Prieten devotat
Când Dumnezeu mi-a dat un bun amic,
M-am bucurat că El mi l-a ales
Să-l prețuiesc, iubirea îmi dă ghes,
Și nu i-aș face-un rău, oricât de mic
Dar consternat am fost și nu un pic,
Când constatând, din ce în ce mai des,
Cum suferă cumplit de-al meu succes,
Vreau totuși gestul său să mi-l explic.
Că-i pizmă, eu cu gândul nu mă-mpac,
Ci la dușmani cred, le-a făcut pe plac.
În explicații nu țin să insist,
Că-n viață drumul este foarte greu.
Privesc amicul, văd că-i foarte trist
Și-amarnic sufăr de succesul meu.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prietenie
- poezii despre succes
- poezii despre prieteni și dușmani
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dușmănie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.