O prea toamnă...
Brațul tău! Ah, brațul tău pe care-am înverzit,
Pe care-am înflorit și-am învățat rodul iubirii!
Dragostea mea, tu nu vezi, nu simți, părăsit
Versul meu ruginit de prea toamna-nvechirii?
Cad încet de pe ramul de dor amintiri, tremurat,
Se întorc să ne spună că-i mult prea târziu
Să le-aducem cu noi pe un drum ce-am uitat...
Un surâs resemnat prins de-un suflet pustiu...
Brațul tău s-a-nclinat de prea timp și prea ploi...
Încă stau agățată de el, dar mă tem de furtună...
Mă-nfior disperat, uneori, când tăcerea din noi
Se strecoară pe-ascuns și uităm de-mpreună...
Poate cad de pe braț într-un vis, când mi-e bine...
Poate zbor ca un fulg dus spre cer de o boare...
Voi fi, poate, o briză-n ecou rătăcind serpentine,
Sau un vers de poem cu parfum dintr-o floare...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Jane Crișan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre versuri
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre învățătură
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.