Mamei drage, Angelica mea
Plutesc cristale ca-ntrun glob argintiu,
Se văd asemenea lacrimilor îndurerate,
Ale mamei mele singure,
Strigătul ei răsună peste munți,
Nimeni nu-l aude,
Plânge.
Lacrimile ei se preling pe o stâncă la vale,
Amintiri din trecutul îndurerat, rulează.
Privirea i se transformă,
Nu mai sunt aceia cărora le dădu viață,
Ai plecat în lume și ai uitat să-i sărute mâna.
Să-i mulțumească pentru grija ce le-o poartă.
Grijile zilei de mâine au împovorat-o
A rămas uitându-se în vale.
Oare îî va trece cineva pragul casei?
La orizont nu-i nimeni, doar păsările cerului,
Apus de soare, arzând în flăcări.
Și astfel, mai trecu încă o zi din viața bătrânei mame.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre mamă
- poezii despre durerea sufletească
- poezii despre văi
- poezii despre viitor
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.