Înțelepciune
Când m-am convins că-i în zadar
Să-ncerc să zbor și să cad iar
Și-am înțeles că-n orice vis
Se află ascuns un compromis,
Când Viața-n față am privit
Și mintea mea s-a ascuțit,
Ea Adevărul mi l-a dat,
Dar tinerețea a zburat.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre înțelepciune, poezii despre visare, poezii despre tinerețe sau poezii despre adevăr
Citate similare
Înțelepciune
Când am contenit să-mi rup aripile-n zadar
Încercând să-ndrept mersul lucrurilor mereu deficitar,
Am aflat că-n spatele fiecărei porți închise
Așteaptă-un compromis cu brațele deschise;
Când am privit în ochi atentă-această Viață,
Am devenit calmă și-înțeleaptă, cu inima de gheață,
Viața mi-a-îngăduit să-i văd, albi, Adevărului nămeții
Și mi-a luat în schimb anii tinereții.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zăpadă, poezii despre timp, poezii despre schimbare, poezii despre inimă, poezii despre gheață sau poezii despre devenire
Atunci când voi putea să privesc viața în ochi, să devin senină și foarte rece, înțeleaptă, viața îmi va dărui adevărul și-mi va lua, în schimb, tinerețea.
citat celebru din Sara Teasdale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre înțelepciune
- citate despre viață
- citate de Sara Teasdale despre viață
- citate despre tinerețe
- citate despre schimbare
- citate despre devenire
- citate despre cadouri
- citate despre adevăr
Zbor
Mă vezi cum cad? Zici că-i un zbor,
Un zbor deasupra tuturor,
Sau poate că ceva mai sus,
Deși nu asta mi-am propus...
În fiecare zi, puțin,
Eu zbor catre un cer senin!
Pare că zbor către înalt,
Dar în realitate, cad!
El, vântul, mi-a făcut traseul
Și zbor spre cer, însă, ca zmeul,
Când mai smucit, când mai domol,
Când printre raze, rostogol!
Și, în naivitatea mea,
Mi-e teamă rău, ca nu cumva,
Să nu ating cerul, iar toamna,
Să-mi sângereze pumnul, palma!
De-aceea zbor precum o frunză,
Cu zâmbetul uitat pe buză,
Iar când pământul o s-ating,
Sunt sigur c-o să mă preling...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre realitate
- poezii despre naivitate
- poezii despre frunze
Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.
Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre oi, poezii despre moarte, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
În ochii tăi când am privit
În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălțat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci și cenușii
S-au spart și s-au făcut fâșii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.
În ochii tăi când am privit
Spațiul și timpul au pierit
Și într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Și simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.
poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre spațiu și timp, poezii despre rai, poezii despre păsări, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sinuciderea lui Don Juan
În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut
Am înțeles că sunt un om pierdut,
Și-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis
Cu propria-mi legendă-n manuscris...
Dar când pe catafalc mi-au așezat
Cadavrul de amant încornorat
Și-am înțeles că faima mea de Don Juan
N-a fost decât un simplu titlu de roman,
M-am revoltat că marea nedreptate,
Ce mi se pregătea-n eternitate,
Mi-o consfințea chiar lașitatea mea
Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...
Și-n timp ce zece popi mă prohodeau
Și-o sută de femei mă blestemau,
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat, ca și Cristos... solemn!...
Și-așa,-nsoțit de popi și de femei,
M-am îndreptat din nou spre casa Ei...
Dar când am dat cu ochii iar de Ea -
Femeia... tot pe mine m-aștepta!...
Și, cum era firesc, ne-am împăcat!...
Iar popii-n cor au binecuvântat
Miracolul, că - deși mort - eram tot viu,
Și-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre revoltă, poezii despre lemn, poezii despre lașitate, poezii despre creștinism sau poezii despre celebritate
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre supărare, poezii despre prostie sau poezii despre plâns
Iubire divină
Trecea un dor pe lângă mine și l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca și oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când mă țineai de mână,
Și mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.
Nu mă înțelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam povești astrale, ce-au fost de nepătruns.
Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera mă chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Și m-ai învăluit cu vorbe... și eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simțeam cum a scăzut.
Așa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste să mor...
Și s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depășita soartă... un alt final mi-a dat.
A ne iubi cu frenezie, cu dragostea dintâi...
Mereu așa am vrut să fie... cu mine să rămâi!
Povestea nu s-a încheiat, deși cunosc ce vine...
Căci tu nu știi, nu ai aflat... despre iubiri divine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre început, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
CIREȘE ROȘII...
Intr-o livadă minunată
Cu cireșe roșii încărcată,
De dimineața m-am plimbat și cireșele le-am admirat.
Să le culeg am ezitat,
Am ezitat și să se mai coacă am așteptat.
Dar o ploaie puternică, dintr-odată s-a iscat
Și cireșele s-au scuturat!
Chiar dacă unele, după ploaie le-am adunat
Cireșele roșii pe care le-am admirat,
Totuși, iată, s-au stricat...
Viața, să mă învețe, așa a încercat
Și pe viu mi-a arătat
Ca atunci când un dar ție ți s-a dat,
Și tu să-l primești, ai ezitat
Darul, departe de tine a zburat,
Pentru că cine ți l-a dat Acum, pentru totdeauna ți
l-a luat!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cireșe, poezii despre învățătură, poezii despre roșu, poezii despre ploaie, poezii despre plimbare, poezii despre ezitare, poezii despre dimineață sau poezii despre cadouri
Vis
s-a spulberat
gravitația
în mijloc de noapte
umbra ta s-a ascuns
între urse și șoapte
în zadar
gânduri, ochi, mâini
au incercat
de dureri să o spele
îngerul
a pierdut din goarnă
bocetul
toamnei legata-n atele
- încrucișate atele -
m-am trezit dimineață
fără iubire
cu cine mă spăl
de acum înainte pe față?
poezie de Ion Velea (2009)
Adăugat de Ion Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre noapte, poezii despre mâini, poezii despre gânduri, poezii despre gravitație sau poezii despre durere
Titanicu' lui Noe
Am început să mă-ndoiesc
Ba chiar de-a dreptul m-am strâmbat
Când am aflat că te iubesc
Dar trebuie să mă opresc
Pentru că fac mare păcat.
Și-am început să mă opresc
Ba chiar să stau mergând pe loc
Dar a venit un sol ceresc
Mi-a dat un șut dumnezeiesc
Și-am înțeles că nu e joc.
- Ai început să te oprești
Acum când chiar avea nevoie
Și te-a rugat să te grăbești
Că se scufundă când lipsești
Bărcuța ta, titanic Noe?!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri sau poezii despre declarații de dragoste
Mici cadouri
Ea era singură. Am adus un cadou -
Un trandafir, eclipsând convenabil;
Și când l-a luat din mâna mea
S-a îmbujorat cu plăcere în obraji.
În comparație cu ea, cât de sărac și palid
Trandafirul roșu părea să fie!
Darul meu a fost nimic față de sărutul
Pe care doamna mea mi l-a dat.
poezie de Petros Duryan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sărăcie, poezii despre sărut sau poezii despre plăcere
Interioare
Am dat cu gându-n Dumnezeu
c-un spic de grâu când era greu,
am dat cu-o cruce, cu-o icoană
și am rămas lovit de mană.
De ce se rupe rodu-n două
când, Doamne, cerul tău ne plouă?
De ce salcâmul a turbat
de fân uscat și tulburat?
Și-am înțeles târziu din zbor
de câtă rouă poartă un nor!...
poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre icoane, poezii despre cereale sau poezii despre Dumnezeu
De vorbă cu soțul meu
Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.
Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.
Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.
Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.
Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.
L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea să pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.
În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut să selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...
La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
Mă simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.
Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd că el e trist! Și iar am plâns...
Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"
Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre dor
Melancolie [Longing]
Nu-mi pare rău de suflet
Că pleacă-n tulburare,
Mai are vieți în față
Eternitatea-i mare.
Nu-mi pare rău de suflet,
Dar trupul n-o să știe
Când merge în țărână
Ce-i aia bucurie.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie sau poezii despre bucurie
Prieten devotat
Când Dumnezeu mi-a dat un bun amic,
M-am bucurat că El mi l-a ales
Să-l prețuiesc, iubirea îmi dă ghes,
Și nu i-aș face-un rău, oricât de mic
Dar consternat am fost și nu un pic,
Când constatând, din ce în ce mai des,
Cum suferă cumplit de-al meu succes,
Vreau totuși gestul său să mi-l explic.
Că-i pizmă, eu cu gândul nu mă-mpac,
Ci la dușmani cred, le-a făcut pe plac.
În explicații nu țin să insist,
Că-n viață drumul este foarte greu.
Privesc amicul, văd că-i foarte trist
Și-amarnic sufăr de succesul meu.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre succes, poezii despre prieteni și dușmani sau poezii despre dușmănie
Ce-mi pasă ?
Nu-mi pasă dacă,-n în vise sau în indolența primăverii,
Cântecele mele n-arată cine sunt și ce mă doare;
Ele sunt un parfum, iar eu sunt cremenea și focul,
Eu sunt răspunsul, ele sunt doar o chemare.
Ce-mi pasă? Căci dragostea-n curând se va sfârși;
Inima să cânte, iar mintea mea să-și doarmă somnul greu,
Pentru că mintea, mândră și puternică, poate să tacă,
Inima-i acea care-mi scrie cântecele, nu eu.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre tăcere, poezii despre primăvară, poezii despre mândrie sau poezii despre foc
Beție cu iluzii
tinerețea mea m-a părăsit de mult
dar mi-a lăsat aripile ca să mai zbor
și cântul amăgirilor să îl ascult
când mi se face noapte când mi se face dor.
tinerețea mea e zidită în versuri
verzi, portocalii și uneori roze
amintiri mistificate cu zeci de înțelesuri
tinerețea mea e ascunsă în poze.
mă îmbăt cu iluzii că se va întoarce
dacă nu acum într-o altă viață
bătrânețea-i grea lacrimi amare stoarce
atâtea bucurii pierdute în ceață.
o altă fericire este obsesia mea
scânteia divină să mă aprind o stea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre roz, poezii despre reîncarnare sau poezii despre poezie
Sonetul 138
Când draga mea se jură că-i cinstită,
O cred, deși știu bine că trădează;
Ea zice că am mintea mărginită,
Că nu știu că în viață toți trișează.
Eu m-amăgesc că tinerel mă vede,
Cu toate că spicat îmi este părul,
Iar mintea gura-i prefăcută o crede;
Și eu și ea ascundem adevărul.
De ce nu-mi spune drept că-i neserioasă?
Eu că-s bătrân de ce nu-i spun de-îndată?
O! Ce iubire aparent frumoasă
Când varsta se ascunde, nu se-arată.
Deci eu o mint pe ea și ea pe mine;
Doi prefăcuți ce astfel se simt bine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre păr, poezii despre minciună, poezii despre frumusețe sau poezii despre bătrânețe
O prea toamnă...
Brațul tău! Ah, brațul tău pe care-am înverzit,
Pe care-am înflorit și-am învățat rodul iubirii!
Dragostea mea, tu nu vezi, nu simți, părăsit
Versul meu ruginit de prea toamna-nvechirii?
Cad încet de pe ramul de dor amintiri, tremurat,
Se întorc să ne spună că-i mult prea târziu
Să le-aducem cu noi pe un drum ce-am uitat...
Un surâs resemnat prins de-un suflet pustiu...
Brațul tău s-a-nclinat de prea timp și prea ploi...
Încă stau agățată de el, dar mă tem de furtună...
Mă-nfior disperat, uneori, când tăcerea din noi
Se strecoară pe-ascuns și uităm de-mpreună...
Poate cad de pe braț într-un vis, când mi-e bine...
Poate zbor ca un fulg dus spre cer de o boare...
Voi fi, poate, o briză-n ecou rătăcind serpentine,
Sau un vers de poem cu parfum dintr-o floare...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori