Flori, flori, flori
Când vremea se încălzește
Toate plantele-nfloresc.
Atunci natura ne zâmbește
Cum oare să n-o iubesc?
Prima floare ce-nflorește
Este ghiocelul.
Când zăpada se topește
Își arată clopoțelul.
În culoarea cerului senin,
Viorelele-nfloresc.
E semn că păsările vin
Din nou pe plaiul românesc.
Apoi, zambila albastră
Cu laleaua se întrece,
Care, cum să stea în glastră
Și să bea din apa rece.
Când mijește soarele
Regina nopții se închide.
Desfăcând petalele
Altă floare se deschide.
Trandafirul dă în floare
În alb, roșu sau gălbui.
Te-ndeamnă să rupi o floare
La ureche să o pui.
Crinii-s ultimi din toate
Florile care-nfloresc.
Fără ei, zău, nu se poate,
Doar sunt din neamul regesc.
Cu gladiola împreună
Și crizantema de toamnă
Într-un covor se adună
Și la viață te îndeamnă.
În straturi multicolore,
Cu parfumuri diferite,
Toate cu nume sonore,
La femei sunt oferite.
Și copacii înfloresc,
Unul câte unul.
Liliacul cel domnesc
Este totdeauna primul.
Apoi ceilalți pe rând,
Flori frumoase își desfac.
Printre ei te plimbi cântând
Cu omul care ți-e drag.
Ultimul este salcâmul,
Pomul care înflorește.
Zboară în văzduh lăstunul,
Vara lungă o vestește.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre copaci
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre zambile
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre trandafiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.