Orbul

Orbul

nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
priveşte dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca şi cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
şi asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă

orice atingere îi tulbură sufletul
şi carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiţi pe un sân de femeie
nu vor cunoaşte lumina
el o simte ca pe o înălţare

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul

Nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
priveşte dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca şi cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
şi asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă

orice atingere îi tulbură sufletul
şi carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiţi pe un sân de femeie
nu vor cunoaşte lumina
el o simte ca pe o înălţare

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar orbul nu poate iubi din ochi pentru că pentru el prezentul este întotdeauna la fel.

aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre pe timp

Imaginea din ochi
s-a înghelbenit
la prima atingere
de lacrimă
nu pare să mai fie
ceea ce a fost
o mamă
ţinându-şi copilul
în braţe gata să coloreze cerul
cu zâmbet

nici nu poate fi altceva
decât o împăcare

poezie de Teodor Dume (19 decembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

A şaptea culoare

din ochii tăi lipseşte o culoare
vinovat cerul şi-a tatuat cicatricea
cu albastru violet

(gest în care începusem să cred)

acum e linişte o linişte lungă
din care aştept să ieşi
chiar dacă rămâne un gol
vino pe genunchii visului
o singură noapte să fim doar noi
aceeaşi culoare pentru fiecare zi

tot ce ai putea să tulburi
e doar o curiozitate cu
foarte multe imagini
dar asta nu înseamnă
că nu pot să îţi explic
despre experimentele genetice
sau despre ceasul care
măsoară golul dintre noi

întotdeauna egal până
la cea dintâi atingere

încearcă să înţelegi

albastrul lipit de cer
nu-i întotdeauna o culoare

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie

Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...

Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...

Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...

Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
8 farfurii care să fie la fel,
Pahare de vin si o retetă care îi va face
pe oaspetii ei să se simtă mândri...
Sentimentul de control asupra destinului său...

Orice femeie ar trebui să stie
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăsi,
Cum să renunte la un job,
Să se despartă de un iubit
Si să îsi confrunte un prieten
Fără să ruineze prietenia.
Când să încerce mai mult...
Si când e timpul să plece...

Orice femeie ar trebui să stie
Că nu îsi poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea soldurilor,
Sau natura părintilor săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă...
Dar acum, s-a sfârsit...

Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire...
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta...

Orice femeie ar trebui să stie
În cine poate să aibă încredere,
Si în cine să nu aibă
Dar si de ce ar trebui să îsi asume responsabilitatea...

Orice femeie ar trebui să stie
Spre ce se îndreaptă...
Poate fi masă de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure...
Si când sufletul ei are nevoie de alinare...

Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce poate si ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi...
O lună...
Un an..."

poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde şi când (Dedic această poezie întrebării lui Einstein din copilărie – "Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina şi să călătorim prin intermediul ei?", precum şi visului său neîmplinit – Teoria unificată a câmpurilor)

Lumina mea mă-ntreb unde-am greşit
De şi pe cerul meu ai răsărit.

Lumina mea, chiar nu se poate spune
Când am greşit, deşi vei şi apune.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (3 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici chiar moartea nu poate stinge frumuseţea unor lucruri doar prin atingere, pentru că nimeni nu poate respira din întunecimea celuilalt.

citat din Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o carte a lui Alphonse Karr, intitulată Am Rauchen, un personaj urmăreşte într-o seară, o femeie foarte elegantă de a cărei frumuseţe se înamorase la prima vedere. Se simte în stare de a face orice, de a cuceri orice, de a se lansa în orice, numai pentru a săruta mâna acelei fete. Abia de îndrăzneşte să privească glezna cochetă care se ivea de sub rochia uşor ridicată în mână, pentru a nu se murdări la atingerea cu trotuarul. În timp ce el visa la tot ce ar fi în stare să facă pentru a poseda această femeie, ea se opreşte la colţul unei străzi şi-l întreabă dacă nu vrea să urce în apartamentul ei. Bărbatul întoarce capul, traversează pe celălalt trotuar şi se duce acasă copleşit de mâhnire.

Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu da voie nimănui să facă din sufletul tău un preş pentru a-şi şterge picioarele încărcate de noroiul propriilor frustrări. Chiar dacă ţii la cineva extrem de mult, nu uita că NU tu eşti acela care îi poate rezolva problemele, ci el singur e nevoie să dea faţă cu ele. Poţi să îi fi alături pentru a-l sprijini şi asta e admirabil, dar în niciun caz nu e vina ta pentru nenorocirile din viaţa lui.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din depărtare

Iubeşte-mă din depărtarea ta
Cum te iubesc din depărtarea mea,
Să ne-amintim cum ne iubeam cândva
Când depărtarea nu-nsemna ceva.

Iubeşte-mă oriunde eşti acum
Cum te iubesc şi ştii, ca un nebun,
Cheamă-mă prin gând şi-n orice noapte
Luna-i singura ce ne desparte

E imposibil să mă fi uitat
E imposibil să te uit, nu pot,
Mi-e imposibil să nu mă gândesc
La ochii tăi pe care îi iubesc

Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu
Şi caută-mă mereu în jurul tău,
Chiar dacă cercul nostru s-a lărgit
Urmează-i diametrul pietruit

În lungul lui privesc cu ochii storşi,
Pe-acolo-i cel mai scurt să te întorci,
Pe-acolo vino şi-am să vin şi eu
Pe raza cercului, în centrul său

Acolo am să fiu şi te aştept
Cu inima spărgându-mi bietul piept
Aici voi fi scriindu-ţi poezii,
Am terminat o carte, nici nu ştii

Sau poate am greşit, nu m-ai iubit,
Poate doar eu sunt singurul vrăjit
De cerul tău atât de însorit
Sub care somnul meu e chinuit

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pune virgule

E o joacă de copil să fur emoţii
şi cu mâna la ochi să trăieşti printre rânduri,
cineva te iubeşte în vis – poate chiar eu ţi-am zis
despre dragostea apărută de nicăieri,
cine vrea să trăiască în pielea mea, să iubească durerea din sân
şi golul din stomac, nu pune virgule nici spaţii nebuniei mele,
chiar dacă nu pot să strig te iubesc
te recunosc în palme când înfigi cuie şi tot ce simt e bucurie,
alerg în cerc – sunt autistul perfect
descifrez greu ce nu poate fi atins,
fac dragoste cu imaginea mea din oglindă, cu femeia aceasta imperfectă
mângâi cearcănele şi nopţile din părul ei le aşez ca piese de domino,
degetele tale pe chipul obosit şi buzele mi se deschid sărutând cerul
iarba, florile, lumina din jurul tău mi se desfac în poeme de dragoste
mă minţi că nu simţi – te mint că nu-mi eşti şi jocul acesta continuă,
primul ajunge la linia albă unde e prea târziu să te las să câştigi,
cerul cade în bolta sângerie a nopţii – eu râd de umbrele îmbrăţişate pe hârtie,
în seara asta se naşte un poem, îl vom boteza după noi
deschide ochii negri ai singurătăţii şi nimic nu va mai fi la fel.

poezie de Mihaela Roxana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Mai cade sufletu-n genunchi
Mai pierde câte-un tren de zi
Simte săgeţi înfipte-n trunchi,
Simte regretul de a fi...

Mai uită chiar şi să vâslească
- Dar cum s-o facă în noroi?-
Mai uită de slava cerească,
De fericirea de apoi...

Mai plânge sufletul cu sânge
Şi nu mai crede în minuni,
Văzând cum orice vis se frânge
El simte spinii puşi cununi...

Mai cade sufletul pe spate
Picioarele îşi mai sclinteşte,
Dar inima în piept tot bate...
Şi-i bate pentru că iubeşte...

poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Alina Tanasă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ochii mei

Prin ochii mei
viitorul devine trecut.
Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?
Lumina care îmi inundă ochii,
se pierde în adâncul sufletului meu:
nimic mai cald, nimic mai rece,
nici ploaia de vară ce repede trece
nu capătă altă formă,
alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!

Închid ochii,
nimic mai există!
Printre scântei, în sinapse, se naşte un gând:
că totul meu este, crescând asimptotic,
limitat de al meu crezământ -
doar ceea ce se poate cuprinde
la umbra acestui suflet sărac.
Ostenită, se aşază ideea
că totul imită ceea ce eu am visat,
nimic mai concret, nimic mai abstract!

Chiar şi lumina
simt cu mă roagă să o trăiesc:
să-mi fie milă, să am de grijă
din ce în ce mai rar să clipesc,
căci pleoapele mele îi sunt călăul
şi o strivesc!
Mai curată, mai vie, mai caldă,
sărmana, cum să existe altfel în noapte,
altfel decât eu o pot imagina?

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am urmărit-o cu ochiul ca s-o măsor; nu privesc în modul acesta niciodată o femeie. O privesc însă întotdeauna cu bunăvoinţă şi aştept să văd ce vrea sau ce are ea să-mi ofere. Nu suntem noi de vină dacă cele mai multe dintre femei ne arată, cu insistenţă, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie care-şi subliniază contururile obscene nu o poţi privi altfel decât obscen. Obiectul ne indică de cele mai multe ori, cum trebuie el privit şi judecat. Un bărbat care priveşte cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi acuzat de indiscreţie. Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea.

Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să pot să te adorm la fel ca personajele din poveşti, care se trezesc numai în ziua în care sunt fericite. Dar lucrul acesta chiar se poate întâmpla, într-o zi te vei putea trezi, şi îţi vei putea da seama ce minunată e ziua aceea, va fi soare, totul ţi se va părea nou, schimbat, limpede. Ceea ce înainte ţi se părea imposibil va deveni ceva simplu şi firesc. Nu crezi? Eu sunt sigur că aşa va fi, şi ţi se va întâmpla repede, poate chiar mâine. Priveşte, Natalia, priveşte cerul! Nu-i aşa că e minunat?

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

De m- ai iubi precum un joc...
La masă aş sta în faţa ta.
Şi de -ai juca pe mâna mea
Eu ţi -aş purta puţin noroc.

De m ai iubi ca pe o carte...
Dai pagini, zile dintr- o viaţă
Voi fi orice cuvânt în parte
Eu sunt final dar şi prefaţă.

De mai iubi ca pe-o cafea...
M- ai săruta în fiecare dimineaţă
Şi m -ai sorbi amar sau cu dulceaţa
Sì bună dispoziţie ţi- as da.

De mai iubi ca pe o ţigară...
M- aş transforma în chip de fum
Pe zi sau chiar în prag de seara
M- as arde tot pân aş fi scrum.

De m- ai iubi ca pe o icoană..
Rugând la mine ore- n şir
Eu nu mă mişc că sunt o stană
Dar o să plâng cu lacrime de mir.

De m -ai iubi precum un râu...
Ti -aş da să bei când ţi- o fi sete
Să te cuprind până la brâu
Păcatele - ţi ca vinul sa mă -nbete.

De m -ai iubi precum un soare..
Voi fi cu tine orice -ar fi
Şi voi apune înspre mare
Să mă aştepţi a doua zi.

De m -ai iubi ca cerul înstelat...
Voi cobora pe o raza ca o stea
În visul tău în casa ta
Voi sta de veghe lângă pat.

De m -ai iubi ca pe un zeu..
Umilă şi în pocăinţă
Eu voi fi tu, tu vei fi eu
Şi totul fi-va cu putinţă.

De m -ai iubi cum te iubeşti pe tine...
Ai vedea.. tu însă- ţi cum arată
Lumina dragostei ce vine
Si nu mai pleacă niciodată.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micromacrocosmos (2)

pasărea s-a ghemuit sub aripi
cerul în freamătul lor
de-acolo ploile acoperă
rănile ţărânii
tristeţea fiului omului

lumina... lumina...
poem peregrin
încrustează în palme călătoare linii
mai lungi... mai întunecate...
mai ale mele... mai ale lui...

câteodată sufletul devine cergă bătrână
primeşte chemări din înalt
din ochi de heruvim
lămpile se aprind
pasărea ia foc
în fulgerul ei
sufletul de îndrăgostiţi

mâinile au feţe prelungi
ca surprinse de treceri intempestive
luna îşi acoperă tâmplele:
prometeii s-au autoflagelat

timpul răsuflă
în ceasornicele din piept
cutia de rezonanţă perfectă
a singurătăţilor

! sunt aici

când cerul se ghemuieşte
în pagina verde ca un vis de copil
paradisul şopteşte:
urechile sunt pentru auzit

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţia sufletelor

Aici ploua şi sufletul meu te caută printre picăturile de ploaie
Sa îţi mângâie aripile... sa te facă sa Zâmbeşti
Priveşte-ma cu ochiul minţii şi simte cum îţi iei zborul
Atinge-ma cu privirea... pătrunde in mintea mea şi lasa-te dus de val
Împreuna sa dezbatem subiecte şi sa atingem lumina
Răspunde-mi cu o replica la aceste gânduri!
Lăsându-te dus de val, pătrunzând dincolo de lumina in sufletul meu
Strânge-ma de mâna, crează-mi emoţii
Pătrunde in mintea mea şi permite-ti sa vibrezi împreuna cu mine,
Pana ce ma luminezi, pana ce vom forma culoarea violet,
Deschide ochii si lasă-ti mintea sa pătrundă in vibratia luminii înălţătoare
Da-mi mâna şi hai sa vibram dincolo de universul palpabil
Permite-mi sa te gâdi-l pe frunte....
Priveşte cerul şi sa ne lăsam duşi de valul dragostei eterne
Ascunde-te Bine in sufletul meu, don-juan
Clădeşte o relaţie solida de iubire veşnica
In care multe vieţi sa ne iubim...
Şi sa ne ascundem intr-o încăpere a minţii
Pentru a păstra fericirea in suflete şi minte.
Lasă-ti visul sa devină realitate!
Vibratia zilei se ascunde dincolo de emoţie şi vis, in lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa individului nu este altceva decât sinele său propriu-zis, adevăratul miez al fiinţei sale;tot ea constituie fundamentul conştiinţei lui ca un substratum imuabil şi prezent întotdeauna, de care nu s-ar putea desprinde. Asta pentru că el însuşi este aşa cum voieşte, şi voieşte aşa cum este. Prin urmare atunci când e întrebat dacă ar putea voi altceva decât voieşte, de fapt e întrebat dacă ar putea fi altfel decât este, lucru pe care nu-l cunoaşte.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi văzut vreun bărbat sau o femeie care au adus singuri un copil pe lume? Nu, pentru aceasta trebuie să fie doi. De aceea toţi care nu se căsătoresc cu Cerul nu vor putea niciodată deveni creatori, ei vor rămâne celibatari. Trebuie să ne căsătorim, dar cu Cerul pentru a avea mulţi copii.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!