Gogyohka

lacrimile mele duse de vânt
fac o mare pentru femeia iubită
iar valurile o să-i sărute gleznele
de mâini o să-i leg stelele
şi luna o să i-o strecur în păr

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie îndrăgostită

Vede luna lucind diafan.
Şi cântă, dansează,
Când luna o alintă.
Vede teii înfloriţi la-nceput de an,
Pentru că e îndrăgostită.
Deodată, pe-un petic de cer
Luna dansează cu numele lui.
E Tudor? Cetin? Marin sau Titel?
Totul în jur e un mare mister.
E o stare confuză, dar e o stare de bine,
Ce o cufundă-n somnul plin de culori,
Lăsând stelele paznici să-i fie
Să-i vegheze iubirea până în zori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura mea

uită să formuleze vreun cu
vânt în plete simt mai de
grabă
nu este pentru inimă

inima mea uită de maniere. inima mea uită să aştepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să se zbată în pieptul meu, ca să fie lângă ea.
laura.
laura.
laura, laura, laura.
este ca o poezie.
da, e o poezie a inimii.
se revarsă
ca o cascadă
în
centrul
universului
meu.

laura, laura, laura.

îi repet din nou numele, iar şi iar, în mintea mea, eşti laura mea, viitoarea mea iubită. sunt convins că o să mă îndrăgostesc de ea.

acel păr castaniu mă pre
face praf
mă pre
fac ne
afectat de acei ochi albaştri
care, sper, într-o zi, vor zâmbi
pentru mine
numai pentru mine
îi spun cum mă cheamă

dumnezeu
a creat iubirea
pentru noi

o să-i zic:
laura.
zâmbeşte.
zâmbeşte din nou.
o să mă îndrăgostesc de tine, laura.
zâmbeşte.
zâmbesc.
mergem în aceeaşi direcţie.
laura, sunt un băiat rău.
laura.
o să te îndrăgosteşti de mine.
vei fi a mea.
eşti a mea.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi avea

pe obrajii pudraţi discret
cât să păstreze un secret
ştiut numai de ei doi
zâmbea şi plângea
poate de fericire
poate de supărare
nici ea nu ar reuşi să explice
care era rostul lacrimilor

simţea un pârâu rece
care-şi făcea loc pe sub sutien
pielea se înfiora la atingere
se întreba de unde izvorăsc
lacrimile ei pornite spre glezne

adună câteva lacrimi în palmă
le duse la buze să le sărute
erau dulci şi parfumate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia desenează

direct cu pixul pe pânză
o face nonşalant
zgârie ca o pisică
blândă care zgârie rău
dar nu poţi să-i re
zişti niciun minut să-i reproşezi
e o
fiară în pictura modernă
văd călătoria ei în timp
în căutarea alternativei
a în
locuit penelul cu pixul
fără femei nu se nasc capo
(d)opere (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt iubită pentru mine însămi, pentru sinele meu interior, pentru fiecare cuvânt pe care-l scriu, pentru timidităţile, tristeţile, luptele, defectele, fragilităţile mele. În fiecare zi spun că nu-l pot iubi mai mult şi în fiecare zi descopăr în mine mai multă dragoste pentru el. Ce pot să fac cu fericirea mea? Cum pot s-o păstrez? Îmi vine să îngenunchez pe când cade asupra mea precum ploaia, să-i adun stropii în dantelă şi mătase şi să-i lipesc din nou de mine.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bate

sau mă mângâie
un vânticel suav
care miroase
a mici şi cârnăciori
făcuţi de com
patrioţi pe grătarele
patriei noastre
ridic şapca din cap
vântul trece
prin părul blond trebuia
să mângâie
acum îmi aşează chelia
o face să miroase a
petisant şi fetele
s-o sărute cu buzele fierbinţi
este ca şi cum ar săruta
un mic proaspăt luat
de pe grătarul în
cînd de mirosurile
duse de vânt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se făcea

că era sâmbătă şi dragostea
se afla la un capăt de drum
deliram
nebuni din motive de stea piti
că a intrat în recesiune
te-am vi
sat cu magnolii înflorite
la marginea iernii
zborul
era delir şi femeia iubită
tăia mâini cu cratime
sau cine
mai ştie ce fluturi a băut
fără ca ea să zboare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

e vecina mea şi o îm
part cu alţi doi vecini
care locuiesc la etajul meu
care nu e chiar al meu
dacă nu stau singur a
colo cu vecina
o să-i ghicesc în palmă
s-o vrăjesc pe femeia care vorbeşte
cu mine şi cu alţii stă de vor
bă, mă enervează, mă face
să-i cumpăr flori şi s-o visez
şi-n seara asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile astea

am pictat cerul albastru
după aceea am tras
o rază de lumină
cu lanterna în mână
luna e captivă într-un geam
unde oftează o iubită
după un iubit sau cam aşa ceva
stelele le-am gratinat puţin
să fie mai crocante
în mâinile astea două
am ţinut păstrăvii şi clenii
care evadau din moldova
se agăţau de crinii fără spini
fluturii aveau trup de căprioară
pun mâna pe cuvânt
îl întind cât să fac o poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti băiatul

care umblă în mâini
întotdeauna în mâini
mergeai după femeia cu cizme mari
o dată te-am văzut
în picioare în frizeria tatălui tău
şi nu te-am recunoscut
am stat de vorbă de trei ori
tot în mâini erai
lumea era convinsă că eşti un copil nebun
vorbeai fără chef spuneai
bancuri despre cei de stânga
când nu umblai în mâini
nu te recunoştea nimeni

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convinge femeia

cu chip urât să-l lase în pace
să nu-i mai aducă trandafirii
cultivaţi de ea şi să nu vorbească
cu vântul despre refuzul lui
nu vrea să-i atingă rănile adânci

dorea să convingă femeia aceea
că operele de artă pot fi urâte
şi-ar fi trist s-o alunge din librării
în fiecare zi ea revenea cu trandafiri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

în tinereţe

m-am îndrăgostit de mona
lisa care m-a sedus
şi
şi-mi vine să-i tai sânii cu lama
de tăiat afişe electorale
trag o tuşă la ultimul tablou
şi
şi mă urăsc iremediabil
pentru că femeia din pânza surfilată
seamănă cu mona lisa

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kasida

Hei, ochiule! nu trezi a inimii zare
La astfel de doruri nu există scăpare.

Culoarea bolţii oare o schimbă izvorul
Sau lacrimile au acoperit tot cerul.

Dacă în privirea ta dulce moartea piere
Nu-i de mirare; apa curge în unghere.

Inima grăieşte de sprâncene săgetată
Îndrăgostitul să bea, duşmanul niciodată.

Grădinarul să trudească să aducă răcoare
Iubita e ca luna răsărită din mare.

Nu-i nimic dacă ochii se vor umezi în petunii
Dacă din trandafiri se vor adăpa şi spinii.

Cu ochii tăi albaştri în izvoare mă scufunzi
În zilele triste privirea să nu mi-o ascunzi.

Mi-e dor de gura ta cum doresc sfinţii Kevser-ul
Tu dă-i treazului apă, beţivului cerul.

Apa curge mereu spre a iubitei grădină
Iar s-a îndrăgostit de mersul ei în lumină.

Trebuie să-i ţin calea să mă prefac în pământ
Fiindcă duşman apei aceleia sunt.

Prieteni! De voi muri cu dorul să-i sărut mâna
Eu voi fi un ulcior din care va bea grădina.

Trestia refuză cântul, privighetorile
Apa, să îngenuncheze şi să-i sărute picioarele.

Buza de trandafir ca să-i dea culoare soarbe
Sângele privighetorii, de la moarte s-o scape.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

soarele ridică roua
aproape spre amiază
iar frunzele se plimbă
prin tot parcul
mângâind gleznele graţioase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei drage, Angelica mea

Plutesc cristale ca-ntrun glob argintiu,
Se văd asemenea lacrimilor îndurerate,
Ale mamei mele singure,

Strigătul ei răsună peste munţi,
Nimeni nu-l aude,
Plânge.
Lacrimile ei se preling pe o stâncă la vale,
Amintiri din trecutul îndurerat, rulează.

Privirea i se transformă,
Nu mai sunt aceia cărora le dădu viaţă,
Ai plecat în lume şi ai uitat să-i sărute mâna.
Să-i mulţumească pentru grija ce le-o poartă.

Grijile zilei de mâine au împovorat-o
A rămas uitându-se în vale.
Oare îî va trece cineva pragul casei?

La orizont nu-i nimeni, doar păsările cerului,
Apus de soare, arzând în flăcări.
Şi astfel, mai trecu încă o zi din viaţa bătrânei mame.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caut

de-o lună prin buzunare
ştiu că mi-am pus în adânc
luna şi stelele fumate
într-o pipă de marinar alcoolic
scotocesc bine adâncurile
câteva piese de artilerie grea
pierdute cândva într-o furtună
s-au aciuat într-un pliu candriu
luna străluceşte printre florile
de crin clătinate de-un vânt suav
mâinile mângâie buzunarele
s-au sofisticat puţin de la foile
de ţigări pe care am scris versuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să-i smulg vocea din gât
ba nu - vreau să-i smulg
gâtul cu totul şi să-i las
vocea a
colo legată cu toate cablurile
electrice - aduc patentul
izolat
vreau să văd un meci
de fotbal după trei luni şi cu
ren(tul) electric nu mă la
să mă uit la televizorul
larg deschis întunecat
de o voce de la echipa
de int(erv)enţie nereuşită de cuplare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te lupţi din greu să-i dai unei femei luna de pe cer, dar când i-o dăruieşti, constaţi că altul ţi-a răpit-o cu o floare.

aforism de Tiberiu Petre (2011)
Adăugat de Tiberiu Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

La lăsarea serii

pe umbrela dorinţelor mele
literele se îneacă în noroi
iar unghiile mele se înfig adânc în carnea ploii;
la lăsarea serii,
pământul începe să se usuce
deşi lacurile dau pe dinafară,
iar paginile se lasă purtate de vânt.
acesta este cadrul perfect
luna trece prin lumina zilei
sticlele de Tazovsky se varsă pe iarbă şi se amestecă cu pământul
se sinucide soarele
cerul se umple de sânge
iar stelele se unesc şi pielea lor uscată
cade pe podeaua mea.

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

umbra mea întunecată
ca o noapte
vine la fereastra mea
şi mă invită
să mângâi luna şi stelele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!