Cornelia Păun Heinzel Legenda legendelor în rusă История легенд

Cornelia Păun Heinzel Legenda legendelor
История легенд
Проф. Др. Корнелия Пэун Хейнцель
Однажды Господь позвал к себе Святого Петра и сказал ему:
-Сятой Петр, я бы хотел чтобы ты прошелся по миру и посмотрел чем занимаются люди. Я подарил им Библию, полную учений – чтобы они ими руководствовались; я привел на землю талантливых писателей, которые сочиняют сказки для детей, религиозные и исторические рассказы, вдохновленные прошлым своего народа; я послал поэтов, чтобы восхитить всех волшебством их лирики; я создал музыкантов, чтобы очаровать людей аккордами их песен; я подарил им рапсодии и певцов с великолепными голосами, которые смогут великолепно исполнить созданные ими песни, я дал им актеров, которые смогут прекрасно передать творчество писателей. Я хочу знать, наслаждаются ли люди моими дарами и это всё, созданное с душой для них, изменило их жизни к лучшему, а моя работа не была напрасной.
Святой Петр сразу отправился в долгий путь. Тяжело восходя на высочайшие горные пики, он слушал дойны, мелодичные баллады и прекрасные повествования пастухов, спускаясь на побережья глубоких и бескайних вод, обрамлённых золотым и тонким песком, слушал песни и байки рыбаков; обходя грады и веси, вдохновлялся мудростью поговорок и народных сказаний и вместе с людьми смотрел представления актеров; участвовал народных празнованиях, организованных по разным поводам и был очарован духовным богатством устраиваемых церемоний; был с людьми в церквях, молился с ними на богослужениях; а затем его путешествие подошло к завершению.
Вернувшись обратно в Рай, Святой Петр предстал пред Богом, так как и было наказано, потому как рассказать нужно было очень многое.
Святой Господь, я обошел мир вдоль и поперек, я слышал прекрасные стихи людей и их мелодичные песни; я был с ними в церквях и я молился рядом с ними; я видел их впечатляющие театральные представления и празновал вместе с ними их традиционные торжества. Я слушал басни, байки и рассказы которые порадуют любого слушателя. Я с удовольствием читал детские сказки и рассказы разных жанров – волшебные, фантастические, исторические, философские, религиозные, романтические, сатирические... Но одного я не могу понять. Что же это за рассказы которые содержат фантастические или чудесные фрагменты, переплетающиеся с основой из исторических событий, или мистической выдумки, с помощью которых объясняется происхождение какого-нибудь предмета, или существа, особенного учасника какого-то исторического события, мифического героя, или какого-то явления. Потому как они отличаются от других, такие истории должны называться особенно.
– Правильно говоришь, Святой Пётр, я тоже долго думал над этим. После долгих размышлений, желаю чтобы с этого дня такие особенные рассказы назывались "легенды" – сказал Господь.
– Господь, тогда эта история точно будет названа "История легенд", потому как рассказывает нам историю происхождения легенд, воскликнул Святой Пётр.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din Confluenţe literare Australia, traducere de Ekaterina Grigoraş
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa

(stil basarabean)
În spate -Арка* de Triumf,
în faţă - numai hoti: guvernul,
şi, sub picioare, -ntreg Infernul
cu toţi românii în genunchi...

În dreapta -Ştefan voievod,
în stânga - parca nici un nume.
Şi-n jurul meu -atâta lume!!! -
ş-un glas: - безмолвствует народ**...

*Арка- Arcul **-bezmolstvuet narod- poporul tace-народ безмолвствует —citat din Puskin in tragedia "Boris Godunov"«Борис Годунов» (în l. rusă}

poezie de Iurie Osoianu (29 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

4... 3... 2... 1...

(знаменный распев - reloaded)

E început de ev agricol
Iar cest pământ lan de păpuşi
Lucrarea Domnului aşteaptă
Făcută iar prin interpuşi.

Şi-i vin puţin doar pentru morţi
Căci peste vii cereasca mană
Căzut-a prost prin tras la sorţi.

De veghe-n lanuri, de pomană
Sperietori ne ţin de hoţi. Visăm la îngeri dar

Deschise, aripile nu trec prin porţi...

poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartofii prăjiţi (cartofii pai)

Oricum le-ai spune, cartofi pai,
Cartofi prăjiţi, en France "pommes paille",
"Pomme frites", "pont-neuf" sau "allumettes",
După grosime ‒ nu-i secret,

"French fries", "Chips", "Fritten" bavarezi,
"Batatas fritas" portughezi,
"Картофель фри", "patate fritte"
Şi-n alte limbi, de mulţi vorbite,

Cartofii fripţi sunt fascinanţi,
Subţiri şi lungi, uşor crocanţi,
Iar la culoare-s aurii,
De parcă sunt bijuterii,

Cu-n gust de parcă-ar fi friptură,
De cum îi vezi, îţi plouă-n gură.
Se spune că-s nesănătoşi,
Dar, Doamne, cât sunt de gustoşi!...

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Babilon II

cuţitul ce-a ajuns la dincolo de os
şi dincolo de tot ce nu mai doare
ar fi un simulacru valoros
să ridicăm din el ceva spre soare

şi atunci aici al doilea Babilon
din sticlă şi inox şi lut la temelie
ar împăca superlativul unui don
cu un popor în prag de nebunie

cu foc de artificii şi mortar
am incleşta metalul din petarde
şi sticla care lacrimi de cristal
a transformat uşor în miliarde

zăpada de aprilie subit
căzută în noroiul ţărişoarei
e tot ce-a mai rămas de neclintit
şi mai de preţ din mazilitul cioarei

prin ea poporul nostru turbulent
croieşte pârtie spre propriul amvon
să mai sacrifice din banul sau strident
şi-n cinstea preşedintelui dodon

şi ca să vezi se mişcă turnul meu încet
şi tot mai des s-aude -выше*- ниже*
de parcă turnul lui vladimir peresvet
de grafica latinilor se frige

o singură sperant-a mai rămas
c-ar rezista al doilea Babilon-
marchizul de grozesti de carabas
pe esafot... alături de dodon

dar nu. Poporul e anihilat
bătut de cahlă, transformat în oaie
cu suflet de siberii îngheţat
şi cu uşorii uşii strânşi de ploaie

iar turnul creşte. Pe la bucureşti
s-aude iar o moţiune de cenzură...
când oare Doamne babilonul de grozesti
din ochii Ţării va esi pe gură?!!

*выше*- în l. rusă: mai sus
ниже*-în l. rusă: mai jios

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germana

dacă îmi vine cu in
sistenţă inspiraţia şi cuvântul magic
PilULĂ în legătură
cu fragmentarea erecţiei la ora in
specţiei aranjată la literatură
revine cu o oa
recare ritmicitate
...
atunci
de ce soţia mea A
DINA profă de germană sau co
lega mea GABRIELA, tot de ger
mană, sau OVI (?!) de engleză de nepronunţat, ex
act ca unii arhangheli de sprijin pentru adulţii
cu CES, încă mai speră
că eu voi scrie cândva în germană, po
ate-n engleză, o, pe când toată... ru
sa pe care nu o mai ştiu de la PU
TIN, copilul prea scund
al bucătarului stalinismului, mă
urmăreşte şi-acum – poate pe
ntru că cr
eierul e imperiul de mare, ma
re rahat poliglot
pe oliţa de noapte-a creaţiei
...
und
das ist alles
это все
that's all
asta e. totul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi сеi puternici fac greşeli de neiertat.

citat din romanul Solul lui Zamolxe de Simona Radu (16 mai 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ieşit la blajin

... ape la maluri suspin
ape de valuri frânte
au şi ele blajin
au şi ele morminte

surpă din stânсa penin
timpul ce curge cuminte
au şi munţii blajin
au şi munţii morminte

codrii murmură senin
muguri în loc de cuvinte
au şi codrii blajin
au şi codrii morminte

soarbe paharul cu vin
muşcă din tainele sfinte
omul ieşit la blajin
omul ieşit la morminte...

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia lui Alexandru Vlahuţă este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă şi demnă, cu care orice raţiune normală şi disciplinată, trebuie să întâmpine un act al fatalităţii. În poezia lui Vlahuţă, admirăm bogăţia variată a unеі vitrine, închinată exclusiv producţiei nationale. Ea tronează în vârful unui car cu fân de curând cosit, însufleţeşte firul de lână pe care îl toarce ţăranca pe prispa casei şi dă glas fluierului, cu care ciobanul îşi adoarme turma cu oi, odată cu asfinţitul soarelui. Poezia lui, pluteşte totdeauna în imediata vecinătate a pământului, nu se ridică niciodată peste nivelul subiectului vizual şi nici nu se aventurează până spre adâncimile fatale de unde sufletul artistului nu se mai întreabă de ce origină este. Ori, marele merit al poetului este tocmai această atitudine, dictată de cea mai perfectă conştiinţă artistică. Alexandru Vlahuţă nu este un poet român, ci un român poet.

Ion Minulescu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Un român poet"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notяova

să vorbim despre cât suntem de goi
până acolo unde nici nu ne-am născut
să începem iar un alt drum
un alt vis şi te iubesc
să rămânem aşa
de mâini
ca o soluţie la tot ce nu ar trebui să aflăm.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aici, în apropiere de sfârşitul toamnei,
văd în oglinzile apei tâmple argintii.
Acum, când vânturile serii se-adună la fereastră,
ce se va întâmpla cu florile de ieri ale prunilor?

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o primăvară s-a dus...

Trilurile păsărilor pe umeri de măceşi înrouraţi
îmi aduc lacrimi în ochi – aceşti stropi alunecând
îmi amintesc de ceva familiar –
şi, iată, nici un cuvânt de la tine...

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana Comnena

În prologul Alexiadei,*
Ana Comnena îşi deplânge soarta de văduvă.

Sufletul ei e ameţitt. "Şi râuri
de lacrimi," spune ea "îmi umplu
ochii... Vai de valurile" din viaţa ei,
"vai de-atâta revoltă." Durerea o arde
"până la oase, până la măduvă şi până la sfâşierea sufletului."

Dar se pare că altul e adevărul, această femeie ambiţioasă
a avut o singură mare durere;
grecoaica trufaşă a avut doar o dorinţă pătimaşă
(deşi ea nu va recunoaşte asta) pe care n-a reuşit,
în ciuda tuturor dexterităţilor ei, să şi-o îndeplinească,
aceea de-a ajunge Împărăteasă; împărăţia i-a fost luată
aproape din mână de insolentul Ioan.

* Alexiada – valoroasă operă istorică scrisă de Ana Comnena, 1083 – 1153, una din personalităţile absolut de marcă ale secolului al XII lea, fiica împăratului bizantin Alexios Comnen.

"Ana Comnena a fost fără îndoială un excepţional învăţat al vremurilor în care a trăit, transmiţându-ne informaţii nepreţuite despre Imperiul Bizantin şi despre lumea medievală văzută din perspectivă bizantină. Ţinea adunări unde erau invitaţi intelectuali ai vremii, multe fiind dedicate studiilor aristotelice. Geniul Anei şi cunoştinţele sale sunt evidente în operele sale. Printre altele, cunoştea filosofie, literatură, gramatică, teologie, astronomie, şi medicină. Putem presupune luând în considerare erori minore că cita din memorie din Homer şi din Biblie." ( Wikipedia)

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe acordurile Cântecului Păcii

An de an, prin ultima ninsoare subţire,
am cules flori de prun,
intoxicată de frumuseţea lor.
Atingându-le cu mare îndrăzneală,
Lacrimile lor translucide mi-au udat rochia.
Anul acesta m-am întâlnit cu mine în colţul
dintre mare şi marginea orizontului.
Tâmplele mi-au devenit argintii.
Judecând după vântul înserării,
cu greu aş mai avea încă o şansă
să mă bucur de înflorirea prunilor.

poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vine noaptea (Pe acordurile " Povestindu-mi cele mai intime sentimente")

Când vine noaptea,
îmbujorată deja de vin,
îmi desfac încet părul:
caliciul unei flori de prun
s-a prins de o creangă uscată.
Mă trezesc contrariată când fumul
îmi întrerupe somnul de primăvară.
Visul este îndepărtat,
atât de îndepărtat;
şi este linişte, atât de linişte.
Luna se roteşte şi se tot roteşte.
Pleapele pescăruşului sunt închise;
şi totuşi eu frec între degete muguraşul rănit,
şi totuşi eu învârt între degete această mireasmă,
şi totuşi eu sunt posesoarea acestor ore-ale timpului.

Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155

poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec de plecare

O ploaie caldă şi-o briză blândă
tocmai au ajuns aici
şi-au alungat frigul iernii.
Prospeţime de catifea sub sălcii,
Voioşie ca aceea a prunilor în floare;
Simt tinereţea înnoitoare a spiritului Primăverii.
Dar cine va împărtăşi cu mine
Darurile vinului şi ale poeziei?

Lacrimile îmi ruinează rimelul,
Acele din păr sunt prea grele.
Am îmbrăcat cămaşa cea nouă de noapte,
Cusută cu fir auriu şi subţire de mătase
Şi mă arunc pe un munte de perne,
Desfăcându-mi părul.

Singură, tot ce pot îmbrăţişa este tristeţea,
Care pare infinită.
Ştiind că visele bune nu-şi găsesc culcuş sub tâmpla mea,
Stau trează până dincolo de miezul nopţii,
Tot scurtând fitilul acestei lămpi care fumegă.

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburată sub lumina florilor ( variantă)

Ceaţă străvezie şi nori grei,
melancolia unei zile lungi şi triste.
În căţuia aurită
esenţele aromate se sting încetişor.
A venit iarăşi vremea
fermecătorului Dublu Nouă Festival; *
răcoarea de la miezul de nopţii
pătrunde prin mătasea delicată-a draperiilor
şi răceşte perna mea de jad.

După ce, în amurg, am băut vin
sub gardul de crizanteme,
mânecile rochiei mele adaugă-un subtil parfum
miresmelor de ierburi.

Oh, nu pot să spun că nu-i încântător, doar că,
atunci când vânturile dinspre vest flutură perdelele,
sesizez că-s mai graţioasă
decât florile ofilite.

*** În China, Festivalul Dublului Nouă se sărbătoreşte în cea de a noua zi a anului.
Pentru protectiţie împotriva potenţialelor pericole, printre altele, se bea lichior de crizanteme,
iar femeile îşi pun crizanteme în păr şi îşi atârnă aceste flori la uşi şi la ferestre.

poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea despărţirii

Mireasma florilor de lotus se stinge,
o pată roşie pe draperiile tremurând delicat.
Toamna revine.
Las să-mi cadă rochia de mătase subţire
şi, goală, plutesc singură
în barca de orhidee.
Cine poate duce o scrisoare dincolo de nori?
Doar gâştele sălbatice răspund,
scriind enigmaticele lor ideograme
pe cerul serii
când razele de lună plină
tocmai inundă
camera dinspre răsărit.
Fiecare floare, după felul ei, se desface, flutură
şi se scutură.
Apa, urmându-şi firea,
după ce-a fost separată-n stropi mici, recade,
adunându-se iarăşi în locurile joase.
Creaturile aceleiaşi specii
tânjesc una după cealaltă;
în schimb, tu şi cu mine
rămânem departe,
iar eu am devenit mai înţeleaptă
pe drumurile inimilor sfărâmate.
Nimic nu poate dizolva tristeţea –
şi nici nu o poate face să dispară.
O clipă a alungat
toată bucuria din ochii mei,
iar următoarea mi-apasă greu pe inimă.

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe acordurile " Veselie fără vârstă"

Soarele apune – aur topit.
Norii înserării închipuie un disc de jad.
El unde-i?
O ceaţă albă şi densă învăluie sălciile.
Un flaut îngână trist"Cad florile de prun".
Câte zile de primăvară au mai rămas?
Acest Festival al Lămpilor trebuie să fie vesel.
Vremea este blândă şi frumoasă.
Dar cine-ar putea spune
Dacă nu cumva
Vor urma ploi şi vânturi?
O prietenă trimite trăsura ei parfumată
Şi caii de rasă nobilă să mă ducă la petrecere.
Declin invitaţia la recitalul
Poeziilor mele de odinioară şi la compania vinului.
Îmi amintesc zilele vesele dintr-o capitală abandonată fericirii.
Ne răcoream în pavilionul doamnelor.
Festivalul Lămpilor era celebrat cu mare fast –
Cercei de aur, ace de păr cu smaralde, cordoane de brocart,
Chimonouri noi: fiecare voia
Să fie cea mai elegant îmbrăcată.
Sunt din ce in ce mai palidă:
Părul se subţiază, tâmplele-s deja ninse.
Mă simt stingherită, nu pot participa la această sărbătoare
Printre atâtea fete-n floarea tinereţii.
Prefer să rămân în spatele perdelelor,
Nu mai pot asculta şi împărtăşi ca altădată
rumoarea şi râsetele străzii.

poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu existam când te-ai născut

Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreţi că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuţi în aceeaşi zi,
Ne-am fi petrecut toată viaţa împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanţă între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aş fi devenit o floare îmbrăţişându-şi fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.

Poezia a fost scrisă in jurul anului 1075, când poetul Su Shi îşi visa soţia moartă. S-a căsătorit cu ea in 1054, cand ea avea cinsprezece ani. Din nefericire, a murit 11 ani mai târziu. Anul următor, a reînmormântat-o în cimitirul familiei din ţinutul Sichuan şi a plantat câţiva pini in jurul criptei.

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana Dalassena

Într-un decret împărătesc emis de Alexie Comnenul
special pentru a-şi onora mama –
foarte inteligenta doamnă Ana Dalassena,
remarcabilă atât ca activitate, cât şi ca maniere –
sunt scrise multe lucruri de laudă.
Aici, prezint doar o propoziţie,
O propoziţie frumoasă, chiar sublimă:
" Ea niciodată n-a rostit acele cuvinte reci 'al meu' sau 'al tău'."

*Alexie I Comnenul, 1048 - 1118, a fost împărat bizantin între anii 1081 – 1118.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!