Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Păunescu

Mortul învingător

Ce țară, ce morală, ce prăpăd,
Un fapt de viață mai grozav ca toate,
Un mort este votat majoritar
Și-n clasament pe toți cei vii îi bate.

Așa a fost și este și va fi
Conflictul de-ntuneric și de groază,
Un mort învinge pe cei vii la vot
Și ei aproape cred că îi trișează.

Și, vai, absurde autorități
Se strâng buluc și judecă drăcește
Și îl declară pe învinsul lui
Învingător, doar pentru că trăiește.

Și mortului ce i-a învins pe vii
Nici nu au apucat să-i facă groapă
Și-n primăria lui de-nvingător
E ordin ca petrecerea să-nceapă.

Și proștii râd, în nebunia lor,
Întărâtați de liniștea nocturnă
Și unul zice: hai să-l îngropăm,
La locul care-i place lui, în urnă.

Ce țară, ce morală, ce prăpăd,
Politică de-a pururi surdo-mută,
Învingătorul se întoarce-n sat,
Dar voturile lor nu-i mai ajută.

Probabil, e-o parabolă, aici,
Chiar dacă nu o pomenește cartea,
Trăim învinși în fiecare zi,
Iar, ca să biruim, plătim cu moartea.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Citate similare

Mort printre cei vii

Eu pun la inimă cuvântul
Și timpul las treacă
Învăț adesea bine este
nu vorbim în grabă;
dacă strici cu vorba
Și dacă faci mai rău
Cuvântul dă uitării
Te stinge în timpul tău.
Renaște din tristețe,
Învață a iubi,
nu rămâi în viață
Mort printre cei vii.

poezie de (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pavel Lică

Fabula vacii conducătoare-n sat

Șeful vacii,-un cal din sat
După ce-a fost brusc "legat"
Într-un mod total atipic,
(Fiind concurent politic
Al catârului, ce-n minte
Se voia iar președinte,
Susținut chiar de măgar,
În servicii șef plenar),
Vaca – premier în sat,
În partid locul i-a luat.
Și-a-nceput ea cu un rost
S-alunge pe cei ce-au fost
Aliați cu armăsarul,
Cum o sfătuia măgarul
Din serviciile secrete,
Ce-a putut să o îmbete –
Știind-o slabă de minte –
va fi ea președinte
Peste sat, schimbând din post,
Pe catârul mult mai prost.
Ascultând ea, deci, măgarul,
Vaca a adus amarul
În partid și-al ei guvern,
Ce părea a fi etern
Cu miniștri-i eminenți
Și foarte eficienți.
Vaca însă-afară-i scoase,
Numind țapi, capre râioase
Și juncani în locul lor.
Astfel un întreg popor
De-animale-a constatat
Ce tare e vaca-n sat.
Dar cu asta, ce folos,
toate mergeau pe dos,
Și-n sat totul a stagnat
C-un guvern remaniat!
Neavând pe cine-alege,
Căci măgarul, se-nțelege,
A manipulat logistic
Într-un stil pur securistic
Presa și mulțimi din sat,
Toate vitele-au votat,
Neavând nici ele minte,
Vaca-n post de președinte.
Ce-a urmat, au văzut toți!
Satul năpădit de hoți
Dinăuntru și de-afară,
A dat de-o MORALĂ clară:

Este vai de-o țară dacă
Va conduce-n ea o vacă!

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Despre morți numai de bine

Orice mort ar trebui dezgropat uneori,
încercată resuscitarea lui
O respirație gură la gură,
cot la cot,
os la os,
până când, devenit una cu el, te ridici în capul oaselor și respiri adânc
aer de dincolo
de aer

Orice mort ar trebui vizitat uneori
la cimitir,
întrebat de sănătate,
vaccinat
Fără bancuri proaste cu "noi vrem pământ",
fără cuvântul "pământ" de fapt,
doar despre lună și stele se poate discuta,
câte în ele și în Univers

Orice mort are nevoie de iubire,
nu e nicio diferență între ceea ce simte el și ceea ce simți tu pentru mine
Suntem tutankamonic de morți, iubito,
învechiți în meseria aceasta a nepăsării,
dar dependența de A FI,
e un puternic drog inoculat periodic
de către cei care ne mai vizitează din când în când

Locuiesc peste drum de cimitir,
văd zilnic morți aduși la groapă de către vii
și nu pot să nu mă întreb cu ce i-au deranjat oare
de nu-i mai rabdă lângă dânșii?
Un mort stă doar cuminte la locul lui și visează,
nu cere de mâncare, nu bea, nu fumează
în alte țări, ei nici măcar voteze nu mai vor

Iubiți și morții,
nu sunt ei vinovați de a lor plecare,
i-a ucis plictisul zilnicității,
vor numai doarmă un pic mai mult!
De ce să le tulburi somnul îngropându-i, incinerându-i? De ce?
Pe tine te îngroapă cineva când dormi?
Statul... a, statul... am uitat
Dar ei nu mai platesc taxe și impozite, deși dacă i-am ține acasă, am plăti (probabil) taxa pe cap de mort,
O sumă modică la întreținere și un pic mai mult la curent...

Oboseala li se citește pe chip încă dinainte de plecare,
sub ochi li se adună pungi pelicanic de mari, de lacrimi neplânse,
iar mirosul... trecem peste asta
Deschide geamul larg, știe lumea că în casa acestei familii iubitoare,
a rămas mortul la locul lui,
nemișcat și fericit
Dacă îl pui în geam, primești chiar și pensia cuvenită
lună de lună
Astfel m-am îmbogățit iarna trecută,
am adunat toți morții din oraș, i-am așezat frumos la ferestre
și niciodată poștașul nu a îndrăznit mă întrebe de ce par atât de... morți
Afară ningea
și cu toată extenuarea ce li se citea pe chip, se străduiau zâmbească frumos,
păreau fericiți

Aproape orice mort ar trebui dezgropat uneori,
Doar cei foarte obraznici ar trebui abandonați de tot
Cei care îți cer ca să-i înțelegi punându-te în locul lor
Pentru numele lui Dumnezeu, nu le da ascultare,
ei oricum sunt de neînțeles,
punându-te în locul lor s-ar putea -ți placă și să nu te mai ridici
Ei sunt ca niște copii nenăscuți care nu știu ce vor
Nu te pune în locul lor, nu le face jocul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nervi în noapte

E toamnă. Noapte. Plouă. Insomnie.
Deschid albumul cu fotografii:
Cei vii sunt morți, pe când cei morți sunt vii, -
Și toți îmi dau o criză de fobie.

Îi văd trecând prin viața mea pustie
Cu relativul vieții lor pustii...
Și-n pragul absolutei veșnicii,
Aștept -mi sune ceasul lor și mie.

Mereu ciocanul vremii cade greu
Și-mi bate cuie la sicriu mereu,
Cu iscusința lui stăruitoare...

Și-mi fură somnul spaima de pământ...
Și mor mereu cu clipa care moare...
Și-afară-i toamnă, noapte, ploaie, vânt...

sonet de din Turnul de fildeș - Lira neagră (1929)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Denigratorilor lui Eminescu

Din ce lumi voi ați venit
Și aici v-ați pripășit?
Pentru ce-ați venit la noi
Și-aruncați tot cu noroi?
Unde vreți voi ajungeți?
Nația vreți să o distrugeți?
Vă numiți voi literați
Și pe toți îi criticați;
Filozofi vă mai ziceți,
Cine credeți sunteți?
Eminescu pentru voi
E de lada cu gunoi.
Din cultură-l aruncați.
Locul lui vreți să-i luați?
V-a avântați la fruntea sa,
Laurii pentru a-i lua.
Voi degeaba încercați
Locul lui n-o să-l luați!
El făcu odinioară
Limba noastră o comoară.
Cu el doctorat v-ați dat,
L-ați luat, v-ați lăudat.
Puneți mâna și munciți,
Nu la locul lui râvniți!
Pe aici ca voi au fost
Ce-ncercata fără rost.
Locul lui ei l-au râvnit.
Rând pe rând s-au prăpădit.
Nume noi ei și-au luat.
Dar cultura i-a uitat.

El e nufăr în cultură,
Iară voi doar un pelin!
Voi vărsați venin pe gură
Și vreți locul lui divin?!
Icoană este pentru noi,
Iar voi, doar un gunoi.
Cu sau fără de folos,
Creierii el și i-a stors.
A lăsat drept moștenire
Opera-i spre-a sa cinstire.
De la voi ce-o să rămână?
Doar o mână de țărână!
La români i-o vorbă mare:
Fiecare dă ce are!

Trădători de neam și țară,
Pentr-un ban primit de-afară.
Sunteți pata pe vecie
În cultura României!
Va veni timpul odată,
Că istoria nu iartă!
De plătit voi veți plăti,
Chiar și morți dacă veți fi.

poezie de din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regrete pentru orice moarte

Eliberat de memorie și de speranță,
fără frontiere, abstract, aproape viitor,
mortul nu este mort; el este moartea.
Asemeni acelui Dumnezeu al misticilor,
despre Care, orice s-ar spune, trebuie negat,
cel mort, un străin pretutindeni,
este doar ploaia și absența lumii.
Îl deposedăm de toate,
nu-i lăsăm nici măcar o culoare sau o silabă:
aici, curtea pe care ochii lui nu o mai văd,
acolo, trotuarul unde speranțele lui încă-așteaptă.
Chiar și ceea ce gândim noi acum
ar putea fi ceea ce a gândit el;

am împărțit ca niște tâlhari
prada atâtor zile și-atâtor nopți.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia

M-agăț cu disperare de unii oameni mari
Și-ncerc pe cât posibil -ndepărtez prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s tot mai rari,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.

La ce mai este bună o viață printre vii?
La cine m-aștept -mi prețuiască mintea?
Trăim ca niște păsări, orbind în colivii,
Și-n cântecul de jale, ne ignorăm sorgintea.

M-agăț cu disperare de cărți și le citesc,
Sperând ca dintre pagini strige fericirea,
Și parcă-n cărți îmi vine de-a pururi să trăiesc,
Dar inima îmi spune c-acolo nu-i iubirea.

Tu spune-mi, Preamărite, ce este de făcut
Când inima și mintea se contrazic întruna?
Arată-mi, tu, răspunsul, că-n tine am crezut
Așa cum cred în Soare, când mă adoarme Luna.

M-agăț cu disperare de unii oameni mici
Și-ncerc pe cât posibil le accept prostia,
Dar, vai, pe zi ce trece, aceștia-s inamici,
Și simt cum mă încearcă, în gânduri, nebunia.

poezie de din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Adrian Păunescu

Suntem aroganți

Suntem răi și aroganți,
I-ncurcăm pe guvernanți,
Vrem mâncare și copii
Și ne place să fim vii,
Mama noastră de zbanghii!

Degeaba vă mirați mereu
nu e-n ceruri nici un sfânt,
Nu poate fi lumină sus,
Când nu-i dreptate pe pământ.

Ce fel de lume ni s-a dat,
S-o tot falsificăm, stângaci,
Cu milioane de bogați
Și miliarde de săraci!?

Măcar pentru acești copii
Un alt noroc să fi adus,
Dar, vai, sub cinice poveri,
Ei trec prin școli cu preț redus.

Bătrânii noștri mor uitați,
Pe-același tragic aisberg,
Că, la bolnavi de vârsta lor,
Salvările nici nu mai merg.

Și, după tot ce-am îndurat,
Când mai umili și când mai bravi,
Tot noi, cei pedepsiți din Est,
Mai devenim o dată sclavi.

Și după ce c-am suportat
Al rinocerilor arest,
Tot noi plătim impozit nou,
Pe toate rănile din Est.

De libertate amăgiți,
În fostul nostru lagăr mort,
Azi, nu ne duce nicăieri
Umilul nostru pașaport.

Iar, dacă nemții s-au unit,
Sfidându-și ultimul infarct,
De ce aceiași păpușari
Pe noi, românii, ne despart?

Deocamdată n-am aflat
Un singur șef să fi venit,
facă bine pe pământ
De dragul omului cinstit.

E totul numai interes
Și tot așa va fi mereu,
O lume fără sens moral,
Ce l-a ucis pe Dumnezeu.

poezie celebră de din Rezervatia de zimbri (10 iunie 1994)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Înțelepciunea morții

Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm vom muri, dar nu știm uneori am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iubit popor

Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!

Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!

Profundu-i greu la văz, acela ce muncește
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește,
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!

Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit secu totul,
Neștiind că-i va fi luat, parșiv; născut și mortul!?

Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un "tun"; de mort să pui!
n-are să-l muncească bătrân și fără stare
Și-atunci sunt "colectivi" să-l ia... Să nu-l mai... "are"!

Nici bun de gură nu-i și i-au sărit doar țambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin "chambre"
Și-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!

I-au luat povești, zâne avea... și avea și Rege
Și hoții-mpălătiți din jilțuri zic -s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-și facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de țigănie?!?

Păcat Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleșteul plin, popor să-și ia paharul
Să-nchine crez bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!

Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus și tu spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată dai, nu să omori...
Doar te-aduni iar gloată, că-i ști... Și să-i dobori!

Din slaba-ți cârcă, otreapă să-i faci... legați cu sfori!!!

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Iepurească

Era lună plină și liniște,
banale și plictisitoare discuții
despre o moarte
care îmi părea frumoasă
și chiar așa era,
pentru că înșelase asimetria,
așa cum eu pe tine
cu un iepure,

primul dintre toți iepurii
pe care i-am întîlnit
mort și viteaz,
umbla cu pușca după vînător
și era grozav în convingerea lui
că mai trăiește,

dar tragedia acestei întîmplări,
nu a fost un iepure sau
o simplă moarte -
ci liniștea,
căci era lună plină și liniște,
liniștea aceea
care îți fură pepenii din grădină
și hoțul îți place.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Refugii interzise

Încotro azi omenire
Încotro dar te îndrepți
Căutând spre fericire
Chiar cu pașii tăi răzleți

Încotro dar te avânți
În refugii interzise
Nu mai vrei oamenii sfinți
Și te scalzi doar în eclipse

Unde duce drumul tău
Drumul ce l-ai apucat
Părăsind pe Dumnezeu
Și izvorul Lui curat

Dumnezeu a rânduit
Pentru om căsătoria
Un trai scump neprihănit
Să-nflorească omenia

În cinste și-n curăție
Oamenii ca să trăiască
Urmărind lumina vie
Până-n patria cerească

Omul fie curat
Și-năuntru și-nafară
Un exemplu de urmat
Pururi cinstea să nu-i piară

Însă omul hazardat
A călcat legea vieții
Și-a ales ce e păcat
Chiar din zorii tinereții

Omul nu vrea curăția
Să fie un porumbel
Ci alege nebunia
Călcând al vieții țel

Un băiat de aici cu-o fată
A lor viață și-o unesc
Să trăiască fără pată
Ființele își alipesc

Și trăind în căsnicie
Ei copiii să și-i crească
Viața lor în curăție
Și mai mult înflorească

Nu păcatele murdare
Legea Sfântă a vieții
Să ne fie aici cărare
Chiar din zorii tinereții


Vrem ca toți în curăție
Viața noastră s-o trăim
Ea tezaur ne fie
Prin Hristros curați fim

Numai El este lumina
Sfințenia pe pământ
Ce ne ajută-ntodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt

Și să fim lumini și noi
Luminând viața-n jur
De lume fim toți goi
Veșnic cu sufletul pur
21-11-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Opere de artă vii

Atâtea opere de artă
Ai marilor artiști ai lumii
Prezintă fața minunată
Și gingășia caldă a femeii

Chemarea gingaș-a iubirii
Se vede-n artă peste tot
În florile alese a firii
Și bine le văd cum eu pot

Cea mai gingașă ființă
A omenirii e luată
Și e transpusă cu credință
În arta fină prelucrată

Și chipul gingaș al femeii
În artă parcă e o țintă
Spre ea se-ndreaptă și ateii
Pe orice credincios l-ncântă

În arta fină literară
Femeia-i cea mai asaltată
Cu chipul gingaș— ne pară
Că ea pe veci e mai curată

Și în scluptură ea deține
Rolul prim de exprimare
Cu însușirile-i divine
Dar adormită astăzi pare

Deși în artă par reale
Nimic nu-i viu ci totu-i mort
Sunt doar închipuiri azi goale
În unic strigăt peste tot

Aceasta-i arta omenirii
Atât de gigașă dar mută
Sub focul gingaș al privirii
Ea doarme și nu te ascultă

Și tace tace— nu-i cuvânt
Și nici umblet să o descrie
Nu își ia din loc avânt
A ei făptur㗠nu e vie

Dar este unul ce din artă
Făcu un sens și o menire
Să știe dar planeta toată
Căci El lucrează din iubire

Viața— El doar a creat
Și rândunica aici și zborul
Băiatul scump și minunat
Ursul cerbul și cocorul

Și fata tânără fecioară
Aici— e gingășia-ntruchipată
Ce-ți smulge a ta inimioară
Cu-a ei ființă minunată

Dar toate iată aici sunt vii
Și ele viața o trăiesc
De multe nici astăzi nu știi
Dar ele totuși se găsesc

Aceasta-i arta Celui care
Ne-a plămădit cu mâna Sa
Și noi suntem a Lui lucrare
Ce i-am furat chiar inima

Isus Hristos e Creatorul
Cu Tatăl Sfânt cel Prea Înalt
E Cel— ce a zidit izvorul
Și apa— pentru omul însetat

Artistul Sfânt din infinit
Ne-a dat întregă gingășia
C-a Lui pe veci ne-a socotit
Să-i fim de-a pururi— avuția

A Lui e arta și iubirea
A Lui e viața pe pământ
Iar omu-i este moștenirea
Căci El— e-al Tatălui Cuvânt

El e Meșterul Cel mare
Prin care totu-a fost creat
Și lună stele om și soare
Și văzul care ni s-a dat

Idee praf și vârf de munte
Lumină stâncă și talaz
Cu omul viu ca să-l înfrunte
Pe mare ca și pe-un islaz

Isus Hristos e Adevărul
Și Viața este pe pământ
În El ne este pe veci țelul
Căci e-al vieții veșnice Cuvânt

În El ne-am ancorat și-n El
Ne e-nflorită mântuirea
Isus e unicul nost" fel
De aici de-a îmbrăca iubirea

poezie de (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E mai bine fie doi decât unul singur, căci pentru osteneala lor au plată mai bună; și dacă unul cade, fârtatele său îl ridică; dar vai celui ce este singur când cade, el nu are pe un altul care să-l ridice. Și dacă vor dormi doi, le va fi și cald; dar unul, el singur, cum se va încălzi? Iar de se va ridica unul împotriva lui, cei doi îi vor ține piept; funia întreită nu se rupe curând.

în Ecclesiastul, 4:9-12, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianDSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doină

Vai de ea, săraca țară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desființat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioți,
Țara-i plină doar de hoți.

Amară străinătate
Cu familii destrămate
Și copiii fără de carte.

Vin străini din multe părți,
Să ne-ajute - ne spun toți.
Toți ne zic – binele-ți vor!

Vor să-l ia fie a lor.
Toți ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulți ani.
Un leu îți dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Și ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar și otomanii.
Apoi rușii au venit
Și în două ne-a-mpărțit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruși a adus.
Vrut-au ca neamul piară
Din frumoasa noastră țară.
Așteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alți stăpâni ne vom găsi.

Vai de ea săraca țară
Și de viața noastr-amară.

Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toți votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători așa
Ajungi slugă-n țara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.

poezie de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sancțiune morală

Îmi place să visez o țară,
În care-o urnă violată
Pentru făptura vinovată
Ar fi chiar urna-i funerară.

epigramă de din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lewis Carroll

Cadrilul homarului

"N-ai vrea mergi mai repejor?" zise merlanul melcului de mare,
"Vine din urmă un delfin și mă calcă pe coadă, frățioare.
Ia, privește cât de iute trec homarii și țestoasele, cum iau avans!
Unii au ajuns deja acolo, pe prundiș – nu vrei să vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, nu-i așa că vii la dans?

N-ai idee ce plăcere vom simți, ce încântare,
Când, laolaltă cu homarii, vom fi luați și aruncați în mare!
"E departe, e prea departe! Și-i prea mult suspans!"
A răspuns melcul, mulțumind, dar el nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.
Nu va veni, nu ar putea, nu va veni la dans.

"Nu contează cât mai avem de mers", a replicat prietenul solzos.
"Mai este-un țărm, știi, de cealaltă parte-a mării, tot așa frumos.
Ne depărtăm de Anglia, ne-apropiem de Franța pentru cadril și vals –
Nu te lăsa, iubite melc, vino și tu cu noi la dans.
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, vii și tu la dans?
Vii, nu-i așa, vii, nu-i așa, nu-i așa că vii la dans?

poezie clasică de din din Alice în Țara minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alice's Adventures in Wonderland & Through The Looking-Glass" de Lewis Carroll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.99- 6.64 lei.

Îndemn

"Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați..." (Matei 11:28)

Deschisă-i școala lui Isus
Și pentru noi și pentru tine...
De ce-ai rămas pe gânduri dus?
Oricât ai fi de chin răpus,
Deschisă-i școala și Isus
Te-așteaptă-n lacrimi și suspine...

Nu-ți fie teamă... Vino, dar,
Să bei din Apa Îndurării!
E-atâta Dragoste și Har
În școala Lui de pe Calvar!
Nu-ți pierde vremea, în zadar,
Pe la fântânile pierzării...

Deschisă-i școala... Nu te-nscrii?
În poartă sună clopoțelul:
— Să vii, să vii, să vii, să vii!
Destul cu anii tăi pustii!
Nu vrei și tu școlar fii
La școala ce-a zidit-o Mielul?

Nu vrei cânți și să iubești,
Fugind de mlaștina tristeții?
Nu vrei să nu mai fii ce ești?
O, vino, vino trăiești
În slăvi de bucurii cerești —
S-ajungi biruitorul vieții!...

Deschisă-i școala lui Isus
Și-așteaptă te-nscrii.
Hai, vină! Deschisă-i școala lui Isus
Și școli ca școala asta nu-s,
Ca te-mbrace până sus,
În albe straie de lumină!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alfred Tennyson

Să nu vii când sunt mort

nu vii când sunt mort
Lacrimi prostești -ți curgă pe mormânt
Și să te-nvârți la capul meu, că nu suport
Lasă-mi țărâna liniștită în pământ.
Să-mi cânte fluierarul, bată vântul iute
Dar tu, tu du-te.

Copilă, nu ai vină c-am plecat
Oricum nu-mi pasă, n-am fost norocos;
Să te măriți, căci eu de Timp m-am săturat
Și de odihnă-acum sunt bucuros.
Lasă-mă aici și fă lucruri plăcute
Hai, du-te, du-te.

poezie clasică de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tennyson: Poems Hardcover" de Alfred Tennyson este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Adrian Păunescu

Adio, mamă patrie, adio!

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

În loc fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toți,
nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți.
Ce pe cei mici trădarea îi învață.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.

Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook