Flori, flori, flori
Când vremea se încălzește
Toate plantele-nfloresc.
Atunci natura ne zâmbește
Cum oare să n-o iubesc?
Prima floare ce-nflorește
Este ghiocelul.
Când zăpada se topește
Își arată clopoțelul.
În culoarea cerului senin,
Viorelele-nfloresc.
E semn că păsările vin
Din nou pe plaiul românesc.
Apoi, zambila albastră
Cu laleaua se întrece,
Care, cum să stea în glastră
Și să bea din apa rece.
Când mijește soarele
Regina nopții se închide.
Desfăcând petalele
Altă floare se deschide.
Trandafirul dă în floare
În alb, roșu sau gălbui.
Te-ndeamnă să rupi o floare
La ureche să o pui.
Crinii-s ultimi din toate
Florile care-nfloresc.
Fără ei, zău, nu se poate,
Doar sunt din neamul regesc.
Cu gladiola împreună
Și crizantema de toamnă
Într-un covor se adună
Și la viață te îndeamnă.
În straturi multicolore,
Cu parfumuri diferite,
Toate cu nume sonore,
La femei sunt oferite.
Și copacii înfloresc,
Unul câte unul.
Liliacul cel domnesc
Este totdeauna primul.
Apoi ceilalți pe rând,
Flori frumoase își desfac.
Printre ei te plimbi cântând
Cu omul care ți-e drag.
Ultimul este salcâmul,
Pomul care înflorește.
Zboară în văzduh lăstunul,
Vara lungă o vestește.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre copaci
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre zambile
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre trandafiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
La ce bun o floare
Am vrut să-ți aduc o floare din parc
Dar când am văzut că și ea
Era îndrăgostită de o altă floare mai albastră
Am renunțat,
și m-am dus la o florărie
Care vindea numai ghivece
Am luat un ghiveci cu câteva flori în el.
Emoționat de pământul pe care și-l împărțeau
În aceeași formă de viață,
Am renunțat, și
Am fugit spre un cimitir
Măcar acolo florile nu contează,
Erau munți de flori
Și un nume celebru înscris pe o piatră.
Am luat o floare din miile de cozi verzi
Dar roua ce cădea pe ea
Venea de pe frunzele ce îmi arătau
O altă floare pe care o ținea un tânăr în brațe,
Pe-o piatră era un nume de ea.
Să mă scuzi iubito, că am venit la tine fără nici o floare,
La cum miroși, la ce bun o altă plantă
cu parfum de lăcrămioare?
Autor: Mili Dumitru
copyright
#poezieînrampă
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2019)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre rouă, poezii despre plante, poezii despre parcuri sau poezii despre munți
Când totul e minunat
Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de raza ta.
Mi-e dor când pomul dă în floare,
Mi-e dor de primăvara mea.
Mi-e drag pământul aburindă
când scapă de iarnă grea.
Când iarba-i gata să cuprindă
câmpia și grădina mea.
Când trandafirul înflorește
mă îmbată al lui parfum.
Îmi place și când înverzește
șanțul, la margine de drum.
Natura întreagă-i un covor
de flori mirositoare.
Pe cer se vede un cocor
ce se rotește-n zare.
E semn că păsările vin
din țările unde au iernat.
În fața naturii mă închin,
când totul e minunat.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre natură, poezii despre țări, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă sau poezii despre dor
Aceeași floare
Iubito, pe prispă ți-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.
Ea are petalele lungi,
Suflând ai să poți să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea știu,
Sunt un grădinar damblagiu.
Nu știu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vieții vecine
Și care miroase a tine.
Iubito, pe prispă tu ai
O floare din insula Rai.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre moarte sau poezii despre lalele
Ce e bărbatul?
De-ntrebi ce e bărbatul și cum l-aș defini,
Te-aș duce în grădină și florile-ar veni
Revendicându-l toate, certându-se de zor
Cum că bărbatul are doar caracterul lor...
Întâiu-i ghiocelul cel blând și efemer,
Să-ți spună de speranțe ce până-n ziuă pier;
Apoi, pe rând, acele mult prea frumoase flori:
Narcise, lăcrămioare, zambile sau bujori...
Ce năvălesc în suflet, în inimă și-n gând
Cu valuri de arome pierdute prea curând...
În floarea tinereții te va-mbăta un crin,
Că-i alb sau că e roșu, parfumul e divin;
Dar iată că în forță, se așeză pe tron
Chiar trandafirul mândru: ca rege și ca domn!
Se-mbracă-n mii de feluri, pe veci te va robi
Îngăduind ca roabă stăpână să-i poți fi.
Te-nțeapă-ades cu spinii de nu știi să-l atingi,
Te-nvăluie-n arome atunci când prinzi să plângi;
Se va schimba întruna: din cânepa cea dură...
In inul blond... mătasea cea caldă și cea pură
E sigur că în vreme, petala-o să-i pălească...
Dar țepii ce-i mai are, o să-ți reamnitească
De bune și de rele, de dragoste, de dor,
De chinuri, suferințe, de câte-n lume mor...
Iar bruma când pălește ce verde-a fost odat',
Surâde crizantema șăgalnic și curat
Se cuibărește-n suflet, în toamnă, în târziu...
Cu soare și culoare va umple un pustiu;
E cea din urmă floare; o tai și-o pui în glastră,
Căci simți cum gheara iernii îți zgârie-n fereastră;
Se veștejește frunza-i, dar floarea chiar uscată
Zâmbește cu-nțelesuri... odată... și-înc-odată...
poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre suferință sau poezii despre sclavie
Florile grădinii mele
Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.
GHIOCELUL și ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.
Apăru apoi în scenă
TOPORAȘII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.
Tufă-naltă și stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.
Chipeșă floare, LALEAUA,
S-a uitat la cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Își deschise cupa toată.
Firul de MĂRGĂRITAR
Își invită toți amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub ROCHIȚA RÂNDUNICII.
Puf ușor de PĂPĂDIE
Din înaltul cerului
Se-așeză fără să știe
Chiar în GURA LEULUI.
TRANDAFIRII se-ntrecură
În concurs de frumusețe
La ținută, la alură
Și la aer de noblețe.
Declarați învingători,
Cu aspectul lor cochet
Au plecat trumfători
Adunați într-un buchet.
S-a trezit REGINA NOPȚII:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toții,
Eu lucrez în schimb de noapte!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre victorie, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre schimbare sau poezii despre rândunele
Mama
Ce dulce ești când porți maramă!
Ești chiar cea mai frumoasă mamă,
Din toate câte sunt pe-acest pământ.
Ce drag îmi este chipu-ți sfânt!
Mamă,
Eu sunt doar o mică floare,
În frumoasa ta grădină.
Tu ești cel mai mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.
Mamă scumpă, chip blajin,
Azi, în plină sărbătoare,
În fața ta adânc mă-nchin,
Și-ți aduc în dar o floare.
Chipul tău, măicuță bună,
În tot locul mă-nsoțește.
Și veghind sub clar de lună,
El de rele mă păzește.
Acuma, când intru-n viață
Tu mă luminezi mereu.
Îmi dai o bună povață
Ca să luminez și eu.
Mamă,
Îți urez prin vremi să treci
Ani la număr, nouăzeci!
În viață multă, multă sănătate!
Fericire și noroc în toate!
poezie de Dumitru Delcă (10 februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre mamă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre urări
- poezii despre sărbători
- poezii despre sănătate
- poezii despre sfinți
Un vânt călduț de primăvară
Un vânt călduț de primăvară
Mă cheamă să ies afară,
S-aud muguri cum plesnesc,
Cum pe crengi frunzele cresc.
Cum aspiră spre lumină
Frunze verzi, flori de hermină.
A-nverzit din nou câmpia,
Mieii zburdă pe tăpșan,
Cântă iarăși ciocârlia
Alături de-un ciocârlan.
Fluturi frumos colorați
Zboară-acum din floare-n floare.
Bucuroși că-s parfumați,
Mai cu poftă vor să zboare.
O buburuză pictată
Pe mâna mea s-a așezat.
I-am cântat ceva și-ndată,
În văzduh s-a avântat.
Ca o ploaie, albinuțe
Se așează pe floricele,
Și cum sunt de hărnicuțe
Adună mierea din ele.
Colo-n vale, în zăvoi
Cucul cântă ani de viață.
Sus pe crengi, un pițigoi
Cântă de azi dimineață.
Pe copacii înfrunziți,
Pupăza noastră roșcată
Te-ndeamnă ca s-o asculți,
Cum făcea Nică odată.
Toate păsările cântă
De răsună-ntreaga glie.
Copiii cu drag ascultă
Și saltă de bucurie.
Din cerul lipsit de nori
Soarele-și trimite raze
În grădinile cu flori,
Ale vieții mândre oaze.
Un vânt călduț de primăvară
Obrajii-mi mângâie ușor.
Rândunelele iar zboară
Să-și hrănească puii lor.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre muzică, poezii despre bucurie, poezii despre văi sau poezii despre vânt
Noi nu realizăm că atunci când spunem "eu gândesc" de fapt tot ceea ce spunem este "eu sunt separat de tine și mai ales de Dumnezeu!" Dar când dai divorț de gând, când te desparți de el și lași mintea în plata Domnului, tu rămâi iubirea însăși sau Dumnezeu! Prima și cea mai înaltă iubire este cea de "A-Fi" sau "Eu-Sunt", după cum ultima care pleacă din această lume reîntorcându-se Acasă este tot ea. Dumnezeu este iubire, faptul nostru de "A-Fi" și Dumnezeu sunt una. Dumnezeu, Iubirea sau faptul de A-Fi din mine e unul și același cu cel din tine sau cu cel dintr-o floare! Mai întâi de toate Dumnezeu este Iubire, Ființare neasociată gândirii, exact cum e într-un prunc. Iată de ce Isus spune: "Până nu vă veți reîntoarce și vei fi aidoma pruncilor nu o să intrați în împărăția cerurilor."
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre gânduri, citate despre copilărie, citate despre bebeluși, citate despre înălțime, citate despre superlative, citate despre religie, citate despre plată sau citate despre flori
Mama, primăvara noastră
Auzi tu, măicuță dragă, cum primăvara vine-n zori,
cum grădina dă în floare, în martie de sărbători?
Auzi cum mugurii plesnesc, cum trandafirii dau în floare,
cum toate florile-înfloresc, cum cântă razele de soare?
Vezi cum iarba înverzește, cum păsările vin acasă,
cum natura primenește viața să fie frumoasă?
Gâze se-încălzesc la soare, albinele ies din stup,
copacii toți dau în floare, fluturi se adună-n grup.
Pentru tine, mamă dragă, natura-i în sărbătoare.
Se gătește-n mare grabă, să-ți aducă-n viață soare.
Mamă scumpă, noi copiii, azi în plină sărbătoare,
îți dăruim toți trandafirii și iubirea noastră mare.
Pentru tot ce ai trudit, pentru cât ai chinuit,
Sărutul nostru, floare rară, ți-l dăruim în primăvară,
să-ți bucure cugetul, să-ți aline sufletul.
Cu mult drag te-îmbrățișăm și mâinile îți sărutăm.
poezie de Dumitru Delcă (5 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre apicultură
Vă aducem flori în glastră
Sunt copil, boboc de floare,
Școala îmi este grădină,
Dumneavoastră sunteți soare
Care mie-mi dă lumină.
Prin cuvinte și prin fraze,
Din cărți îmi trimiteți raze.
Mă învățați cum să vorbesc
În graiul dulce românesc.
Sunteți luminător de minți,
Exemplu bun pentru părinți.
Tuturor ne dați povață
Despre lume, despre viață.
Pentru lumina ce primim,
Cu mult respect vă mulțumim.
Iar de ziua dumneavoastră
Vă aducem flori în glastră,
Un munte de sănătate,
Fericire și noroc în toate!
Binele să vă-nsoțescă,
Dumnezeu să vă iubească!
poezie de Dumitru Delcă (4 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre vorbire, poezii despre sfaturi sau poezii despre respect
Floare de tei a cerului
La mormântul tău Luceafăre
Am să vin intr-o zi cu o floare.
Da nu de oricare,.. cum stii!
Cu una din file voi veni...
Și vântul când o va răvăși
Cineva poate o va citi
Și de tine-și va aminti,
Floare de tei a cerului
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei sau poezii despre lectură
Astăzi, dacă întrebi pe unul din Tarquinia cum de fetele sunt atât de expresive, contrar a ceea ce se întâmpla cândva, îți va răspunde arătând cu degetul spre fântână. Este apa, este miracolul apei care a făcut să se multiplice populația și să înflorească obrajii acelor fete tinere care pe vremea mea, în primăvară, toate apăreau un pic extenuate și anemice, și se duceau la farmacie să-și facă injecții, atunci când nu se limitau, din pudoare, să bea vreun ou, să mănânce vreo friptură și să înghită cu dezgust o jumătate de pahar de vin roșu.
Vincenzo Cardarelli în Villa Tarantola, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vin, citate despre mâncare, citate despre apă, citate despre tinerețe, citate despre roșu, citate despre primăvară, citate despre prezent, citate despre populație sau citate despre fete
Florile grădinii mele
Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.
Ghiocelul și zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.
Apărură-apoi în scenă
Toporașii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.
Tufă-naltă și frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.
Chipeșă floare, laleaua,
S-a uitat spre cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Își deschise cupa toată.
Firul de mărgăritar
Își invită toți amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub rochița rândunicii.
Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
Se-așeză fără știe
Chiar în gura leului.
Trandafirii se-ntrecură
În concurs de frumusețe
La ținută, la alură
Și la aer de noblețe.
Declarați învingători,
Cu aspectul lor cochet,
Au plecat triumfători,
Adunați într-un buchet.
Se trezi regina nopții:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toții,
Eu lucrez în schimb de noapte!
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strop de iubire, mamei mele (poezie pentru copii)
Mama mea un nume are
Și are nume de floare,
Floare albă-mparfumată
De sub zăpada curată,
Floare care a-nflorit
Când pe lume am venit,
Am venit să-i mulțumesc
Și în lume să-i trăiesc,
Să mă fac și eu o floare
Cu parfum mirositoare,
Parfumul să-l dăruiesc
Florilor, ce înfloresc,
Flori frumoase, adorate
În buchete, adunate,
Și aduse sus pe masă
Răspândind parfum în casă
Casă... fie, mirosite
Și cu iubire: stropite!
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre mulțumire sau poezii despre curățenie
Liliacul
Se îmbracă liliacul... În zori i-a venit sorocul,
Bucuros de cum arată nu își mai găsește locul,
Florile, mănunchi, stau ciotcă în ciorchine vinețiu
Iar coroana e scăldată într-un mov liliachiu.
Înflorește liliacul... Râde-n razele de soare,
Vântu-mprăștie miresme cu-adierile-i ușoare,
Fetele vin să-l culeagă într-o liniște discretă,
Norocul să și-l găsească într-o floare violetă.
Se-ofilește liliacul... Flori se-adună pe covor,
Cel ce mi-a crescut la tâmple s-a albit de-atâta dor
Și-mi rămâne-n amintire neuitatul tău buchet
Ce mai strălucește încă în amurgul violet.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre fete, poezii despre creștere, poezii despre coroană, poezii despre amintiri sau poezii despre alb
Cu o primă floare, încep toate primăverile! Care bucurie poate fi mai mare, când dacă mergi printr-un lan nesfârșit de scaeți și buruieni, rău mirositor, vezi lucind în soare o floare și simți adierea parfumului ei? Poți fi atât de fericit, ca în momentul când cel ce stă mult sub apă, iese la suprafață și trage prima gură de aer, cu fața spre soare și cu ochii lăcrimând a viață. Poți fi atăt de fericit, ca cel ce mult timp nu a avut parte de lumină sau nu a știut cum este "lumina" niciodată. Să ne bucurăm de prima floare, de aerul vieții curat. Să ne bucurăm de lumină!
Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre viață, citate despre bucurie, citate despre aer, citate despre timp, citate despre ochi sau citate despre gură
Cerul își întinde aripile
Se sprijină unul pe celălalt.
E ca și cum n-ar exista altă lume.
Ei își șoptesc unul celuilalt secretele.
Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă.
În visele lor, se văd unul pe altul.
Din nou și din nou, ei fug de realitate.
Ei visează la un astfel de loc.
În cazul în care se au doar unul pe altul,
Vor construi propriul lor castel,
Sperând că vor trăi împreună pentru totdeauna.
poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre secrete, poezii despre realitate, poezii despre existență, poezii despre cuvinte sau poezii despre castele
Natura căzută
Soarele geme-n aerul senin și cald,
florile de cais încearcă din nou să dea în floare,
și prunele neculese se usucă pe ram,
iar tu simți căldură-n inima plină de viață.
Frunzele cad, zilele scad și ele,
iar zeița toamnei își pune mantaua pe pământ,
în timp ce tu te rogi Domnului,
s-aducă apa necesară pentru plantele noastre.
Orele zilei sunt mai puține decât ale nopții
și vânturile reci din nord încep să cânte,
dar soarele încă își pune amprenta pe puterea naturii.
Nu vrem primăvară fără recoltă,
pentru că nu există viața fără moarte.
Doamne binecuvinteză natura căzută
și dune-n călătoria de pe meleagurile iernii
împreună cu zeița imaculată a zăpezii.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre recoltă
Cerul
Nu vezi că cerul este cu tine?
îți spune "atinge-mă", dar nu mă pângări!
Este mersul cerului printre planete,
printre ființele omenești și extraterestre,
cerul te mângâie și tu nu îl vezi?
Cerul și timpul petrec împreună drumul
care duce spre infinit
și către Lumina care-l pătrunde,
cerul este pavat cu respirația ta,
cerul se joacă în zbor cu plămânii tăi,
dezmierdându-te cu un suflu terestru
și cu o energie eternă,
care se plimbă prin Universurile cerului
și printre stelele destinului, cerul se lasă pătruns de zânele Soarelui
și se mângâie unul pe altul,
spunând "ce soartă grea avem"
cu pământenii acestui Pământ destin,
ce își duc destinul sortit
de atâta trudă și viață-n derivă...
Este cerul pe care tu nu-l vezi,
dar îl vezi în inima ta, cum te roagă să-l ierți
când nu mai poate a te ajuta
cu răsuflarea sa Divină
și te invită-n călătoria sa printre astre,
ca să culegeți împreună florile cerului
care au mai rămas curate.
Printre Stele Lumină pipăie și îl alintă
cu o floare vie de viață
ruptă din sufletul tău,
ca o recompensă pentru darul ce-l porți.
Pune-i în piept floarea de mire
și dăruiește-i mireasa purității,
ca să poată a petrece la nunta terestră,
cuvânt de iubire și dragoste celestă, iubește cerul ce te învăluie în mantie albastră,
și cu o privire te roagă să-l ierți,
că nu a putut fi mai aspru cu tine, om,
ca tu să nu te speli pe mâini cu el.
Aleargă prin cer cu smerenie
și strânge-l la pieptul tău,
ca pe o iconă ce poartă pe îngeri,
chiar de nu poți a-l vedea,
prin straturi de mir și dezmierdare.
Cultivă cerul cu flacăra ruptă din inimă
și așeaz-o pe-o rază din Soare,
ca să se simtă ca o floare
ce poartă curcubeul în zare.
Privește cerul cu dragoste și pipăie-l dacă ești în stare,
ca apoi să-l așezi în palmă
și să dormiți în patul cu puf din nori!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre stele, poezii despre inimă, poezii despre Soare sau poezii despre îngeri
Un poem naiv care trecea și el pe-acolo
Eu sunt un copac care nu știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie
Întotdeauna m-am temut că poate sunt un copac defect
sau, mai rău, că nu sunt copac deloc
În jurul meu toată specia lemnoasă știe exact ce are de făcut
se proptește bine în rădăcini și: puf! scoate floare după floare
la fel de firesc cum mă mir eu de ele...
"Străduiește-te și tu puțin", mi se spune.
Eu mă uit cu ciudă la toți ceilalți copaci înfloriți și mă străduiesc din toate crengile
degeaba.
- "Te străduiești prea mult", zice careva
Și atunci mă străduiesc să nu mă mai străduiesc atât
Dar tot un copac fără flori sunt
Și nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Toate acestea s-au schimbat în ziua în care te-ai oprit sub ramurile mele.
Ai cerut o floare și ți-am întins-o fără să-mi dau seama de unde a răsărit.
Ce minune!
Floarea mea tremura atât de tare în mâinile tale
ar fi cântat din toate puterile de bucurie,
Dar era prima și încă nu știa cum, săraca.
Pe urmă mi-a fost ușor să înfloresc
Plănuiam să fac un buchet imens pe care să ți-l întind când te întorci
Florile mele erau, e drept, aiurea
aveau, nu știu cum, o formă scandaloasă,
alergau pe stradă după toți oamenii care semănau cu tine
și cântau din toate puterile
O haită de flori roșii și fierbinți.
Se țineau de mână și dansau în jurul meu în pielea goală,
cu nerușinarea unor fete mari înnebunite de atâta așteptare.
Ai trecut din nou pe lângă mine și nu m-ai cunoscut
Și atunci florile mele, arzoaicele, te-au strigat pe nume.
- "E nepermis să faci asemenea flori", mi-ai spus,
Dar eu eram sigură că e o provocare
că aștepți să fac floarea perfectă
ȘTIAM că numai eu pot face floarea perfectă!
trebuia numai să mai încerc
să încerc până iese
Oricum, nu mă mai puteam opri din înflorit
Florile mele se nășteau una după alta
ciudate și roșii
În toate zilele în care te vedeam
Și mai ales în cele în care nu te vedeam
În toate zilele cu soare și în toate nopțile fără soare
"Încetează cu florile astea!" Ai strigat..."Încetează!
Încetează încetează!"
E drept, sunt un copac care nu prea știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Și nu vreau să mă revolt împotriva primăverii,
doar că durează nedrept de puțin
absurd de puțin
și nu știu dacă întreg mormanul ăsta de flori uscate
îmi va putea ține de cald toată iarna...
poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre virginitate sau poezii despre scandal