Florile grădinii mele
Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.
Ghiocelul și zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.
Apărură-apoi în scenă
Toporașii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.
Tufă-naltă și frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.
Chipeșă floare, laleaua,
S-a uitat spre cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Își deschise cupa toată.
Firul de mărgăritar
Își invită toți amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub rochița rândunicii.
Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
Se-așeză fără știe
Chiar în gura leului.
Trandafirii se-ntrecură
În concurs de frumusețe
La ținută, la alură
Și la aer de noblețe.
Declarați învingători,
Cu aspectul lor cochet,
Au plecat triumfători,
Adunați într-un buchet.
Se trezi regina nopții:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toții,
Eu lucrez în schimb de noapte!
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre flori
- poezii despre zambile
- poezii despre victorie
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre trandafiri
- poezii despre schimbare
- poezii despre rândunele
Citate similare
Florile grădinii mele
Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.
GHIOCELUL și ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.
Apăru apoi în scenă
TOPORAȘII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.
Tufă-naltă și stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.
Chipeșă floare, LALEAUA,
S-a uitat la cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Își deschise cupa toată.
Firul de MĂRGĂRITAR
Își invită toți amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub ROCHIȚA RÂNDUNICII.
Puf ușor de PĂPĂDIE
Din înaltul cerului
Se-așeză fără să știe
Chiar în GURA LEULUI.
TRANDAFIRII se-ntrecură
În concurs de frumusețe
La ținută, la alură
Și la aer de noblețe.
Declarați învingători,
Cu aspectul lor cochet
Au plecat trumfători
Adunați într-un buchet.
S-a trezit REGINA NOPȚII:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toții,
Eu lucrez în schimb de noapte!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleacă vara...
Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristețe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.
Lanurile-ngălbenite
Își arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.
Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.
Florile din grădiniță
Cu răbdare suferă,
Cad ușor în neputință
Și petale-și scutură.
Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.
Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să știe
Chiar în gura leului.
Seara umbre negre-adună
Deschizând zăvorul porții,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopții.
Vine toamna răvășită
Dinspre ruginite zări,
Pleacă vara ostenită
Pe-ale timpului cărări.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre roșu, poezii despre monarhie sau poezii despre lei
Vine toamna
Zbenguie vara încinsă,
Din tălpi scapără scântei,
De tristețe e cuprinsă
Că se duce vremea ei.
Lanurile-ngălbenite
Își arată roadele,
Livezile pârguite
Aprind lampadarele.
Vântu-aduce adiere
Hoinărind în deal la vie,
Strugurele-a prins putere,
Plină-i vena sângerie.
Florile din grădiniță
Cu răbdare suferă,
Cad ușor în neputință
Și petale-și scutură.
Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.
Puf ușor de păpădie
Din înaltul cerului
A căzut fără să știe
Chiar în gura leului.
Seara negre umbre-adună,
Deschizând zăvorul porții,
Veghează sub clar de lună
Singură regina nopții.
Vine toamna dinspre munte
Cu năframa-ngălbenită,
Franjurii îi curg pe frunte
Din marama-i zdrențuită.
Coboară-n liniște spre noi
Și soarelui îi fur-o rază,
Vor veni zile reci și ploi,
Domnul să ne aibe-n pază.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile sau poezii despre ploaie
Flori, flori, flori
Când vremea se încălzește
Toate plantele-nfloresc.
Atunci natura ne zâmbește
Cum oare să n-o iubesc?
Prima floare ce-nflorește
Este ghiocelul.
Când zăpada se topește
Își arată clopoțelul.
În culoarea cerului senin,
Viorelele-nfloresc.
E semn că păsările vin
Din nou pe plaiul românesc.
Apoi, zambila albastră
Cu laleaua se întrece,
Care, cum să stea în glastră
Și să bea din apa rece.
Când mijește soarele
Regina nopții se închide.
Desfăcând petalele
Altă floare se deschide.
Trandafirul dă în floare
În alb, roșu sau gălbui.
Te-ndeamnă să rupi o floare
La ureche să o pui.
Crinii-s ultimi din toate
Florile care-nfloresc.
Fără ei, zău, nu se poate,
Doar sunt din neamul regesc.
Cu gladiola împreună
Și crizantema de toamnă
Într-un covor se adună
Și la viață te îndeamnă.
În straturi multicolore,
Cu parfumuri diferite,
Toate cu nume sonore,
La femei sunt oferite.
Și copacii înfloresc,
Unul câte unul.
Liliacul cel domnesc
Este totdeauna primul.
Apoi ceilalți pe rând,
Flori frumoase își desfac.
Printre ei te plimbi cântând
Cu omul care ți-e drag.
Ultimul este salcâmul,
Pomul care înflorește.
Zboară în văzduh lăstunul,
Vara lungă o vestește.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre urechi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Trandafirii tai!
Nu uit mi-ai dat odata
Un buchet si un sarut
Inima tulburata
In iubire a crezut
Trandafirii plini de soare
Imi zambeau din buchet
Parfumarea lor chemare
Azi e doar un regret
Trandafirii tai,
S-au vestejit in glastra
Vremea a trecut
Tu m-ai uitat de mult
Petalele cazute
Fara viata acum
Stau de nimeni vazute
Intre pagini de-album
Si cum stau in nestire
Rece scrum fara jar
Ardeti vorbe de iubire
Spuse odata-n zadar
Vremea a trecut
Tu m-ai uïtat de mult.
cântec, versuri de Margareta Pâslaru
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre iubire, citate de Margareta Pâslaru despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre cenușă sau poezii despre Soare
Privesc cum plânge cerul
Stau la fereastră și privesc
Cum plânge cerul
Și copaci cu brațele întinse
Cer, în genunchi, cu fața spre altar,
Iubirea celor dragi
Și plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai știe
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu știe că în somnul lor
Și primăvara își avea sălaș,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraș...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Și un mărgean de flori de viorele
Și-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Și își deschide cupa primul vis.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre încălțăminte, poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre sat, poezii despre rochii sau poezii despre primăvară
Un poem naiv care trecea și el pe-acolo
Eu sunt un copac care nu știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie
Întotdeauna m-am temut că poate sunt un copac defect
sau, mai rău, că nu sunt copac deloc
În jurul meu toată specia lemnoasă știe exact ce are de făcut
se proptește bine în rădăcini și: puf! scoate floare după floare
la fel de firesc cum mă mir eu de ele...
"Străduiește-te și tu puțin", mi se spune.
Eu mă uit cu ciudă la toți ceilalți copaci înfloriți și mă străduiesc din toate crengile
degeaba.
- "Te străduiești prea mult", zice careva
Și atunci mă străduiesc să nu mă mai străduiesc atât
Dar tot un copac fără flori sunt
Și nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Toate acestea s-au schimbat în ziua în care te-ai oprit sub ramurile mele.
Ai cerut o floare și ți-am întins-o fără să-mi dau seama de unde a răsărit.
Ce minune!
Floarea mea tremura atât de tare în mâinile tale
ar fi cântat din toate puterile de bucurie,
Dar era prima și încă nu știa cum, săraca.
Pe urmă mi-a fost ușor să înfloresc
Plănuiam să fac un buchet imens pe care să ți-l întind când te întorci
Florile mele erau, e drept, aiurea
aveau, nu știu cum, o formă scandaloasă,
alergau pe stradă după toți oamenii care semănau cu tine
și cântau din toate puterile
O haită de flori roșii și fierbinți.
Se țineau de mână și dansau în jurul meu în pielea goală,
cu nerușinarea unor fete mari înnebunite de atâta așteptare.
Ai trecut din nou pe lângă mine și nu m-ai cunoscut
Și atunci florile mele, arzoaicele, te-au strigat pe nume.
- "E nepermis să faci asemenea flori", mi-ai spus,
Dar eu eram sigură că e o provocare
că aștepți să fac floarea perfectă
ȘTIAM că numai eu pot face floarea perfectă!
trebuia numai să mai încerc
să încerc până iese
Oricum, nu mă mai puteam opri din înflorit
Florile mele se nășteau una după alta
ciudate și roșii
În toate zilele în care te vedeam
Și mai ales în cele în care nu te vedeam
În toate zilele cu soare și în toate nopțile fără soare
"Încetează cu florile astea!" Ai strigat..."Încetează!
Încetează încetează!"
E drept, sunt un copac care nu prea știe să înflorească
Nici măcar frunzele mele nu stau cum trebuie...
Și nu vreau să mă revolt împotriva primăverii,
doar că durează nedrept de puțin
absurd de puțin
și nu știu dacă întreg mormanul ăsta de flori uscate
îmi va putea ține de cald toată iarna...
poezie de Crista Bilciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre virginitate sau poezii despre scandal
Tremurând de frumusețe...
Pân-a nu-nvăța să caut
Te credeam ascunsă-n flaut,
Ori înaltă și subțire
După struna unei lire.
Mi te bănuiam ascunsă
Sub o floare, sub o frunză;
Ghemuită sub mireasmă
Ca un vis, ca o fantasmă;
Transparentă ca o boare
Lângă fiece culoare...
M-așteptai, iubita mea,
Lângă lacul fără stea;
La răspântia de drumuri
Fără cântec și parfumuri;
Lângă cele pământești
Numai tu așa cum ești
Fără vis, fără tristețe,
Tremurând de frumusețe.
poezie de Nicolae Țațomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre muzică, poezii despre frunze, poezii despre frumusețe sau poezii despre Pământ
Frumusețe fragilă
S-au ofilit demult florile pe care mi le-ai dăruit
N-ai știut să oprești fericirea în palmele tale.
Frumusețea lor a fost prea fragilă pentru mine.
Am pierdut petalele.
Numai tabloul mereu înflorește pe pânza inimii mele.
Cupa palmelor tale, mereu plină
Și trandafirii însetați.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre cadouri
Din suflet
Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori
Să scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori
Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor
Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor
Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor
Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre culori, poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre rouă sau poezii despre păr șaten
Privesc la două lumi
Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.
Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.
Și ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin
Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?
Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.
Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?
Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre răutate sau poezii despre promisiuni
La vederea animalului
S-au bucurat cu toții la vederea
animalului
au aprins focuri și au dănțuit
și s-au bețivit toată noaptea
și nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriașul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloși
și la dinții săi atât de albi
și la fruntea sa ușor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea și s-au
destrăbălat și nu s-au uitat deloc
la cele două brațe subțiri și la coatele
însângerate și la genunchii însângerați
ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri și le-au presărat pe stânci
au răvăși cerul cu privirile lor
și la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat
poezie de Matei Vișniec din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre sânge, poezii despre animale, poezii despre stânci, poezii despre stele, poezii despre foc sau poezii despre dinți
Să uit definitiv
Ce mic e tată dealul copilăriei mele!
Mi se părea un munte când eram în sat
tu mă privești de-acolo dintre stele
mustrându-mă duios că am plecat.
Dar m-am întors acum la bătrânețe
să construiesc o casă spre izvor
să regăsesc trecuta-mi tinerețe
sădind mușcate în pridvor.
Cînd vălurește grâul ca o mare
o să mă plimb prin el ca altădată
când pomii se vor umple iar de floare
să uit definitiv c-am fost plecată.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre plimbare, poezii despre munți sau poezii despre copilărie
Medic de recuperare
am plecat la marea mare...
cu un geamantan de haine
și cu inima în palme!
dar surpriză... marea nu-i...
a-ncuiat-o dumnealui...
medic de recuperare...
și mi-a dat.. bazin cu sare...
tens... magnetodiaflux
cadă cu namol și plus
o kinetoterapie...
și curenți galvanici scrie
pe o foaie de hârtie!!
ce să fac? Mă uit pe geam
de pe patul din spital!
și mă uit... mă uit la mare...
Doamne... cum sclipește-n soare...
când e verde... când albastră...
și eu stau într-o fereastră!
pescărușii au zburat...
valurile-n mal s-au spart!!!
lăcrimez... mă uit la soare...
medic de recuperare
lasă-mă să-not în mare!
și-am zburat de la fereastră
în rochița mea albastră!!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre vestimentație, poezii despre surprize, poezii despre medici, poezii despre hârtie sau poezii despre albastru
Mereu vor înflori toți trandafirii
În ziua când te-am revăzut
Au înflorit toți trandafirii.
Te-am așteptat atât de mult
Să reaprinzi focul iubirii.
Noapte de noapte te-am visat
Cum alergai să vii la mine.
Acum e vis adevărat.
De-acuma trăiesc o minune.
Mă bucur că ai revenit,
C-au înflorit iar trandafirii,
Că visul meu s-a împlinit,
Din nou gust fructul fericirii.
Ai suflet alb, imaculat.
Ca trandafirul ce-ți ofer.
La fel ca el de parfumat
Este sărutul ce îți cer.
De-acuma,
Vom da uitări momentul despărțirii.
Vom retrăi din plin clipele iubirii.
Mereu vom sorbi din cupa fericirii,
Mereu vor înflori toți trandafirii.
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre fructe
Floarea Soarelui
Mândră-i floarea soarelui
Când își mișcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.
În bătaia vântului
Își arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când își mișcă pălăria.
Se înalță ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre bucurie sau poezii despre admirație
Cântec de August floral
florile iubirii înfloresc pentru noi
zâmbetele lor sunt valuri de parfum
fluturi se îmbată adunați în roi
eu imortalizez clipele de acum.
cântă florile la fereastra mea
toată dragostea se împarte la doi
cântă fericirea cum știe doar ea
să scoată din lume amaruri, nevoi.
timpul mă iubește eu îi sunt datoare
cu o viață demnă cu un suflet bun
mă înfășoară în lumini încântătoare
în spiritul meu doar minuni să adun.
marea mă cheamă pe țărm de opal
să simt mângâierea fiecărui val.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi
Oare de ce...?
Oare de ce din înaltul sublim
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic,
Acel ce-a creat și ochiul și lumea
S-a coborât într-un staul, smerit?
Oare de ce, Acel ce puterea o are pe toată
Și face ce vrea,
În noaptea aceea luminată de îngeri
A renunțat pe de-antregul la ea?
Oare de ce în imensa clepsidră
În care cu toții suntem boabe ce curg
Eternul Cuvânt ce-a rostit începutul
A venit printre noi să-și găsească amurg?
De ce?
Oare de ce mă întreb eu acuma
Și caut în traistă răspuns potrivit
Orice-ntrebare își poartă însemnul
Oare de ce? De ce a venit?
Cu mâna întinsă într-un gest drăgălaș...
- Îmi răsare acum imagine-n minte
Acel ce se cheamă pe drept minunat
Cel Mare ce-acuma era COPILAȘ
A stârnit gelozia și-a înfuriat
Oștenii, și regii, și-a lor oseminte.
Un han i-a fost locul din care respins
Sub abur de boi, prin muget și paie
Din primele clipe El viața și-antins
Făclie în grotă închisă și-adâncă,
Lumină pentruntreaga odae.
De sus plecat, parca lăsat un gol
Ca golul nost pustiu să-l umple
Oare de ce...
Din lumile-ascunse de ochiul meu mic
De sus din înaltul sublim
Golindu-seadânc și deplin
În staulul meu îl invit
La fel ca păstorii las turme și oi
Și vin să-L găsesc
Și vin să mă-nchin,
Umil, și smerit și deplin!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre smerenie, poezii despre parcuri sau poezii despre mâini
Lutul Sufletului
Am pus un zâmbet pe-o floare
Au trecut mulți ani, el s-a uscat
Astăzi sădesc semințe, nu ale mele
M-am înstrăinat, de mine
O căramidă roșie din trupul meu s-a dărâmat
I s-a furat lutul, înainte de-a arde
astăzi este fărâme
a rămas moartă-n mine
Știu numai de una, căci pe urmă am uitat
Oare câte mi s-au furat?
Așa am rămas fără trupul minții
Eu?
Suntem noi toți!
Mă uit la televizor
iar
copacul îl văd cu rădăcinile întoarse
Aerul este oare pământ?
Putem fi înmormântați direct în cer?
Mi-a fost omorât păcatul
Nu al meu! Ci al celor care nu tresar
nopțile când nu au vise
Da! Nu au vise, căci nu sunt ca mine
Cu cărămizi nearse, pentru că mi s-a furat
Lutul Sufletului
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre televiziune
Schimb
O crenguță de cais,
M-a trezit în zori din vis
Și, deși-mi bătea în geam,
Vă spun sincer, n-o știam.
Mai deunăzi, spre seară,
Era doar o creangă goală
Și acum, după cum pare,
Este plină de petale.
Mă apropii s-o privesc,
Are strai împărătesc
Și de jur în jur e plină,
De bobițe de lumină.
Într-o altă zi i-am zis:
"N-ai vrea floare de cais,
Să-ți dau eu rochița mea
Și tu să mi-o dai pe-a ta"?
Și ce credeți c-a făcut,
S-a plecat pân'la pământ,
Mulțumind de poezie
Și mi-a dat rochița mie.
poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate sau poezii despre poezie