Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doină

Vai de ea, săraca țară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desființat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioți,
Țara-i plină doar de hoți.

Amară străinătate
Cu familii destrămate
Și copiii fără de carte.

Vin străini din multe părți,
Să ne-ajute - ne spun toți.
Toți ne zic – binele-ți vor!

Vor să-l ia să fie a lor.
Toți ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulți ani.
Un leu îți dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Și ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar și otomanii.
Apoi rușii au venit
Și în două ne-a-mpărțit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruși a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră țară.
Așteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alți stăpâni ne vom găsi.

Vai de ea săraca țară
Și de viața noastr-amară.

Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toți votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători așa
Ajungi slugă-n țara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.

poezie de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Săraca țară bogată

Săraca țară bogată,
În veci vrea să dăinuiască.
nu piară niciodată
Glia noastră românească.

Săracii români bogați,
În veci vor ca să trăiască
Bine, în munții Carpați.
După legea strămoșească.

Domnilor, conduceți țara,
Ori vă bateți joc de ea?
Nu cumva ați luat-o rara?
Sau aveți o boală rea.

Voi ne distrugeți acum.
Ne rămân copii pe drum.
Părinții ni-i dați afară.
Asta faceți voi din țară.

Dinozaurii din lume
Devorează astăzi țara.
Vor să șteargă-a noastre urme.
Vor să ne ia primăvara.

Vino iarăși, Țepeș-Doamne!
pui țepe pentru ei.
La români să le dai arme,
Să-i alunge pe mișei.

Ridică-te, popor român!
Și reaprinde făclia,
Dacă vrei fii stăpân
Peste toată România.

poezie de (17 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Țară rară...

Țară-n aur afundată,
Cu uraniu rar dotată
(De Sus binecuvântată),
Hoții lumii toți te-ar vrea,
O, Țara mea!

Cine plaiu-ți răscolește
Orice bogății găsește.
Ești frumoasă ca-n povești,
Splendoare ești!

Codrii tăi, păduri vestite,
De topoare-ți sunt rărite;
Mult petrol ți-a fost furat,
Ce trist păcat!

Dealuri, munți, câmpii mănoase,
Te-așează-ntre țări faimoase,
Dar... norocul ți-e prea jos -
Și ce folos!

Și-n istorii-ai fost bogată,
De viteji mulți apărată -
Toate-s scrise undeva...
Au fost cândva!

Din multe țări de pe tapet,
Aveai industrii berechet.
Le caut și azi un pic:
Ai... mai nimic!

Mamă Țară, chiar iubită,
Azi de mulți ești părăsită.
Nu știm de vor reveni,
Vor a trăi!

Ai noi lideri la cârmit,
Dar se-ntrec la jefuit,
Hoții toți se cred stăpâni:
Sat fără câini!

Dacă, Mamă-ți schimbi cârmirea,
Va renaște fericirea,
Și-atunci iar vom fi din nou
POPOR EROU!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Săraca mea țară bogată
De mulți... prea mulți... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morții
Te lași prădată de toți hoții.

Române tu... din neam străbun
Cum poți ca să mai rabzi acum
vezi copii cum îți pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.

Ajunge... atâta minciună
Românii iarăși se adună
Vrem trăim în țara noastră
muncim glia strămoșească.

Se schimbă mereu prim miniștrii
Iar noi ne amăgim... ca proștii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.

Și atunci nu avem altă salvare
Ieșiți cu toți cu mic cu mare
Repuneți țara pe picioare
aducem copii de peste hotare.

Haide, Moldovă... Bucovină
În țară să facem lumină
punem țara pe picioare
Nu să vărsăm lacrimi amare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De sărbători...

S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger...
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Degeaba-n țară drepturile-și cer.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri...

S-au dus și sărbătorile... E iarnă
Și au plecat colind... colindători
Și au plecat românii iar din țară
În zi de luni, la ora trei, în zori.
Și-au plâns părinți și frați... și-au plâns copii
Și-au plâns soții, prietene, amici.
Ei au plecat, oh, au plecat în lume,
Sperând -nvingă greul de aici.

De-azi-noapte ninge și e tare ger
Și-n jur răzbate-atâta suferință!
Pe umeri cade lacrima din cer,
Cu mângâiere, pace și credință
Pornește timpul către înapoi,
Nici pruncii nu mai au copilărie,
Căci stau cu ei bunicii și din doi
Părinții-s doar într-o fotografie.

Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Departe-ntre străini muncind din greu,
O altă suferință îi adapă
Dar ei muncesc, muncesc, muncesc mereu.
Li-i ochiul încă lacrimă și toamnă,
În sărăcie au trăit destul,
Vor să desfacă lanțul suferinței
Și să zâmbească celor dragi de-acum.

Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Căci n-au aici nici drepturi, nici dreptate
Și pier tăcut, în altă lume pier
Atât de-nlăcrimați... și ce departe!
Și dacă țara noastră va pieri
Prin oameni sărăcind, va fi o lege
Ce pe români din nou îi va uni
O lege ce-n curând îi va-nțelege.

Se luptă-n țări străine pentr-o pâine
Ne-ncrezători, flămânzi și oropsiți,
Sperând ca timpul, timpul cel de mâine
Poate-i va face-o clipă fericiți.
Le trece viața-n muncă și speranță,
Sunt doar o biată lacrimă pe față,
Lumina fericirii e departe!
De cei din țară-o viață ne desparte.

Oh, mulți nu știu ce timpul le-o sorti,
Nu știu nici când în țară vor veni
La-nmormântări, la nunți ori parastase...
Țara cu toate ale ei, frumoase,
Nu îi va mai cunoaște... Sunt străini -
O floare ce-a crescut prin mărăcini.
De-atâta dor de toți cei dragi, mereu,
Să fie-aproape, cât va fi de greu!

Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine...
Nu știu ce râuri lungi de suferinți
Le vor uda uscatul colț de pâine,
Le vor spăla uitate suferinți.
O mare de români plecați din țară,
O țară care i-a uitat. Români,
Viața-ntre români nu e ușoară
Și-n țara noastră ne simțim străini.

Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Câți dintre ei se vor întoarce-acasă
Sătui de chin, de gustu-amarei pâini,
Sătui de moarte și sătui de viață.
Câți vor putea pământul românesc
Și grâul cu neghină să-l sărute,
Ca în opinci și-n portul strămoșesc
joace pe câmpie, pe-ntrecute.

Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine.
Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Pleacă copii în țări străine, mamă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger,
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În țara numită România

Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai dăm mână cu mână
cei cu nație română!
readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA

poezie de (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Atentat la popor

Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?

Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!

Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!

Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...

... Bani luați din gura celor mulți,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caști, onești, cu multă carte
țină leneșii cu burți?!?

Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând nație cu ham,
s-o ducă-n hăț... către mezat?!

Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?

Ne-au făcut legi, făr' dea seamă,
fure ei nestingheriți!
Cu barda au dat în necăjiți,
să n-avem drept la țara mamă!!!

Ne vor pe toți, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
și-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!

Câți "proști" om fi, cum ne cred ei,
dar mulți, mai mulți suntem și, buni
strângem cloaca de nebuni...
întemnițăm pe derbedei!!!

Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinți,
să ne-adunăm și mușchi și minți...
jugulăm hoți, cretinism!!!

Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
și noi, poporul, ca un val
nimicim zoaia de himere!!!...

... Să-i punem pe parșivi la zid,
la hoți să le luăm ce-au furat!!!
fim, de ambiții, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...

... Al celor mulți, cu cultul legii
crescuți toți șapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
stârpim hienele fărădelegii!

Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!

Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, aibă foc s-ațâțe!
Tot neamul lor din lei, în mâțe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!

Că morții mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!

Of, țara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aș vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...

poezie de (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lângă respectul nostru de români...

Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.

Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.

ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.

Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.

Și chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine și cu sare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răscoală

Toți Vizii de cultură, avizii de hoții
Din Videle de minte s-au pus a ne minți
ne dau bunăstare, măresc nivel de trai...
Și, își fac legi scape de pușcării... Nu-i bai
Când fac benzina scumpă și euro de aur,
Ne înzecesc în taxe, ne păcălesc că-s faur
Ei... Ne pun pumnu' în gură când vrem păs a ne spune,
Fac numai legea lor, vor țara a o răpune
Dintr-un Teleorman, tâmpit de sărăcie...
Vor România întreagă la fel și ea să fie!
S-au strâns o golănime bandită, mitocană
Să ne arunce afară din Patria, o mamă...
Reneagă Europa și ajutorul ei,
Ne vor ajunși prostime... Ei, șleahta de mișei
S-au pus cu toți, pungașii, cu școala de maidan,
Cu "diplome" furate, "masteri, doctori", baștan
Să ne rupă grumaz, nerozi s-ajungem, vite
Și-ei tâmpii plini de bani, din brațe ostenite
-Ce-n loc să le întindem mângâiem copii,
În Parlament îi ținem -ne înjosesc de vii,
Și ne-ar vrea morți curvarii, cu curvele lor slute,
nu mai fim popor, doar ei vreo șase sute...

Să ne unim ca dacii, ostași 'n Mărăști, Oituz,
Eroi din '89... fim exemplul dârz,
Să ne jurăm că azi cu Dumnezeu vom fi
Și-i vom da jos din jilțuri și NOI vom pedepsi
Familii ce-au, conace le vom lua înapoi...
Oh Doamne, ajută țara, Popor vom fi toți... NOI!!!

De prin spitale, uzine -câte-or mai fi- din școală
Să ne sculăm bolnavi, breslași, elevi... RĂSCOALĂ!!!

poezie de (4 ianuarie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La săniuș

Răzvan, Ghiță și Andrei
Și-ncă mulți amici cu ei,
Cu căciulă și mănuși
Au plecat la săniuș.

Zarvă mare e în deal,
Vin cu săniile val.

Prichindeii-s bucuroși
Vor să fie fioroși:

Vin cu săniile la vale,
Nu le stă nimic în cale.

Cântă, strigă și, râzând
Fac și gerul mult mai blând.

Soarele și el străluce
Făcând viața lor mai dulce.

Bucuria e în toi,
Vin la vale, vin puhoi.

Într-un tren din săniuțe
Vin făcând toți din mânuțe.

În zăpadă au intrat,
Trenul lor s-a răsturnat.

Unu-și caută căciula,
Altul, țipă-n gura mare;

Unul pe doctorul face,
Pe toți vrea ca să-i împace:

Le dă mâna, îi ajută,
De zăpadă-i scutură.

Dacă s-au lovit 'i-ntreabă,
Și-i îndeamnă iar la treabă.

Sus în deal trenul se leagă
Ei cu săniile-aleargă.

Bucuroși, nimic nu zic
Nu s-a-ntâmplat nimic.

Când apune soarele,
Nu-i mai țin picioarele.

Întunericul se lasă,
Obosiți se duc acasă.

Își promit că mâine iară
Vor veni la sănioară.

Dacă soare iar va fi,
Bucuroși s-or întâlni.

poezie pentru copii de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Patria noastră, România - Hora Unirii

Mamă bună-i România,
pe toți ne ține glia,
Toți români de-același neam,
Muntean, moldovean și ardelean,
ne-am unit toți odată
Și-am făcut țara rotată.
Haideți, frați, mână cu mână,
-nvârtim hora română,
Hora păcii românească
Pe câmpia strămoșească.
Vino, frate, hai străine,
te prinzi la braț cu mine
Toți la muncă, cu tărie
Și la horă, cu unire.
" jucăm hora frăției
Pe pământul României.
Iarba rea din holde piară,
Piară dușmanii din țară,
Între noi să nu mai fie,"
Nici ură, nici dușmănie.
Decât pace și iubire,
Să ne fie la toți bine,
Să n-avem grija de mâine.
La bogat și la sărac,
Să fie la toți pe plac.
Toate dorurile noastre
Du-le, Jiule, le du,
Acolo unde-i știi tu.
Du-le-n zările albastre
Și transformă-le în astre.
Să le presari pe pământ
Cu lacrimi și jurământ.
țara vom apăra
Și dușmanul vom seca.
Vom stârpii hoții și escrocii,
fim sănătoși cu toții,
Să ne fie legea sfântă
Și răutatea stârpită,
scăpăm de grea ispită,
S-avem viața fericită.
Să ne ajutăm, să ne iubim,
C-așa-i neamul de români:
Toți de-un sânge și de-o mamă,
Veniți la noi, că Ardealul ne cheamă
În patria mamă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ion Florin Vasilescu

Perspective la șefia Europei

Oltenii mei, Văsâie și Caprina
Au voiajat prin Europa-ntreagă,
Trăgând cu ochiul lor după cortina
Apusului, cătând să-l înțeleagă...

Recent întorși, Caprina și Văsâie,
M-au vizitat acum, de sărbători;
Sunt nedeciși - plece, rămâie,
Dar iată ce mi-au spus, dragi cititori:

Ne este soră Franța, dar francezii,
Exacerbând instinctul de stăpâni –
Chiar dacă ne adoră maidanezii –
Nici la mormânt nu vor vecini români!

Germanii, oameni foarte socotiți,
Au fost călcați mai an de niște hoți...
Aflând că sunt români cei doi pârliți
Ne socotesc răufăcători... pe toți!

Italia... magnet fermecător,
Unde-am văzut reacții inedite:
Nesuportând străini în țara lor
O șterg, cam toți, în Statele Unite...

În Spania ne-a îngrozit o scenă
Cumplită, ce și azi ne dă vedenii,
Agoniza un taur în arenă
Dar jubilau pe locuri, madrilenii!

La Amsterdam văzut-am grozăvia
Cum pașnicii batavi își ies din minți
Momiți de pești abili din România
Cu-acvariul lor de fâțe dulci, fierbinți...

În Albion, flegmaticii englezi,
Cu străinache parcă-s mai galanți:
Îi angajează, însă ce să vezi –
Prin brexit, au scăpat de emigranți...

Și-n Belgia am fost, la sediul UE
Sperând încropim ceva avere...
Dar știi proverbul vechi: de unde nu e
Nici bunul Dumnezeu nu poate cere...

Acum, alternativa ne-nfioar㠖
Cum peste tot găsim mereu haini –
Murim vulgar, crăpând de foame-n țară
Sau cult, de INANITIO, prin străini?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi parlamentari

Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident vă-înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
mai puteți furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.

poezie de (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Valeriu Cercel

Welcome to Romania!

După ani de viață-amară,
Prin stăini muncind cu spor,
M-a cuprins un dor de țară
Și de-al satului ogor;

Cum ajung, din avion,
Dracu' știe, de-un puhoi,
Cu Pandele, văru' Ion,
Ne-am trezit luați și noi

Până într-o piață mare,
Unde, toți strigau, nebuni,
"Jos guvernul, jos cutare,
Noi sunten aici stăpâni!"

Io, ca omul, după drum,
Fui cuprins de-o întrebare...
Nu-mi pica fisa nicicum
Ce-i atâta supărare?!

îmi spună un bolând,
dau jos, acolo-n piață,
Cel mai bun guvern, decând
Comuniștii sunt în viață!

"Mai, nenică",-i zic lu' Ion-
"Toți dișmanii mei moară!
Nu cumva, din avion,
Am ajuns în altă țară?!"

Până când văzui pe unii,
Ca în filme de oroare,
Ȋmpărțind, mascați ca hunii,
Un pulan la fiecare...

Io, cum sunt băftos și-n vis,
Nu c-aș vrea sădau mare,
Căci le numărai, precis,
Luai vr'o patru pe spinare...

Nuspun cum m-am simțit
Cu-o primire-așa frumoasă,
Dar pe loc m-am dumirit
C-ajunsei la noi acasă!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au plecat vecinii toți

Au plecat vecinii toți,
S-au pus lacăte la porți.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca și el, azi, mâine.

Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Își schimbă și ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.

Curțile sunt năpădite
De ierburile neprășite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai așteaptă.

Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de țară.

Prin străini ei pribegesc
Și nimic n-agonisesc.
Nu se mai întorc acasă,
Dorul de părinți i-apasă.

Copiii rămân flămânzi
La bunicii muribunzi.
Copilăria le e ratată,
Fără mamă, fără tată.

Blesteamă viața amară,
Că s-au născut într-o țară
Fără pic de ocrotire
Și-s condamnați la pieire.

Pușcă și cureauă lată
Ce țară aveam odată!
Cu oameni harnici, muncitori
Și copii ca niște flori.
Toate au rămas doar vis.
Destinul nostru, s-a stins,

poezie de (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poporul în genunchi

Poporul nostru e-n genunchi, deși credința moare
Când se vrea unul ridicat, sar frații să-l doboare
Când unul s-a cam săturat de tot ce i se-ndrugă,
Sar frații să-l țină culcat, ca să rămână slugă.

Poporul nostru e-n genunchi și nu pare să-i pese
De doișpe ani, străini de neam destinul par a-i țese
De doișpe ani ne chinuim stăm la suprafață
De doișpe ani nu mai contăm în propria-noastră viață!

Se face-acum suta de ani de când exiști, o țară,
Vândută fiind de proprii fii, lași ființa te doară!
Acuma te sărbătoresc, nu își fac griji că mâine
Prin tot ce fac și ce gândesc, te vor lăsa-n ruine

Noi, ca popor, nu existăm pentru că-n amorțire
Din start, nu vrem, ne refuzăm o proprie gândire
Gândească alții pentru noi, trasa-ne-ar tot ei soarta
Iar noi, cuminți, să-i aprobăm lăsând deschisă poarta!

Prea i-am lăsat pe toți sa dea, sărmană țară suptă,
Ce alții dârz ți-au apărat și au murit în luptă!
Dac-ai simțit sub pașii tai cutremurând pământul,
E semn că Ștefan și Mihai nu-și mai încap mormântul!

Poporul nostru e-n genunchi în strai de sărbătoare
Privește cum sub proprii ochi propria țară-i moare
Poporul nostru e-n genunchi nu pentru rugăciune,
Ci ca să stea cât mai umil, scuipat de Uniune!

poezie de
Adăugat de BăștinașulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Poveste veche

Am încălecat pe cal
Și-am ajuns într-o poveste
Cum o alta nu mai este
Dela Decebal.

Se făcea că-n lumea dacă
Între marile hotare
Viețuia unu'-ntr-o stare
Afrodiziacă.

Foarte gras era Vomyllus,
Vesel, și era în stare
Să-l facă râdă tare
Chiar și pe Coryllus.

Cu privirea-i acvilină,
De pe tronul său de rege,
Încerca, se înțelege,
Ca se abțină.

Dar putea? – cu gura plină,
Povestea cum el cu vărul
Căutaseră-adevărul
Într-o bute plină

Cu un vin adus de-acasă,
Căci la neamul lui din Roma,
Nici tăria, nici aroma,
Nu-i de viță-aleasă.

Au băut întreaga noapte
S-au distrat, au tot zis "Ave!",
I-au servit vreo zece sclave,
(El a avut șapte.)

S-au spălat într-un thermarum,
Și-au plecat să viziteze
Roma, se ușureze
Pe la buzunarum.

Sau, mai bine, în chimir, că
Poartă-așa ceva la piață
Ca facă la hoți față
După vreo poșircă.

A făcut, cu mintea trează,
Trei afaceri cu romanii,
de-acolo-și face banii:
‘I-aprovizionează.

Cu un Vomyllus în vervă,
N-apuca nici se-nfrupte,
Râdea regele pe rupte,
Fără vreo rezervă.

Pentru el romanii-s doară
Soldățoi fără morală;
Tarabostes-ii de fală
Sunt aici, în țară.

Ei vor doar s-adune lauri,
Tribul lor mult prea războinic
Și-a dorit rege destoinic
Pe alte coclauri.

Fostau toți niște comati
Ce-au plecat demult din țară
Ca prade pe afară
Ca niște pramatii.

Legea tribului străbun e
Ori uitată, ori schimbată,
Căci se uită ca să bată
Popoare mai bune.

Au ei niște zei, dar banii
Sunt cei la care se-nchină,
Om fi veri, vorbim latină,
Dar ei sunt... rromanii.

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lupta cu viața

M-am săturat de-atâta răutate,
Și cum batjocura e la alții,
Eu văd că nu e-o noutate,
Că nu știm unde ne sunt frații.

E-atâta sărăcie-n țară
Și mor bătrânii ne-ngrijiți,
Iar alții au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiți.

Ce viață grea și ce mai soartă
Și ce durere și ce chin,
Mulți dintre noi ieșim în stradă
Și eu nu pot intervin.

Sunt care râd și chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoți,
Ei nici nu știu ce este artă
Și sunt analfabeți mai toți.

Vai de copii și de nepoți,
Ei ne ajută pe noi toți
Și-au să trăiască printre hoți
Și din lacrimi nu-i mai scoți.

poezie de (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Către exilul românesc

Reveniți, români, în țară
punem mâna pe armă,
Parlamentul de ocară
Vinde Codrii de Aramă.

Reveniți compatrioți,
Din morminte, din străini,
scăpăm țara de hoți -
Haite de turbați canini.

A trădat un interlop
Țara noastră milenară,
Un bețiv și-un episcop
Vor ca Dacia să piară.

Voi români, de daci sorginte,
Ctitori de-așezăminte,
Șlefuiți spada și scutul
vă apărați pământul.

Reveniți, urmași de daci,
Din exil și din mormânt,
scăpăm de hoți și vraci
România- pământ sfânt!

poezie de (10 octombrie 2011)
Adăugat de Virgil CiucaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Lev Tolstoi

Se spune: încearcă numai trăiești doar tu în legea iubirii, în timp ce toți oamenii din jur vor trăi ca toată lumea, te vor jefui, te vor chinui, își vor bate joc de tine. Așa spun oamenii, dar nu-i adevărat. Nu poate să fie așa. Iubirea și mintea nu se află numai în mine, ci în toți oamenii. Nu putea Dumnezeu pună în noi iubirea și mintea, o parte din Sine, numai pentru ca nouă să ne fie rău de vom încerca trăim în iubirea care a fost sădită în noi și care ne atrage. Nu poate să fie așa.

în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 34.99 lei.

Sunt cam demodat?

Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate

Nu mai accept fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat

Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet

O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi

În casă toți avem un Dex
Cuvântul cel mai folosit e sex
Sunt milioane fără carte
Dar cu pretenții peste poate

Avem un tineret absent
Cu gândul la plecări in occident
Ce viitor mai are-această țară
Fără cultură, fără morală

Nu mai avem justiție
Suntem o țară fără coerciție
O țară plină de egali
Conduși din umbră de penali


O lume-n care femeia e muncită
De multe ori batjocorită
Mai poate ea să aibă un destin
De la bărbații înecați în vin

Bărbații care vor egalitate
Doar între ei, femeile-s uitate,
Ajungi să fi oripilat
De vremurile care m-au trădat

Vă rog să ne gândim
Oare ce vremuri mai trăim
Și noi ce rol avem, m-am întrebat
Oare nu sunt eu cam demodat?

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Din ce țară provine golful? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!