* * *
Aici, în apropiere de sfârșitul toamnei,
văd în oglinzile apei tâmple argintii.
Acum, când vânturile serii se-adună la fereastră,
ce se va întâmpla cu florile de ieri ale prunilor?
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre flori sau poezii despre apă
Citate similare
Pe acordurile Cântecului Păcii
An de an, prin ultima ninsoare subțire,
am cules flori de prun,
intoxicată de frumusețea lor.
Atingându-le cu mare îndrăzneală,
Lacrimile lor translucide mi-au udat rochia.
Anul acesta m-am întâlnit cu mine în colțul
dintre mare și marginea orizontului.
Tâmplele mi-au devenit argintii.
Judecând după vântul înserării,
cu greu aș mai avea încă o șansă
să mă bucur de înflorirea prunilor.
poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre rochii, poezii despre pace, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre frumusețe
Încă o primăvară s-a dus...
Trilurile păsărilor pe umeri de măceși înrourați
îmi aduc lacrimi în ochi acești stropi alunecând
îmi amintesc de ceva familiar
și, iată, nici un cuvânt de la tine...
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre primăvară sau poezii despre cuvinte
Când vine noaptea (Pe acordurile " Povestindu-mi cele mai intime sentimente")
Când vine noaptea,
îmbujorată deja de vin,
îmi desfac încet părul:
caliciul unei flori de prun
s-a prins de o creangă uscată.
Mă trezesc contrariată când fumul
îmi întrerupe somnul de primăvară.
Visul este îndepărtat,
atât de îndepărtat;
și este liniște, atât de liniște.
Luna se rotește și se tot rotește.
Pleapele pescărușului sunt închise;
și totuși eu frec între degete mugurașul rănit,
și totuși eu învârt între degete această mireasmă,
și totuși eu sunt posesoarea acestor ore-ale timpului.
Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155
poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre păr, poezii despre noapte sau poezii despre fum
Un cântec de plecare
O ploaie caldă și-o briză blândă
tocmai au ajuns aici
și-au alungat frigul iernii.
Prospețime de catifea sub sălcii,
Voioșie ca aceea a prunilor în floare;
Simt tinerețea înnoitoare a spiritului Primăverii.
Dar cine va împărtăși cu mine
Darurile vinului și ale poeziei?
Lacrimile îmi ruinează rimelul,
Acele din păr sunt prea grele.
Am îmbrăcat cămașa cea nouă de noapte,
Cusută cu fir auriu și subțire de mătase
Și mă arunc pe un munte de perne,
Desfăcându-mi părul.
Singură, tot ce pot îmbrățișa este tristețea,
Care pare infinită.
Știind că visele bune nu-și găsesc culcuș sub tâmpla mea,
Stau trează până dincolo de miezul nopții,
Tot scurtând fitilul acestei lămpi care fumegă.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre tristețe, poezii despre tinerețe, poezii despre poezie sau poezii despre ploaie
Tulburată sub lumina florilor ( variantă)
Ceață străvezie și nori grei,
melancolia unei zile lungi și triste.
În cățuia aurită
esențele aromate se sting încetișor.
A venit iarăși vremea
fermecătorului Dublu Nouă Festival; *
răcoarea de la miezul de nopții
pătrunde prin mătasea delicată-a draperiilor
și răcește perna mea de jad.
După ce, în amurg, am băut vin
sub gardul de crizanteme,
mânecile rochiei mele adaugă-un subtil parfum
miresmelor de ierburi.
Oh, nu pot să spun că nu-i încântător, doar că,
atunci când vânturile dinspre vest flutură perdelele,
sesizez că-s mai grațioasă
decât florile ofilite.
*** În China, Festivalul Dublului Nouă se sărbătorește în cea de a noua zi a anului.
Pentru protectiție împotriva potențialelor pericole, printre altele, se bea lichior de crizanteme,
iar femeile își pun crizanteme în păr și își atârnă aceste flori la uși și la ferestre.
poezie de Li Qingzhao ~Li Ching Chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zile sau poezii despre sărbători
Tristețea despărțirii
Mireasma florilor de lotus se stinge,
o pată roșie pe draperiile tremurând delicat.
Toamna revine.
Las să-mi cadă rochia de mătase subțire
și, goală, plutesc singură
în barca de orhidee.
Cine poate duce o scrisoare dincolo de nori?
Doar gâștele sălbatice răspund,
scriind enigmaticele lor ideograme
pe cerul serii
când razele de lună plină
tocmai inundă
camera dinspre răsărit.
Fiecare floare, după felul ei, se desface, flutură
și se scutură.
Apa, urmându-și firea,
după ce-a fost separată-n stropi mici, recade,
adunându-se iarăși în locurile joase.
Creaturile aceleiași specii
tânjesc una după cealaltă;
în schimb, tu și cu mine
rămânem departe,
iar eu am devenit mai înțeleaptă
pe drumurile inimilor sfărâmate.
Nimic nu poate dizolva tristețea
și nici nu o poate face să dispară.
O clipă a alungat
toată bucuria din ochii mei,
iar următoarea mi-apasă greu pe inimă.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre înțelepciune, poezii despre scrisori, poezii despre schimbare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Când vânturile dinspre apus deschid obloanele
Coboară din balansoar,
Își întinde alene brațele delicate,
Transpirație ușoară umezind rochia subțire
O floare tremurând sub poveri de rouă.
Florile de lotus s-au trecut, a mai rămas doar un parfum stins;
Pe rogojina de bambus se simte răcoarea toamnei.
Neauzit, îmi scot rochia de mătase
Și, singură, pășesc în barca mea de orhidee.
Cine-mi trimite o scrisoare de brocart
De dincolo de nori?
Când se-întorc gâștele sălbatice
Luna va fi indundat Camera de la Apus.
Petalele cad și sunt duse de valuri departe,
Apa alunecă,
Toate se petrec urmând propria natură.
Dorințele noastre sunt dovada,
Amândouă părțile suferă
Melancolia presimte că nu i se opune nici o rezistență,
Din clipa-n care părăsește-acoperișul sprâncenii
Începe să crească în inimă.
Snop de gânduri călătoare...
Totuși, ezit la margine de cuvinte,
De teamă să nu pășesc în casa regretelor.
În ultima vreme-am devenit mai subțire,
Dar nu pentru că mi-aș plânge de milă
Și nici datorită lamentărilor toamnei.
Ceață străvezie, nori vineți:
Încă-o zi își duce pe umeri traista cu tristețe.
Miros de friptură la grătar,
Sărbătoarea zilei de Dublu Nouă revine,
Iar pânzele patului meu și podoabele pernelor
Sunt umede-n răcoare nopții.
După asfințit beau vin lângă gardul de la est;
O mireasmă subtilă îmi umple mânecile rochiei.
Nu-mi spune că dorul pe toate le întrece!
Când vânturile dinspre apus deschid obloanele,
Sunt mai fragilă decât crizantemele.
NB. În China Festivalul Dublului Nouă (Chong Yang Festival) se ține anual în a noua zi a celei de
a noua luni, adică pe 9 septembrie. Atunci, pentru a se apăra de pericole și advewrsități, oamenii
obișnuiesc să urce un pisc, să bea lichior de crizanteme și să poarte ramuri de corn japonez -
cornus officialis (păducel), iar femeile să-și pună crizanteme în păr și să atârne aceste flori la uși și la ferestre.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao,1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crizanteme
Pe acordurile " Veselie fără vârstă"
Soarele apune aur topit.
Norii înserării închipuie un disc de jad.
El unde-i?
O ceață albă și densă învăluie sălciile.
Un flaut îngână trist"Cad florile de prun".
Câte zile de primăvară au mai rămas?
Acest Festival al Lămpilor trebuie să fie vesel.
Vremea este blândă și frumoasă.
Dar cine-ar putea spune
Dacă nu cumva
Vor urma ploi și vânturi?
O prietenă trimite trăsura ei parfumată
Și caii de rasă nobilă să mă ducă la petrecere.
Declin invitația la recitalul
Poeziilor mele de odinioară și la compania vinului.
Îmi amintesc zilele vesele dintr-o capitală abandonată fericirii.
Ne răcoream în pavilionul doamnelor.
Festivalul Lămpilor era celebrat cu mare fast
Cercei de aur, ace de păr cu smaralde, cordoane de brocart,
Chimonouri noi: fiecare voia
Să fie cea mai elegant îmbrăcată.
Sunt din ce in ce mai palidă:
Părul se subțiază, tâmplele-s deja ninse.
Mă simt stingherită, nu pot participa la această sărbătoare
Printre atâtea fete-n floarea tinereții.
Prefer să rămân în spatele perdelelor,
Nu mai pot asculta și împărtăși ca altădată
rumoarea și râsetele străzii.
poezie de Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă
* * *
îți ieșeau doar tălpile
de sub rochia lungă de casă
de-un gri albăstrui
citeai
eu te priveam în oglinzile mari ale dulapului
și fumam
era soare
o lumină aproape portocalie
se strecura
printre florile de la fereastră
și tăcerea
a
da
tăcerea din care puteai tăia felii
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Celei de ieri
E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
uitat printre florile puse în glastră.
Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât erau ieri.
Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.
Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse din ziua de ieri.
Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu vagi amintiri regăsite-n trecut,
se pierd, în tăcerea pereților goi,
pe buzele frânte-ntr-un ultim sărut.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre dor, poezii despre sărut sau poezii despre oaze
Celei de ieri
E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
uitat printre florile puse în glastră.
Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât au fost ieri.
Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetul frânt peste dorul inert.
Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul calin
al celei venite cu ziua de ieri.
Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu magic parfum readus din trecut,
se pierd, cu tăcerea pereților goi,
pe buzele frânte-ntr-un ultim sărut.
poezie de Corneliu Neagu (21 mai 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini de zori
departe de oameni trepte spre infinit urci
mereu te-atrage nerostitul în efemerul amintirilor
depărtarea e ca o profeție a neștiutului de mâine
întrebi de fiecare dată nepătrunderea visului
ascunsă cântec după draperiile nopții
pătimind sub picurii argintii ai toamnei
de cele mai multe ori rupi cu dinții potecile
mângâind cu tălpile într-o îmbrățișare podoaba pădurii
lasă-te femeie în dansul pătimaș al vântului
noaptea din adâncul pământului
să ți se cațăre pe la tâmple aduceri aminte
ca fulgerile răzvrătite de iubirea norilor
minunată este ziua când florile mângâiate de timp
își varsă din tulpini parfumul ca smirna în pragul serii
lasă-te îmbrățișată de zorii zilei ce destramă
luceferi fistichii a umbrelor lumină
pe-a cerului spinare ce arde fără ocolișuri luna
ai devenit cuvânt și freamăt de destin
te joci cu lutul vremii în tainică lumină
tu suflet de femeie!
poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre suflet, poezii despre păduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Celei întoarse cu ziua de ieri
E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
ascuns între florile puse în glastră.
Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât au fost ieri.
Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.
Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse cu ziua de ieri.
Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu vagi amintiri regăsite-n trecut,
se pierd, în tăcerea pereților goi,
pe buzele frânte-ntr-un magic sărut.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inserții argintii
Inserții argintii ți-am adunat de la tâmple,
Le-am plimbat în caruselul viscerei,
Le-am făcut lac nemișcat
Pentru păstrăvi nălucă...
Inserții argintii am confecționat
Cu solzi insistenți,
Gâdilați de ape de munte
Energie verde curgând...
Muzicalitate de zale
Ai încălzit pe trupul meu...
poezie de Silvia Filip
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre păstrăvi, poezii despre plimbare, poezii despre munți sau poezii despre energie
Gânduri de toamnă trimise departe
Despărțiți o mie de mile, la căderea toamnei
împărțim toate aceste deziluzii. Acum vânturile toamnei
devastează nestingherite copacii din grădină,
doar regretele despărțirii, copiii distanței, rămân mereu cu noi.
Umbrele rândunicilor întind aripi pentru drumul spre casă.
Mireasma orhideelor, subțire, se mai simte deasupra desișurilor.
Aceste anotimpuri încântătoare și parfumul anilor se scurg
în singurătatea depărtărilor iar noi aici împărtășim un vacuum.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre orhidee, poezii despre gânduri, poezii despre copilărie, poezii despre copaci sau poezii despre aripi
Notă după notă
Tufe de crizanteme acoperă pământul,
Arătând toate părăsite, devastate
Cine le-ar mai culege acum?
Cum pot oare să stau la fereastră,
Și să-aștept singurel până se lasă întunericul?
poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre Pământ
Pletele apei si tu
Stai aplecat peste gândul întoarcerii
Ca un copil peste unda oglindită
În griji și neliniște,
Pletele apei apar lunecând
Prin perdeaua plutașilor
Ca îndrăgostiții ochi ce-au întâlnit
Fuga roșie și valea așteptării
Prin secundele dorului gândit
Pe fiecare petală de sărut,
Iar eu alerg să ascund de ochii tăi
Florile malului făurit
Dintr-o toamnă de brumă
Dintr-un fulg de nea
Neclintit în iubire.
Aici te vad pierdut
Alături de vestea unei povești
Picurată-n speranta indurării,
Mândru rătăcind prin înfriguratele
Plete albastre ale apei,
Urme de flori, prea multe flori,
Pe un cristal de val
Și de nisip...
poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre văi, poezii despre secunde sau poezii despre roșu
Drumul toamnei merge spre cruce, spre moarte, în timp ce drumul postului de primăvară va merge spre înviere. Moartea nu este la Paști, ea este acum, la sfârșitul toamnei, când începe iarna și toate vor muri. Pe drumul morții se merge sprijiniți bine de cruce.
Ion Buga în Evanghelie și liturghie
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre moarte
- citate de Ion Buga despre moarte
- citate despre toamnă
- citate despre timp
- citate de Ion Buga despre timp
- citate despre sfârșit
- citate despre primăvară
- citate despre iarnă
- citate despre cruce
Când se-adună
Când se-adună la un loc
Se admiră reciproc.
distih de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre reciprocitate sau citate despre admirație
Dragoste în toamnă sau cântec lent
Cercetează! Cercetează! Caută! Caută!
Atât de frig! Atât de clar!
Tristețe! Nenoroc! Durere peste durere!
Această perioadă a anului când este ba cald, ba frig.
Înțepăturile regretelor! Agonii neașteptate!
Aici, în noaptea asta, nu am nici o scăpare.
Beau două pahare sau poate trei urcioare
De vin cristalin și, totuși, nu găsesc
Puterea de a sta indiferentă
În fața vântului care sosește-împreună cu seara.
Gâște sălbatice în zbor înalt deasupra capului
Iar asta doare cel mai mult;
Ele sunt cunoștințele mele din tinerețe,
Tovarășele credincioase dintotdeauna;
În inima mea se scutură crizanteme-aurii,
Arătând toate părăsite, devastate, moarte
Cine le-ar mai culege acum?
În această toamnă chiar nu le mai pot privi deloc.
Singură, mă-îndrept spre fereastră și privesc în tăcere
Cum se-adună umbrele-n grădină.
O ploaie fină se filtrează printre frunzele fagilor,
picurând, strop cu strop, în amurg.
Ce-aș mai putea face-într-un asemenea ceas?
Cum aș putea accepta acest cuvânt
Deznădejde?
poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre înălțime