Încă o primăvară s-a dus...
Trilurile păsărilor pe umeri de măceși înrourați
îmi aduc lacrimi în ochi acești stropi alunecând
îmi amintesc de ceva familiar
și, iată, nici un cuvânt de la tine...
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păsări, poezii despre primăvară sau poezii despre cuvinte
Citate similare
Când vine noaptea (Pe acordurile " Povestindu-mi cele mai intime sentimente")
Când vine noaptea,
îmbujorată deja de vin,
îmi desfac încet părul:
caliciul unei flori de prun
s-a prins de o creangă uscată.
Mă trezesc contrariată când fumul
îmi întrerupe somnul de primăvară.
Visul este îndepărtat,
atât de îndepărtat;
și este liniște, atât de liniște.
Luna se rotește și se tot rotește.
Pleapele pescărușului sunt închise;
și totuși eu frec între degete mugurașul rănit,
și totuși eu învârt între degete această mireasmă,
și totuși eu sunt posesoarea acestor ore-ale timpului.
Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155
poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre superlative
- poezii despre somn
- poezii despre păr
- poezii despre noapte
- poezii despre fum
- poezii despre flori
* * *
Aici, în apropiere de sfârșitul toamnei,
văd în oglinzile apei tâmple argintii.
Acum, când vânturile serii se-adună la fereastră,
ce se va întâmpla cu florile de ieri ale prunilor?
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre seară sau poezii despre apă
Pe acordurile Cântecului Păcii
An de an, prin ultima ninsoare subțire,
am cules flori de prun,
intoxicată de frumusețea lor.
Atingându-le cu mare îndrăzneală,
Lacrimile lor translucide mi-au udat rochia.
Anul acesta m-am întâlnit cu mine în colțul
dintre mare și marginea orizontului.
Tâmplele mi-au devenit argintii.
Judecând după vântul înserării,
cu greu aș mai avea încă o șansă
să mă bucur de înflorirea prunilor.
poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre pace, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre frumusețe
Un cântec de plecare
O ploaie caldă și-o briză blândă
tocmai au ajuns aici
și-au alungat frigul iernii.
Prospețime de catifea sub sălcii,
Voioșie ca aceea a prunilor în floare;
Simt tinerețea înnoitoare a spiritului Primăverii.
Dar cine va împărtăși cu mine
Darurile vinului și ale poeziei?
Lacrimile îmi ruinează rimelul,
Acele din păr sunt prea grele.
Am îmbrăcat cămașa cea nouă de noapte,
Cusută cu fir auriu și subțire de mătase
Și mă arunc pe un munte de perne,
Desfăcându-mi părul.
Singură, tot ce pot îmbrățișa este tristețea,
Care pare infinită.
Știind că visele bune nu-și găsesc culcuș sub tâmpla mea,
Stau trează până dincolo de miezul nopții,
Tot scurtând fitilul acestei lămpi care fumegă.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre poezie sau poezii despre ploaie
Tristețea despărțirii
Mireasma florilor de lotus se stinge,
o pată roșie pe draperiile tremurând delicat.
Toamna revine.
Las să-mi cadă rochia de mătase subțire
și, goală, plutesc singură
în barca de orhidee.
Cine poate duce o scrisoare dincolo de nori?
Doar gâștele sălbatice răspund,
scriind enigmaticele lor ideograme
pe cerul serii
când razele de lună plină
tocmai inundă
camera dinspre răsărit.
Fiecare floare, după felul ei, se desface, flutură
și se scutură.
Apa, urmându-și firea,
după ce-a fost separată-n stropi mici, recade,
adunându-se iarăși în locurile joase.
Creaturile aceleiași specii
tânjesc una după cealaltă;
în schimb, tu și cu mine
rămânem departe,
iar eu am devenit mai înțeleaptă
pe drumurile inimilor sfărâmate.
Nimic nu poate dizolva tristețea
și nici nu o poate face să dispară.
O clipă a alungat
toată bucuria din ochii mei,
iar următoarea mi-apasă greu pe inimă.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre înțelepciune, poezii despre scrisori, poezii despre schimbare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Pe acordurile " Veselie fără vârstă"
Soarele apune aur topit.
Norii înserării închipuie un disc de jad.
El unde-i?
O ceață albă și densă învăluie sălciile.
Un flaut îngână trist"Cad florile de prun".
Câte zile de primăvară au mai rămas?
Acest Festival al Lămpilor trebuie să fie vesel.
Vremea este blândă și frumoasă.
Dar cine-ar putea spune
Dacă nu cumva
Vor urma ploi și vânturi?
O prietenă trimite trăsura ei parfumată
Și caii de rasă nobilă să mă ducă la petrecere.
Declin invitația la recitalul
Poeziilor mele de odinioară și la compania vinului.
Îmi amintesc zilele vesele dintr-o capitală abandonată fericirii.
Ne răcoream în pavilionul doamnelor.
Festivalul Lămpilor era celebrat cu mare fast
Cercei de aur, ace de păr cu smaralde, cordoane de brocart,
Chimonouri noi: fiecare voia
Să fie cea mai elegant îmbrăcată.
Sunt din ce in ce mai palidă:
Părul se subțiază, tâmplele-s deja ninse.
Mă simt stingherită, nu pot participa la această sărbătoare
Printre atâtea fete-n floarea tinereții.
Prefer să rămân în spatele perdelelor,
Nu mai pot asculta și împărtăși ca altădată
rumoarea și râsetele străzii.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre vârstă
Tulburată sub lumina florilor ( variantă)
Ceață străvezie și nori grei,
melancolia unei zile lungi și triste.
În cățuia aurită
esențele aromate se sting încetișor.
A venit iarăși vremea
fermecătorului Dublu Nouă Festival; *
răcoarea de la miezul de nopții
pătrunde prin mătasea delicată-a draperiilor
și răcește perna mea de jad.
După ce, în amurg, am băut vin
sub gardul de crizanteme,
mânecile rochiei mele adaugă-un subtil parfum
miresmelor de ierburi.
Oh, nu pot să spun că nu-i încântător, doar că,
atunci când vânturile dinspre vest flutură perdelele,
sesizez că-s mai grațioasă
decât florile ofilite.
*** În China, Festivalul Dublului Nouă se sărbătorește în cea de a noua zi a anului.
Pentru protectiție împotriva potențialelor pericole, printre altele, se bea lichior de crizanteme,
iar femeile își pun crizanteme în păr și își atârnă aceste flori la uși și la ferestre.
poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre sărbători
Îmi amintesc
îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
când te aveam statornic adăpost
și pavăza furtunilor de-afară.
îmi amintesc de tine cum veneai
în visul cel tihnit de-odinioară,
c-o vorbă spuza zilei mi-o-nviai
și-mi luminai odaia de cu seară.
îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
până să-ți fiu bagajul fără rost
uitat pe un peron de gară.
tăcerea ta e-al morții avanpost,
pe care nici speranța nu-l doboară.
îmi amintesc de tine cu mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre uitare, poezii despre tăcere sau poezii despre moarte
Când vânturile dinspre apus deschid obloanele
Coboară din balansoar,
Își întinde alene brațele delicate,
Transpirație ușoară umezind rochia subțire
O floare tremurând sub poveri de rouă.
Florile de lotus s-au trecut, a mai rămas doar un parfum stins;
Pe rogojina de bambus se simte răcoarea toamnei.
Neauzit, îmi scot rochia de mătase
Și, singură, pășesc în barca mea de orhidee.
Cine-mi trimite o scrisoare de brocart
De dincolo de nori?
Când se-întorc gâștele sălbatice
Luna va fi indundat Camera de la Apus.
Petalele cad și sunt duse de valuri departe,
Apa alunecă,
Toate se petrec urmând propria natură.
Dorințele noastre sunt dovada,
Amândouă părțile suferă
Melancolia presimte că nu i se opune nici o rezistență,
Din clipa-n care părăsește-acoperișul sprâncenii
Începe să crească în inimă.
Snop de gânduri călătoare...
Totuși, ezit la margine de cuvinte,
De teamă să nu pășesc în casa regretelor.
În ultima vreme-am devenit mai subțire,
Dar nu pentru că mi-aș plânge de milă
Și nici datorită lamentărilor toamnei.
Ceață străvezie, nori vineți:
Încă-o zi își duce pe umeri traista cu tristețe.
Miros de friptură la grătar,
Sărbătoarea zilei de Dublu Nouă revine,
Iar pânzele patului meu și podoabele pernelor
Sunt umede-n răcoare nopții.
După asfințit beau vin lângă gardul de la est;
O mireasmă subtilă îmi umple mânecile rochiei.
Nu-mi spune că dorul pe toate le întrece!
Când vânturile dinspre apus deschid obloanele,
Sunt mai fragilă decât crizantemele.
NB. În China Festivalul Dublului Nouă (Chong Yang Festival) se ține anual în a noua zi a celei de
a noua luni, adică pe 9 septembrie. Atunci, pentru a se apăra de pericole și advewrsități, oamenii
obișnuiesc să urce un pisc, să bea lichior de crizanteme și să poarte ramuri de corn japonez -
cornus officialis (păducel), iar femeile să-și pună crizanteme în păr și să atârne aceste flori la uși și la ferestre.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crizanteme
In Memoriam "Bacovia"
E ploaie, e viscol
și singură sunt
în nări simt și acum
miros de pământ
Bacovia iar
îmi șoptește-un cuvânt
să scriu în memoria-i
doar un cânt
îmi amintesc de el
când e vânt
îmi amintesc de el
și când plâng
zâmbesc amar,
cu lacrimi
vrând, nevrând
unde ești tu poet
cu suflet plăpând
cuvintele tale
încă mai plâng
și mai strigă versuri
ce-ai scris suspinând...
"Dormeau adânc sicriele de plumb
Si flori de plumb și funerar veșmânt..."
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viscol, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre plâns sau poezii despre plumb
Unui șef
De câte ori mănânc un ou,
de Paști îmi amintesc din nou,
de porc dacă mănânc ceva
îmi amintesc de... Cineva...
epigramă de Ioan Crăciun Petrișan din Apostile (20 august 2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre șefi, epigrame despre porci sau epigrame despre mâncare
Mia: Ce-ar fi să te schimbi și să trec eu pe la tine în scurt timp?
Charlie: Sigur, sunt sus pentru că știi tu, sunt o persoană de noapte.
Mia: Îmi amintesc.
Charlie: Desigur, dacă vii prea târziu, s-ar putea să fiu beat.
Mia: Îmi amintesc.
Charlie: Sau e posibil să fie alte femei.
Mia: Îmi amintesc.
replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre schimbare, citate despre posibilitate, citate despre noapte, citate despre femei sau citate despre alcoolism
Aceste prostioare îmi amintesc de tine
Oftatul trenurilor la miezul nopții în gări goale...
Zâmbetul palid al Gretei Garbo și parfumul trandafirilor;
Toate aceste prostioare
Îmi amintesc de tine.
poezie de Eric Maschwitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre trandafiri, poezii despre miezul nopții sau poezii despre Greta Garbo
Tot pe tine...
Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.
Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.
Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.
Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.
Când lipsești, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îți dau noroc.
Când nu-nțelegi, îți definesc
Și tot pe tine te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre noroc, poezii despre mulțumire, poezii despre minciună, poezii despre iubire, poezii despre greșeli sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce îmi doresc
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nțelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simți,
Îmi doresc să îmi vorbești,
Îmi doresc să nu mă minți,
Îmi doresc să îmi zâmbești,
Îmi doresc să mă saluți,
Îmi doresc să nu eziți,
Îmi doresc să mă săruți,
Îmi doresc să fim iubiți,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă privești,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă dorești,
Îmi doresc ca să citești,
Îmi doresc să știi ceva,
Îmi doresc să mă iubești,
Îmi doresc să fii a mea.
Îmi doresc să îți vorbesc,
Nu-mi doresc să mă rănești,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citești.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre dorințe, poezii despre sărut, poezii despre lectură sau poezii despre ezitare
Karma
Mă-ntorc, în ziua clară, spre cetate.
Păduri în zare. Albe drumuri. Calme
Pășuni ce țin amiaza-ntreagă-n palme.
Și moartea, ce ne mână-ncet din spate.
Spre orice punct, aceeași depărtare.
Jur-împrejur, o singură ființă
Îmi amintesc (e, oare, cu putință?),
Îmi amintesc de tine cu oroare.
Se-ntunecă urcușul. Noaptea vine
Și mie însumi chipul mi-l arată.
Sunt fericit. Sunt singur. Eu sunt, iată!
În negrul burg e loc doar pentru mine.
poezie de Eugen Dorcescu din Culegătorul de alge (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- citate de Eugen Dorcescu despre păduri
- citate de Eugen Dorcescu despre noapte
- poezii despre negru
- citate de Eugen Dorcescu despre moarte
- poezii despre fericire
- citate de Eugen Dorcescu despre fericire
- poezii despre alb
- citate de Eugen Dorcescu despre alb
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre ochi
Îmi amintesc, bunico...
Îmi amintesc mereu, bunica mea,
Cum mă țineai cândva în poala ta
Și îmi spuneai povești cu zmei și zâne...
Și-acum le-aș asculta dacă le-ai spune...
Dar altă lume te-a furat, departe,
Tu dormi în ceruri și te-ascunzi în noapte.
Îmi mângâi păru-n vis și plângi. Știu bine,
Scumpă bunică, îți e dor de mine.
Te-ntoci pe rumuri tainice, te pierzi,
La geamul meu, cuminte, te așezi...
Privești cu ochii-n lacrimi lumea mea.
Bunico, te iubesc, oh, nu uita!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Rodica Nicoleta Ion despre visare, citate de Rodica Nicoleta Ion despre somn, citate de Rodica Nicoleta Ion despre plâns, citate de Rodica Nicoleta Ion despre noapte, citate de Rodica Nicoleta Ion despre iubire, poezii despre dor, citate de Rodica Nicoleta Ion despre dor sau poezii despre declarații de dragoste
Toate aceste prostioare
Mă vei lăsa vreodată să fiu iarăși eu?
Mă vei lăsa cândva liber, de capul meu?
Lanțurile care ne leagă
Sunt în jurul nostru încă,
Scăpare nu-i dar am știut asta mereu,
Deși, mai rămân totuși toate-acele lucruri mici
Care mă-încântă sau mă ard ca șfichiul unui bici:
Urmele de ruj lăsate pe-o țigară,
Un bilet de avion spre locuri unde-i mereu vară...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Clinchetul unui pian în apartamentul vecin,
Acele cuvinte poticnite, care se voiau de-alin,
Un leagăn pictat cu flori pe nisipul auriu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Ai venit, ai văzut, m-ai învins;
În clipa când m-ai învins
Am bănuit că trebuie să mă fi atins
Vântul lui Martie, iar inima-mi dansa precum un balerin;
Sună-un telefon, dar dacă va răspunde cineva nu știm.
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Primele narcise, telegramele lungi și exaltate,
Lumina lumânării pe fețe de masă alb-imaculate...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Parcul în amurg când clopotele sună,
"Ile de France" și noi cu pescărușii dimpreună,
Frumusețea proaspătă-a Primăverii...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Ce straniu să te regăsesc după-atât amar de vreme!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine,
Ele te readuc parcă lângă mine;
Oftatul trenurilor la miezul nopții în gări goale, becuri în balans,
Eșarfe de mătase-aruncate-alături de invitațiile la dans;
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Parfumul de gardenii al fețelor de pernă, subtil,
Fragi sălbatici doar șapte franci la chil
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Surâsul clorotic al Gretei Garbo, parfumul trandafirilor,
Fluieratul chelnerilor la ora-închiderii or
Cântecul lui Bill Crosby răsunând în ceas târziu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Ce straniu să te regăsesc după-atât amar de vreme!
Aceste lucruri îmi sunt dragi și, ei, bine,
Ele întotdeuna te readuc la mine;
Mireasma frunzelor toamna, geamătul navelor în radă,
Doi îndrăgostiți mergând ca-într-un vis pe stradă...
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
cântec interpretat de Frank Sinatra, muzica de Jack Strachey, versuri de Eric Maschwitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre zbor sau poezii despre vecini
Momentul
A fost o zi, nu știu în ce zi,
Nu-mi amintesc la ce oră
Dar îmi amintesc că te-ai întâlnit,
Te-ai auzit, ai strigat, ai trăit.
Îmi amintesc evadarea ta...
Ai ieșit dintr-o gaură de viață
Și te-ai născut cuvânt fără voce.
Acum că te-am citit,
Nu-mi amintesc de ce...
În acea zi, în acel moment
Te-ai găsit căutând în mine,
Pe mine sau pe lângă mine.
Ai fost în așteptare
Sau mai ești încă,
În acel moment, în locul acela
Mi-amintesc...
Era plin de absența mea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre voce, poezii despre ore sau poezii despre naștere