Xi Shi le culege surâzând,
Urmărită de o mulțime de ochi de pe malul râului Yuoye.
Barca ei, fără a aștepta răsăritul lunii, se întoarce
Spre casa din aval, în mijlocul oftaturile amoroase.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre lotuși, poezii despre flori, poezii despre bărci sau poezii despre anotimpuri
Citate similare
După ce florile de lotus s-au deschis (fragment)
După ce florile de lotus s-au deschis pe lacul de la vest este plăcut.
Vino aici pentru o vreme și adu și niște vin,
Nu-i nevoie de steaguri și flamuri,
În față și în spate se întind perdele de purpură și priveliști verzi.
Barca pictată a rămas în derivă printre florile luxuriante.
Miresme plutesc pretutindeni în cupe galbene,
Ceața și ploaia sunt atât, atât de fine...
Rătăcit printre fragmente de triluri și cântece, eu nu mă mai întorc niciodată.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre ploaie, poezii despre pictură, poezii despre muzică, poezii despre galben sau poezii despre drapel
Eu vin de la malul râului Gange
Eu vin de la malul râului Gange
cu visu-mpletit din raze de soare,
mi-e inima biată o floare de lotus
cu fine petale tremurătoare.
Ce chiot și larmă la iaz lângă moară,
ce mâini noduroase lovesc din topoare
și cum mă ucide sărutul sălbatic...
La marginea Tisei ce caut eu oare?
poezie clasică de Endre Ady, traducere de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre mâini, poezii despre inimă sau poezii despre Soare
Popas în pădure într-o seară cu ninsoare
Cred că știu al cui este codrul acesta taciturn.
Totuși, casa lui este pe deal, departe în cătun;
El n-o să mă poată vedea făcând popas aici,
Privind cum ninge-n pădurea lui de fag și de gorun.
Căluțul meu nu-înțelege de ce-am oprit și nici
De ce nu este nici o fermă-un jur cu geamuri mici,
De ce stăm între copacii mari și lacul înghețat
În seara cea mai neagră-a lumii, când din cer cad licurici.
Dă clinchet zurgălăilor din coamă îngrijorat,
Parcă-ar spune că-acesta nu-i loc de mas și de-adăstat.
Și nu se mai aude-alt sunet în afară de-alintul lin
Al fulgilor de nea purtați de vântul ușor, învelurat.
Pădurea, neagră și frumoasă, mă cheamă în adâncul ei sublim;
Dar eu am promisiuni pe care trebuie să mi le țin
Și am multe mile de mers înainte de-a dormi somn lin,
Și am multe mile de mers înainte de-a dormi somn lin.
poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre promisiuni
- poezii despre vânt
- poezii despre superlative
- poezii despre sunet
- poezii despre stejari
- poezii despre ninsoare
Acostând la malul râului Qin Huai
Se-așează ceața pe fața rece-a râului, iar lumina lunii pe nisip.
E vremea să trag lotca în umbra cârciumioarei de pe mal,
Unde fete cărora nu le pasă de lumea de-apoi
Cântă vesele o melodie din Grădina Florilor.
poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre nisip, poezii despre lumina lunii sau poezii despre Lună
Petice de nori în amurgul vișiniu (fragment)
Petice de nori în amurgul vișiniu pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiță pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit se aude doar clipocitul unei bărci.
Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrențe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe fața apei, fața vinului devine gravă.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre nori sau poezii despre devenire
Barca plină cu flori
Sub mâna singurului bărbier din sat
Pescarul schimbă-o-închipuire c-o altă-închipuire,
Iar în unghiul în care casa și hambarul își dau cu marea întâlnire
Și-a-întocmit port barca lui de pescuit cu fundul lat.
Pe gazonul însorit, ea plutește cuminte și comod
Plină cu brazde mari de flori până sus la copastie
Incărcată ca pe vremuri când se-întoarcea acasă cu caricul de cod
De la George's Bank unde vânturile biciuiau marea fumurie.
Dar eu, privind elizeenele inflorescențe sub cerul verii albastru și senin,
Știu că-și doresc un climat mai rece, departe de garduri și de casă,
Că barca și pescarul trebuie să navigheze pe calea croită de destin
În căutarea Insulelor Fericirii pe marea vălurind nervoasă.
poezie clasică de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit, poezii despre vară, poezii despre sat, poezii despre insule, poezii despre fericire sau poezii despre dorințe
- miros
- Mirosul este un vrăjitor puternic ce te transportă peste mii de mile și prin toți anii vieții tale.
definiție de Helen Keller
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Helen Keller despre viață, citate despre transporturi, citate despre timp sau citate de Helen Keller despre timp
Alan: Primele o mie de mile reprezintă perioada de rodaj. Nu trebuie să depășești 65 de mile la oră.
Charlie: Bine, atunci mergi cu 65.
Alan: Limita de viteză e de 60. Vrei să iau amendă?
Charlie: Alan: Conduci o mașină sport, roșie și scumpă. Dacă nu iei amenzi, poți foarte bine să iei autobuzul... care, tocmai ne-a depășit.
replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- umor despre depășire
- umor despre viteză
- umor despre timp
- umor despre sport
- umor despre roșu
- umor despre ore
- umor despre limite
- umor despre autobuze
La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre fluvii, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă sau poezii despre rouă
Uite ce e, Vita - dă-l naibii pe bărbatul tău și hai să mergem la Hampton Court să luăm cina pe malul râului împreună, ne vom plimba prin grădină în lumina lunii, venim acasă, bem o sticlă de vin, ne amețim bine și o să-ți spun toate lucrurile care-mi mișună în minte, milioanele, miliardele de lucruri - ele nu vin pe lumină, ci doar pe întunericul de pe malul râului. Gândește-te la asta. Dă-l dracului pe bărbatul tău, îți spun, și vino.
Virginia Woolf în scrisoare către Vita Sackville-West (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre vin, citate despre râuri, citate despre plimbare, citate despre lumina lunii, citate despre draci sau citate despre bărbați
Cântecul orașului de lângă râu
Zece ani, de-acum tu, moartă; eu, trăind o viață căreia nu-i mai aparțin.
Refuz să rememorez,
Dar îmi este imposibil să uit.
Un mormânt departe, la o mie de mile,
Gânduri înghețate, cum ar putea ele fi exprimate?
Chiar dacă ne-am întâlni, nu m-ai recunoaște
Pulbere pe obrazul meu,
Părul ca bruma.
Deodată, astă noapte, eram iarăși acasă.
Lângă ferestra odăii mici
Îți periai părul și-ți pudrai obrajii.
Te-ai întors. M-ai privit în tăcere.
Lacrimile îți curgeau râuri.
An de an îmi vor frânge oare inima?
Mormântul luminat de lună,
Pinii rămuroși.
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre păr, poezii despre oraș sau poezii despre moarte
Atlanticul! Uriașă întindere de apă, care acoperă suprafața a douăzeci și cinci milioane de mile pătrate, lungă de nouă mii și având o lățime mijlocie de două mii șapte sute de mile. Întindere de apă deosebit de însemnată și totuși aproape necunoscută celor vechi, în afară poate de cartaginezi, acești olandezi ai antichității, care în drumurile lor comerciale vizitau țărmurile vestice ale Europei și Africii.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre comerț, citate de Jules Verne despre comerț, citate despre apă, citate de Jules Verne despre apă, citate despre antichitate, citate despre Olanda, citate despre Europa sau citate de Jules Verne despre Europa
Luna în mijlocul toamnei
Norii asfințitului se adună-n depărtare, aerul e limpede și rece,
Calea Lactee este tăcută, mă întorc la palatul de jad.
Frumusețea acestei vieți și a acestei nopți se va sfârși,
Unde voi privi oare anul viitor lumina lunii?
poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor sau poezii despre palate
Mâna ningând
Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
și chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!
Apoi m-am întins în mine
și-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?
Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima și ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre copaci
Umbre de lacrimi
Peste lac, în toi de noapte,
Am văzut umbre de lacrimi,
Ce se prelingeau din lună
Și-l umpleau cu negre patimi.
Și curgeau în geamăt mut,
Spărgând luciul liniștit,
Trezind nuferii din tihna
Somnului neîmplinit.
Și-ncepură-n ropot greu,
Să plesnească-n lacul verde,
Lacrimi mari, rostogolite,
Transformate-n unde negre.
Lacul verde se-nnegrise,
Nuferii plângeau și ei,
Lacrimile lungi curgeau
De la stele în scântei.
Și-a-nceput lacul să ardă,
Nuferii de foc păreau,
Luna se făcuse neagră,
Stele mii în lac piereau.
Noaptea parcă se aprinse,
Luna-n hohot umplea lacul
Și în geamătu-i în flăcări
Se-auzea urlând oftatul.
Cine va mai știi vreodată
De ce luna se prelinse
Și ce dor a inundat-o
Într-o clipă si-o încinse?
Parjolit, azi lacul plânge
În suspin adânc și-nalt,
Fără nuferi și culoare
Taina lunii l-a lăsat.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre negru, poezii despre foc, poezii despre stele sau poezii despre prezent
Uvertură la Cântecul Apei
Lună plină de când timp este acolo?
Întreb cerul albastru, înălțând cupa cu vin.
Nu știu cărui an îi aparține această seară în Palatul Celest.
Doresc să încalec vântul și să mă întorc acolo,
Dar mă tem de turnurile de jad și de holuri,
Sunt atât înalte, trebuie să fie îngrozitor de frig.
Mă ridic și dansez, flirtând cu umbrele mele atât de distincte.
Cum o fi oare acolo jos, printre muritori?
Pivotează în jurul pavilionului roșu
Și luminează în diagonală prin fereastra fermecată;
Strălucire și nici o nevoie de somn.
Să lăsăm deoparte resentimentele;
Cum poate exista ceva atât de întreg, de complet, la vremea despărțirii?
Am regrete și bucurii, despărțiri și întâlniri;
Luna evoluează pe ceruri clare și ceruri înnorate, cu obraz palid sau auriu
Nu există perfecțiune de la începuturile lumii,
Doar speranță pentru o viață lungă
Și frumusețe care trebuie împărtășită,
Chiar dacă ne despart o mie de mile.
poezie de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre înălțime, poezii despre început sau poezii despre roșu
În mijlocul oceanului pe vreme de război
Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Fața lunii calmă,-învelită-n argint și-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.
Chiar acum, momentul e plin de freamăt și de viață,
Înmiresmat de briza serii și-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără și îndrăzneață.
Și, totuși, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roșu-atroce.
În fața lunii, ca un afront, un nor obscen și gri foarte
Se-înalță de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor feroce.
Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea și viața curg amestecate!
NB. Scriitor și poet american ucis de glontele unui lunetist în primul război mondial, la vârsta de 31 de ani (în Doua Bătălie de pe Marna Franța).
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre poezie, poezii despre vârstă, poezii despre visare, poezii despre tinerețe sau poezii despre senzualitate
Spre balconul muntelui
Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuțe lamentându-și tristețile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.
Pretutindeni cad frunze
foșnind, foșnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:
Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli și de suferințe.
Munca grea și regretele amare
mi-au înghețat ș albit fruntea
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunțat la vinul meu.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre suferință sau poezii despre păsări
Împrejurul lui "Nautilus" marea fierbea mânioasă. Curentul, mergând de la sud-est spre nord-est cu o iuțeală de două mile și jumătate, își spărgea talazurile de stâncile de mărgean ieșite ici, colo, din apă.
Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stânci sau citate de Jules Verne despre stânci
Inventarul întunericului
Sunt fete tinere umezindu-se cu stupoarea broaștelor
Și cadavre putrezind singure
În nopți fără lună
Sunt oameni care s-au născut c-o gaură-n piept
Și lumânări fierbinți pentru alienarea fecioarelor
În întunecimea lunii
Sunt torente de lacrimi mărinimoase care ard
Și care se tânguie ca un ochi în podea
În nopți fără lună
Sunt saltele perfide-asemănătoare unui cristal pur
Și prieteni veninoși ca șopârlele-n așteptare
În întunecimea lunii
Sunt femei care rod cele mai delicate viori
Și fiare ruginind voioase ca niște pierde-vară
În nopți fără lună
Prin speranțe și prin uragane
Cu pleoape care răsună și cu încheietura mâinii tremurătoare
În întunecimea lunii
Mai e aerul greu al cămășilor de noapte uzate
Agățate de pulpele noastre ca un copil înspăimântat
În nopți fără lună
poezie de Camilo José Cella, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre virginitate, poezii despre vioară, poezii despre uragane sau poezii despre spaimă