Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Matei

Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.

GHIOCELUL și ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.

Apăru apoi în scenă
TOPORAȘII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă și stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.

Chipeșă floare, LALEAUA,
S-a uitat la cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Își deschise cupa toată.

Firul de MĂRGĂRITAR
Își invită toți amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub ROCHIȚA RÂNDUNICII.

Puf ușor de PĂPĂDIE
Din înaltul cerului
Se-așeză fără să știe
Chiar în GURA LEULUI.

TRANDAFIRII se-ntrecură
În concurs de frumusețe
La ținută, la alură
Și la aer de noblețe.

Declarați învingători,
Cu aspectul lor cochet
Au plecat trumfători
Adunați într-un buchet.

S-a trezit REGINA NOPȚII:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toții,
Eu lucrez în schimb de noapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Matei

Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.

Ghiocelul și zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.

Apărură-apoi în scenă
Toporașii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă și frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.

Chipeșă floare, laleaua,
S-a uitat spre cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Își deschise cupa toată.

Firul de mărgăritar
Își invită toți amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub rochița rândunicii.

Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
Se-așeză fără știe
Chiar în gura leului.

Trandafirii se-ntrecură
În concurs de frumusețe
La ținută, la alură
Și la aer de noblețe.

Declarați învingători,
Cu aspectul lor cochet,
Au plecat triumfători,
Adunați într-un buchet.

Se trezi regina nopții:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toții,
Eu lucrez în schimb de noapte!

poezie de din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Pleacă vara...

Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristețe e cuprinsă
se duce vremea ei.

Lanurile-ngălbenite
Își arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.

Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.

Florile din grădiniță
Cu răbdare suferă,
Cad ușor în neputință
Și petale-și scutură.

Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.

Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să știe
Chiar în gura leului.

Seara umbre negre-adună
Deschizând zăvorul porții,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopții.

Vine toamna răvășită
Dinspre ruginite zări,
Pleacă vara ostenită
Pe-ale timpului cărări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Vine toamna

Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristețe e cuprinsă
se duce vremea ei.

Lanurile-ngălbenite
Își arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.

Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.

Florile din grădiniță
Cu răbdare suferă,
Cad ușor în neputință
Și petale-și scutură.

Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.

Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să știe
Chiar în gura leului.

Seara negre umbre-adună,
Deschizând zăvorul porții,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopții.

Vine toamna dinspre munte
Cu năframa-ngălbenită,
Franjurii îi curg pe frunte
Din marama-i zdrențuită.

Coboară-n liniște spre noi
Și soarelui îi fur-o rază,
Vor veni zile reci și ploi,
Domnul ne aibe-n pază.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Margareta Pâslaru

Trandafirii tai!

Nu uit mi-ai dat odata
Un buchet si un sarut
Inima tulburata
In iubire a crezut
Trandafirii plini de soare
Imi zambeau din buchet
Parfumarea lor chemare
Azi e doar un regret

Trandafirii tai,
S-au vestejit in glastra
Vremea a trecut
Tu m-ai uitat de mult

Petalele cazute
Fara viata acum
Stau de nimeni vazute
Intre pagini de-album
Si cum stau in nestire
Rece scrum fara jar
Ardeti vorbe de iubire
Spuse odata-n zadar
Vremea a trecut
Tu m-ai uïtat de mult.

cântec, versuri de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Eu si timpul. Viata vocatie viziune" de Margareta Pâslaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 17.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Privesc cum plânge cerul

Stau la fereastră și privesc
Cum plânge cerul
Și copaci cu brațele întinse
Cer, în genunchi, cu fața spre altar,
Iubirea celor dragi
Și plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai știe
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu știeîn somnul lor
Și primăvara își avea sălaș,
a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraș...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Și un mărgean de flori de viorele
Și-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Și își deschide cupa primul vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un poem naiv care trecea și el pe-acolo

Eu sunt un copac care nu știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie
Întotdeauna m-am temut că poate sunt un copac defect
sau, mai rău, că nu sunt copac deloc
În jurul meu toată specia lemnoasă știe exact ce are de făcut
se proptește bine în rădăcini și: puf! scoate floare după floare
la fel de firesc cum mir eu de ele...
"Străduiește-te și tu puțin", mi se spune.
Eu mă uit cu ciudă la toți ceilalți copaci înfloriți și mă străduiesc din toate crengile
degeaba.
- "Te străduiești prea mult", zice careva
Și atunci străduiesc să nu mă mai străduiesc atât
Dar tot un copac fără flori sunt
Și nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...

Toate acestea s-au schimbat în ziua în care te-ai oprit sub ramurile mele.
Ai cerut o floare și ți-am întins-o fără să-mi dau seama de unde a răsărit.
Ce minune!
Floarea mea tremura atât de tare în mâinile tale
ar fi cântat din toate puterile de bucurie,
Dar era prima și încă nu știa cum, săraca.
Pe urmă mi-a fost ușor să înfloresc
Plănuiam fac un buchet imens pe care ți-l întind când te întorci
Florile mele erau, e drept, aiurea
aveau, nu știu cum, o formă scandaloasă,
alergau pe stradă după toți oamenii care semănau cu tine
și cântau din toate puterile
O haită de flori roșii și fierbinți.
Se țineau de mână și dansau în jurul meu în pielea goală,
cu nerușinarea unor fete mari înnebunite de atâta așteptare.

Ai trecut din nou pe lângă mine și nu m-ai cunoscut
Și atunci florile mele, arzoaicele, te-au strigat pe nume.
- "E nepermis faci asemenea flori", mi-ai spus,
Dar eu eram sigură că e o provocare
că aștepți fac floarea perfectă
ȘTIAM că numai eu pot face floarea perfectă!
trebuia numai mai încerc
încerc până iese
Oricum, nu mă mai puteam opri din înflorit
Florile mele se nășteau una după alta
ciudate și roșii
În toate zilele în care te vedeam
Și mai ales în cele în care nu te vedeam
În toate zilele cu soare și în toate nopțile fără soare
"Încetează cu florile astea!" Ai strigat..."Încetează!
Încetează încetează!"

E drept, sunt un copac care nu prea știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Și nu vreau să mă revolt împotriva primăverii,
doar că durează nedrept de puțin
absurd de puțin
și nu știu dacă întreg mormanul ăsta de flori uscate
îmi va putea ține de cald toată iarna...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Matei Vișniec

La vederea animalului

S-au bucurat cu toții la vederea
animalului
au aprins focuri și au dănțuit
și s-au bețivit toată noaptea

și nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriașul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloși
și la dinții săi atât de albi
și la fruntea sa ușor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea și s-au
destrăbălat și nu s-au uitat deloc
la cele două brațe subțiri și la coatele
însângerate și la genunchii însângerați

ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri și le-au presărat pe stânci
au răvăși cerul cu privirile lor
și la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat

poezie de din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tara lui Gufi" de Matei Vișniec este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -48.07- 24.99 lei.
Viorel Muha

Lutul Sufletului

Am pus un zâmbet pe-o floare
Au trecut mulți ani, el s-a uscat
Astăzi sădesc semințe, nu ale mele
M-am înstrăinat, de mine

O căramidă roșie din trupul meu s-a dărâmat
I s-a furat lutul, înainte de-a arde
astăzi este fărâme
a rămas moartă-n mine
Știu numai de una, căci pe urmă am uitat
Oare câte mi s-au furat?
Așa am rămas fără trupul minții
Eu?
Suntem noi toți!

Mă uit la televizor
iar
copacul îl văd cu rădăcinile întoarse
Aerul este oare pământ?
Putem fi înmormântați direct în cer?

Mi-a fost omorât păcatul
Nu al meu! Ci al celor care nu tresar
nopțile când nu au vise
Da! Nu au vise, căci nu sunt ca mine
Cu cărămizi nearse, pentru că mi s-a furat
Lutul Sufletului

poezie de (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tremurând de frumusețe...

Pân-a nu-nvăța caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă și subțire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-așteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec și parfumuri;
Lângă cele pământești
Numai tu așa cum ești
Fără vis, fără tristețe,
Tremurând de frumusețe.

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Schimb

O crenguță de cais,
M-a trezit în zori din vis
Și, deși-mi bătea în geam,
Vă spun sincer, n-o știam.

Mai deunăzi, spre seară,
Era doar o creangă goală
Și acum, după cum pare,
Este plină de petale.

apropii s-o privesc,
Are strai împărătesc
Și de jur în jur e plină,
De bobițe de lumină.

Într-o altă zi i-am zis:
"N-ai vrea floare de cais,
-ți dau eu rochița mea
Și tu mi-o dai pe-a ta"?

Și ce credeți c-a făcut,
S-a plecat pân'la pământ,
Mulțumind de poezie
Și mi-a dat rochița mie.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mereu vor înflori toți trandafirii

În ziua când te-am revăzut
Au înflorit toți trandafirii.
Te-am așteptat atât de mult
reaprinzi focul iubirii.

Noapte de noapte te-am visat
Cum alergai vii la mine.
Acum e vis adevărat.
De-acuma trăiesc o minune.

bucur că ai revenit,
C-au înflorit iar trandafirii,
Că visul meu s-a împlinit,
Din nou gust fructul fericirii.

Ai suflet alb, imaculat.
Ca trandafirul ce-ți ofer.
La fel ca el de parfumat
Este sărutul ce îți cer.

De-acuma,
Vom da uitări momentul despărțirii.
Vom retrăi din plin clipele iubirii.
Mereu vom sorbi din cupa fericirii,
Mereu vor înflori toți trandafirii.

poezie de (22 mai 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Din suflet

Despre ce scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
scriu despre florile cu pistrui
N-am le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori

scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
înnebunește culoarea ochilor de flori

scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor

scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor

Și ce aș putea scrie?
Nu vreau le ud cu lacrimi
Vreau le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor

Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Zofia Walas

Frumusețe fragilă

S-au ofilit demult florile pe care mi le-ai dăruit
N-ai știut oprești fericirea în palmele tale.
Frumusețea lor a fost prea fragilă pentru mine.
Am pierdut petalele.

Numai tabloul mereu înflorește pe pânza inimii mele.
Cupa palmelor tale, mereu plină
Și trandafirii însetați.

poezie de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în poloneză.
Tudor Gheorghe Calotescu

Marea este ca un mascul îndrăgostit

nebună și totuși calmă
își iubește țărmul ca și cum s-ar termina
apoi îmbrățișează până la plutire oamenii
și chiar până la moarte uneori
își dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca și cum le-ar urca pe mese
și le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie și extaz
când pe un pisc de val
când pe cine știe care constelație ultimativă
apoi le duce-n lună și le urcă-n soare
le promite scoici absolute
și delfini jucăuși

chiar și afrodita s-a născut așa
din spumele sale
și generoasa deschiderea a uscatului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

Iubirea...

Într-o zi pe inserat
Din palatul înstelat
Iubirea in lume a plecat
vadă cu oamenii ce s-a mai întâmplat,
Dacă de ea cumva au uitat
De când nu i-a mai vizitat
Și semințele Iubirii printre ei le-a semănat.

Dar, peste tot pe unde a umblat
Cu tristețe a constatat
Că multe alte sentimente teren au câștigat.
Ambiția și vanitatea,
Invidia și gelozia,
Nerăbdarea, nemulțumirea,
Locuiau în cuib cu ura
Și înlocuiau iubirea.
Oamenii se războiau
Se revoltau, se izgoneau
Doar pentru avere și putere se luptau.

Iubirea s-a supărat
Și copiii din lume i-a rechemat.
Gingășia, încurajarea,
Căldura și bucuria,
Frumusețea, fericirea,
Au părăsit toate Omenirea.

La început nici măcar n-au observat
Și viața la fel și-au continuat,
Dar, treptat, întreaga lume
s-a schimbat
De frigul neiubirii a înghețat
Și într-un pustiu s-a transformat...

Incet, încet, oamenii s-au dezmeticit
Și Cerului, din Iubirea Sa cu umilință I-au cerșit.
Iubirea, din palatul înstelat
Cu Lumină strălucitoare placat,
Câtva timp i-a lăsat
-si dea seama lipsa de iubire ce a înseamnat.

Apoi, de oameni iar s-a îndurat,
De păcate i-a iertat
Și spre lume cu picături mari de iubire a plouat,
Copiii săi, printre pământeni
iar coboare i-a lăsat
Și plină de speranță s-a uitat
Dacă toți picături din ploaia de iubire au apucat
Și măcar acum și ei să iubească au învățat...

De Iubirea sădită de Dumnezeu în voi, semeni
dragi,
Niciodată nu uitați!
Ca de frigul necredinței
nu cumva înghețați
Și într-un pustiu fără suflet vă transformați!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O simplă hologramă

Azi mi-a venit în gând o temă
Era așa ca-ntr-o dilemă
M-am tot visat mergând prin ploaie
Pe jos apa curgea-n șiroaie
E realitate sau doar o hologramă?

Te-am așteptat o săptămână
ne putem plimba de mână
pot -ți spun șoptit
Cam cât de mult eu te-am iubit
Și te iubesc în continuare

te sărut aș vrea acum
De dorul tău eu sunt nebun
La pieptu-mi te strâng
Mă uit pe geam și-ncep plâng
simt la fel ca un nătâng

Sunt trist, te caut neîncetat
Și când mă uit mai bine
În față văd o siluetă ce seamănă cu tine
O melodie a fredonat, apoi prin ploaie s-a plimbat
Timid și disperat să o ating am încercat

Nu pot cred, oare ești tu?
La mine s-a uitat cu-n aer plictisit
Nici cel puțin nu m-a băgat în seamă
Acum sunt trist și răvășit
Dar liniștit, era o simplă hologramă

Trăim în viață cu speranța că într-o zi
Iubirea vieții în mod real vom întâlni
Se poate uneori ca visele să se împlinească
Pentru ca viața fără ea este o dramă
Și nu cum ar crede unii... o simplă hologramă

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul este cuprins de natură. Unii o numesc frumusețe. Peste ani, omul își aduce aminte de momentul de fericire trăit, care s-a sădit durabil în ființa sa. Poate că nu mai știe locul, poate că imaginea este acum neclară, dar i s-a întipărit în minte pentru totdeauna.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc la două lumi

Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Și ce văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde stau? Unde duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce – e prea mult!
O privire doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Vârtejul și-a făcut gustul, și-n mijlocul unui drum de țară, lângă o curte, s-a înțepenit o clipă ca un sfredel, apoi s-a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. Iar cărăbușul căzu pe-o bucățică de hârtie albă și rămase acolo, amețit. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Și din capătul drumului, țanțoș, cu pieptul în platoșă, cu pintenii arcuiți, venea un cocoș. "Ia! scap de unul și dau peste altul, își zise cărăbușul; ăsta -nghite!" Cucoșul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la cărăbuș și a trecut mândru înainte.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Sărăcuțul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.

Oare de ce...?

Oare de ce din înaltul sublim
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic,
Acel ce-a creat și ochiul și lumea
S-a coborât într-un staul, smerit?

Oare de ce, Acel ce puterea o are pe toată
Și face ce vrea,
În noaptea aceea luminată de îngeri
A renunțat pe de-antregul la ea?

Oare de ce în imensa clepsidră
În care cu toții suntem boabe ce curg
Eternul Cuvânt ce-a rostit începutul
A venit printre noi să-și găsească amurg?

De ce?
Oare de ce întreb eu acuma
Și caut în traistă răspuns potrivit
Orice-ntrebare își poartă însemnul
Oare de ce? De ce a venit?

Cu mâna întinsă într-un gest drăgălaș...
- Îmi răsare acum imagine-n minte –
Acel ce se cheamă pe drept minunat
Cel Mare ce-acuma era COPILAȘ
A stârnit gelozia și-a înfuriat
Oștenii, și regii, și-a lor oseminte.

Un han i-a fost locul din care respins
Sub abur de boi, prin muget și paie
Din primele clipe El viața și-a’ntins
Făclie în grotă închisă și-adâncă,
Lumină pentru’ntreaga odae.

De sus plecat, parc’a lăsat un gol
Ca golul nost’ pustiu -l umple
Oare de ce...
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic
De sus din înaltul sublim
Golindu-se’adânc și deplin
În staulul meu îl invit
La fel ca păstorii las turme și oi
Și vin -L găsesc
Și vin să mă-nchin,
Umil, și smerit și deplin!

poezie de
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde se poate achiziționa în România apă minerală cu siliciu? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!