Să nu vii când sunt mort
Să nu vii când sunt mort
Lacrimi prostești să-ți curgă pe mormânt
Și să te-nvârți la capul meu, că nu suport
Lasă-mi țărâna liniștită în pământ.
Să-mi cânte fluierarul, să bată vântul iute
Dar tu, tu du-te.
Copilă, nu ai vină c-am plecat
Oricum nu-mi pasă, n-am fost norocos;
Să te măriți, căci eu de Timp m-am săturat
Și de odihnă-acum sunt bucuros.
Lasă-mă aici și fă lucruri plăcute
Hai, du-te, du-te.
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre noroc
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre copilărie
- poezii despre bucurie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.