Fără poftă
Spune-mi unde ești fată!
Umbra mea în pustiu e plecată,
Orașul înveninat mă așteaptă
Să-mi adâncească plaga infectată.
Vocea lor, vocea lui mă îngână
Și-ncearcă să mă țină de mână,
Dar acum mă aflu într-o comună
În care evoluează neputința comună.
Aștept dimineața să vină,
Să-mi plesnească ochii grei de lumină,
Să văd mierla străină
Care de-o vreme nu vrea să mai vină.
De cărți, camera mi-e plină.
La cât scriu, hârtia se-nchină,
Creionul este lipsit de mină
Și nu știu cât o să mai țină.
Tristă, privesc la o antă
Ce stă de ani să cadă,
Ce trebuie reparată,
Dar nu știu, nu-s aptă.
La cină este urdă,
Mâncare este fadă.
Voiesc să cânt la vioară,
Dar mi s-a rupt o coardă.
poezie de Maria Neski (18 octombrie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre vioară
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre poftă
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre mâncare
Citate similare
Aștept o lacrimă
A trecut puțin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aștept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogolește spre lumină
Și încă soarele iubirii nu a asfințit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Și-ți spun că te ador și
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aștept!
Și clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veșnicie.
Aștept, dar nu știu ce aștept...
Aștept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aștept lumina? Aștept noaptea?
Nici eu nu știu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi așteptată
Se transformă-n moarte.
Aștept, aștept, dar de departe
Mă cheamă ademenirea beznei
Ce-mi este mai aproape!
Căci și răbdarea s-a uscat în mine.
Aș vrea măcar ca lacrima
Să nu mai fie tristă!
Și să mai creadă în iubire.
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre lumină
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre trecut
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vis I
Visez cu ochii deschiși
mergând
cu gândul la tine.
Mi-ar plăcea
să știu sigur
Ce ești,
Cât ești,
Că ești,
dar văd
că nu am să știu
Acestea
Niciodată.
De ce? mă întreb în gând, dar cu vocea ta.
De ce îți este frică?
Îmi este frică
în secunda unu
De mine,
În secunda doi
De mine din tine.
Apoi iar unu,
Apoi iar doi,
Unu, doi, unul.
De ce ți-e frică? ma întreabă vocea ta din nou, dar de data aceasta în inima Noastră.
(există O inimă a Noastră?)
Că ai putea fii fericită?
Îți cunoști ființa cu adevărat fericită?
spune-mi Adevărul.
Nu. Mi-e frică de fericire.
Nu îi cunosc niciodată Prețul.
Ha! sari tu, râzând.
În inima mea,
Fericirea ta
Nu are preț.
Ești pregătită să te învăț
ce sunt,
cât sunt?
poezie de Monica Vrăbiuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre fericire, poezii despre visare, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre cunoaștere, poezii despre adevăr sau poezii despre învățătură
Nu Dumnezeu este de vină
Nu Dumnezeu este de vină
de toți aceia care mor
ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii, în mâna lor!
Nu Dumnezeu este de vină
că vom sfârși în sărăcie!
Așa vor cei aleși să țină
frâiele lumii, ca să fie!
Nu Dumnezeu este de vină
de răul ce-o să viină în viitor!
Ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii! E voia lor!
Nu Dumnezeu este de vină
că de Înviere stăm acasă!
Ci aceia ce-s aleși să țină
frâiele lumii! Ei nu ne lasă!
Nu Dumnezeu este de vină
că ne simțim ca blestemați!
Ci noi, care am ales să țină
frâiele lumii niște psihopați!
poezie de Ioan Sperling (10 aprilie 2020)
Adăugat de Ioan Sperling
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre sărăcie, poezii despre religie, poezii despre mâini, poezii despre acasă sau poezii despre Dumnezeu
Mângâiere
Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci și rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.
Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopțile reci și târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.
Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng și mă sfâșii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să țină
În Ceruri poemul de-amor.
Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de cașmir
De vină e visul
Că Tu ești alesul
Cu inima plină de mir.
Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre vânt, poezii despre stele sau poezii despre somn
Măicuței cu ochii de cicoare (sonet)
MĂICUȚEI CU OCHII DE CICOARE
(sonet manei iubitoare)
Măicuța mea cu ochii de cicoare,
Plecată să îmi zidești casă în Rai,
Te rog, prin vise, o veste să îmi dai,
Să știu că mă aștepți la o zi mare!
Aș vrea să-mi spui cum e pe-al cerului plai,
Ce griji te frământă și ce te doare?
Te aștept mereu, că-n suflet mă doare
De când în lumea celor drepți plecat-ai!
Mi-au albit tâmplele de așteptare,
Să-ți mai văd chipul blajin și să-ți sărut
Mâinile de măicuță iubitoare!
Nicicând n-am uitat cât de greu m-ai crescut
Și spune-mi că vii, să-ți cad la picioare,
Chiar pentru o clipă, ce-o aștept demult!
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre rai sau poezii despre picioare
Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)
De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știu că încă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...
poezie de Mariana Simionescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe, poezii despre tată sau poezii despre prezent
Am început flmările de la vârsta de 14 ani, acum am aproape 17 și pot spune că mi s-a părut că ar fi trecut mai mult de doi ani din viața mea. Am păstrat o mulțime de lucruri pe care n-am avut încă timp pentru a le înțelege. Viața mea este diferită acum: mi-e dor de casă și de țara mea, dar reacția fanilor este atât de frumoasă, încât merită efortul de a continua. Am crescut dintr-o dată, dar încerc să fiu normală, să-mi petrec cât mai mult timp cu prietenii și cu familia. Apoi, îmi voi respecta întotdeauna părinții și încerc să păstrez totul cât mai normal posibil în viața mea.
citat din Martina Stoessel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre țări, citate despre început, citate despre vârstă, citate despre viață, citate despre trecut, citate despre prietenie, citate despre posibilitate sau citate despre patrie
Mariana Mihuț era la început o studentă cu voce ușor pițigăiată, o dulceață de fată, foarte drăguță, dar ușor inexpresivă. Mai târziu, dintr-o dată, într-o zi oarecare, a apărut pe lume Mariana Mihuț pe care o știm cu toții. Nu știu cum și din ce motiv a devenit ea însăși, dar acum este Mariana Mihuț. Nu știu să spun ce a făcut, dar de la vocea aceea pițigăiată, de mironisiță, a devenit o actriță de o forță, o tenacitate și o credință de nezdruncinat. Acum este una dintre cele mai mari actrițe ale teatrului românesc.
citat clasic din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre actorie, citate despre teatru, citate despre superlative, citate despre studenție, citate despre perseverență, citate despre forță sau citate despre devenire
Îți scriu... cu pana din aripa rănită !
Mi-ai dat un umăr...
ca să plâng!
Îți mulțumesc
s-aș vrea...
Ca-n brațe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Și să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând!
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că ești în noapte
Suspinând...
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest,
Un semn,
Ca să-ți alini
Sufletul frânt,
De nicăieri!
Aș vrea să-mi spui...
Ce rană azi te doare
Câți nori s-abat
De-asupra ta
Și care este starea ta
Când...
pe cerul vieții tale...
Bântuie furtuna!
Să-ți amintești că sunt aici
Și de-am greșit...
Mă iartă!
Tu ești mereu
în al meu gând
Deși eu sunt departe!
Îți scriu...
Pe coala cerul senin
Cu pana...
smulsă...
Din aripa rănită,
De viața care a trecut
Și care o să vină!
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că știu să ascult...
și știu s-alin
o rană care doare!
poezie de Mariana Zorița Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre plâns sau poezii despre nori
Spectacol
În mână un buchet de flori din grădiniță,
Și-n ochi speranțe mari spre ziua ce-o să vină,
O văd cum iese-afară, frumoasă, în rochiță,
Trotuarul e o scenă iar ea e în lumină.
O văd cum stă pe bancă și-i tare fericită,
Și mă apropii iar împins încet de dor,
Apare alt actor și-i cântă, și-i recită,
Iar eu rămân în spate un simplu spectator.
În mână flori uscate așteaptă ziua care
A fost întârziată mai mult de zece ani,
Să fie-aceasta oare o noua încercare
Să le găsesc căminul acestor ochi orfani?
O văd pe-aceeași scenă în aceeași lumină,
Și mă îndrept spre ea timid și gânditor,
De unde-aveam să știu că el iar o să vină,
Și eu o sa rămân același spectator.
O mână de țărână așteaptă să sosească,
O zi de bucurie pe scena asta tristă,
Ochii îmi sunt bătrâni și-ncep să obosească,
Și totuși ei iubesc o singură artistă.
După atâția ani îi jur inimii mele,
C-această zi va fi lipsită de regrete,
Îngenunchez pe scenă, și lacrimile-s grele,
Căci la acest spectacol nu se mai dau bilete.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre promisiuni sau poezii despre muzică
Bun-rămas
Mi-ai spus, aproape fără glas
Că-ți voi rămâne amintire,
Dar ceasul cel de bun-rămas
Mi-a stat în urmă c-o iubire.
Iubita mea, tu nu mai știi
Că nu-i o glumă între glume
Să spui că suntem doar copii
Ce nu știu viața să-și asume?
Te-ai frânt la în ceput de drum
Când năzuiam către lumină ;
Mai fericit decât acum
N-a fost Cerul să mă mai țină.
Ce fel de înger interzis
Te-a aciuat pe lângă mine
Să-mi dai mireasma ta de vis
Ce vrea acum să se termine?
Tu spune-mi cum și în ce fel
Iubirea este pururi vie
Căci dorul e copil rebel
Ce face-ades câte-o prostie?
Nu vreau să știu de bun-rămas
Când toate porțile-s deschise
Iubirea ta nu pot s-o las
Unde dorințele-s ucise!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre îngeri, poezii despre prostie sau poezii despre interdicții
Vreau răspunsuri... încă mai aștept!
Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând că-i a mea vină.
Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi dați răspunsuri,
când întrebările
mă dor!
Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
pe care o aștept
smerită,
unde-s răspunsurile
pe care le aștept
de-o viață
și unde-i bucuria
să mă răsfețe
în fiecare dimineață??
Unde-s???
Le voi găsi
la margine de lume,
le voi primi ca dar,
în nopți fără de somn,
ori poate,
le voi citi în raza
lui Venus,
cel strălucitor!?
Pe Tellus Maters tu mi-ai dat
o casă,
în față am acum,
a masă,
pe ea bucate
câte vrei,
dar n-am răspunsurile VIAȚĂ,
le vreau pe toate,
chiar dacă tu,
nu vrei!
Le merit!
Nu sunt sfântă,
nu mă găsești în calendar,
ci doar aici pe Terra
unde bătătorită-i calea
pe care tu mi-ai dat-o-n dar!
Pe Jupiter,
l-am invocat în taină,
suprem judecător,
să văd de am dreptate
în cele socotite!
Și dacă am,
tu VIAȚĂ,
tu zăludo,
să-mi spui pe dată
toate răspunsurile
chiar dacă-n gândul tău,
mă crezi nebună!
L-am întrebat pe Cronos,
răspunsul nu mi-a dat
la simpla-mi întrebare,
firul vieții
mi-e secat?
Și dacă da,
îl pot uda?
Mai pot eu înoda
ceea ce viața
știu,
va refuza?
Nu-mi reproșa că am trăit
ca Hermes,
știu că da,
dar dat-am tot ce am simțit
și altora!
Cu prisosință chiar,
n-am fost zgârcită
trebuie s-o recunoști,
m-am pus pe mine-n poezie,
m-am dăruit cu totul
fără de regret,
dar vreau răspunsurile,
eu înca, mai aștept!
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre smerenie, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Prietenia care m-a ucis
Legea inimii e scrisă în ființă;
Am învățat prin veacuri să aștept...
Rămas este un dor, o ultimă dorință,
Să mă înalț în timp și să învăț să sper.
Acum ascult pe tine cum mi te povestești,
Nu este loc să fie și vocea mea acolo
În locul unde zaci, unde te poticnești...
În inima pătrunsă de mult prea multe goluri.
Iată-mă din nou, singură pe-alee...
Unul a plecat... altul a venit...
Alții or să vină, să intre, dar n-au cheie,
În inima care, cândva te-a găzduit.
Viață între scheme fără nici un sens!
Un pahar de griji pe care îl bei singur...
Ai un plan să dai... mai șters, sau mai dens,
Ești regină viață! Regină în nimicuri!
Nu te întreb ce-are să fie,
Sau cine ești... ce vrei cu mine...
Doar să-mi vorbești de nebunie,
Căci o cunoști atât de bine!...
Să n-ai un scop, sau... infinite
Așa ca tine, cum tu ești...
Tu viață, tu planuri sortite
Când ne urăști, când ne iubești.
Știu cine m-a ucis! Eu nu credeam în moarte!
Dar în prietenie, mult am crezut în ea...
Cea care am iubit-o și-am sprijinit-o în toate,
Nu a dorit decât, viața să îmi ia!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre dorințe sau poezii despre vorbire
Sonet
Cum se deșir din strașina-nvechită
Și picur jos broboanele de ploaie!...
Un paltin tânăr crengile și-ndoaie
Ai crede că își frânge vreo iubită.
Tăcerea casei-mi pare mai greoaie
Și mă dezgustă viața netrăită
Și fără sens... Pe fiece clipită
Mai scad din partea vremii câte-o foaie.
Aș vrea să prind a gândului aripă
Să pot s-o țin în loc măcar o clipă,
Să-mi mângâie viața-ntunecată...
Și o aștept... dar nu știu... o să-mi vină?
Mi-e dor de ea... mi-e dor de luna plină
A nopților din vremile de-alt'dată.
sonet de Ion Minulescu din Viața nouă, nr. 2 (15 februarie 1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre lună plină
În aripile păsărilor stă vocea mea
Am uitat să mai iubim florile și mâine va ninge
mâinile tale vântul le va risipi în fulgi si marea se va aprinde
de atâta dragoste, precum brațele intinse ale unui zeu homeric.
Deschide ochii!
in aripile păsărilor stă vocea mea, care te strigă pe nume,
pe numele de botez de fată
din timpuri vechi când iubirea nu s-a rostit
erau doar nori senini, ispitindu-ți ochii cu lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre ninsoare
Când eram copilă, tata îmi asculta visul
Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.
Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:
Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.
Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.
M-am prefăcut aripă nedefinită de lumină
Într-un țipăt nestrigat,
În care timpul s-a oprit
Într-o disperare care n-a mai avut loc.
De atunci urc...
Urc,
Urc...
Și nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet fără trup.
Mă uit încă o dată către voi,
Copiii mei cu soarele înlănțuit de lacrimi.
Trec primul inel de lumină
Și golul abisal din interiorul lui mă arde...
Doamne!
Ce dor mi-e de viață...
Am răbdat pentru speranța ta,
Să cântărești cât un vis, copilă,
Dar nu ți-am spus că Dumnezeu ne-a strecurat
Moartea în ființă
Și neantul este doar o împăcare temporară a sufletului.
Nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet care mi-a fost,
Mi-e dor să cobor o noapte
Până în visul tău să-l cântărim împreună,
Dar mă tulbură nespus sunetul suspinelor tale.
Nu mai văd,
Nu mai știu,
Doar simt...
Mi-e dor.
N-am știut că părinții sunt devorați și după moarte.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre copilărie, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Iubire fără vină
Îmi spui că ochii mei
N-au vină că-i iubești
Ți-e verdele-n condei
Rugi dumnezeiești.
Ce este de-i iubești
De nu se cheamă vină?
Oare-s iubirea din povești
Și-a ta dulce copilă?
Ce este de-i compui
Și nu se cheamă vină?
La Ceruri să mă sui
Și-n tine mă alină.
Ce este când îmi spui
Că verdele te cheamă?
Să fiu cum alta nu-i
Iubirea-ți de aramă?
Nu știu ce-ți sunt
Dar știu că-ți Mulțumesc
Că ești poemul sfânt
Pe care îl iubesc.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mulțumire
Cât o să meargă trucul?
Prea multă-nghesuială
mai puțini afară la lucru
mai mulți înăuntru, cu mâna-ntinsă
cu farfuria linsă
dar cât o să meargă trucul?
că-ți vine să te iei cu mâinile de cap
de capul tău, de capul lui
de capul lor
că ăsta nu e viitor!
Cine te strigă
cine te mămăligă
de dimineața până seara
ai ochii ca ceara
dincolo de care nu se vede nimic
și asta mă intrigă
Confort și mâncare
mâncare și confort
ești mai rău ca un fort
abandonat în grabă
cu zidurile crăpate
scările le-au luat dulgherii
și-acum au să vină hingherii
nu-mi spune asta mie,
spune-i-o lui
citește-i drepturile câinelui
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre mămăligă, poezii despre dimineață sau poezii despre ceară
Iubire
În noapte arunc cu strigăte
te caut
și dacă m-am găsit pe-o cărare părăsită
nu te-nvinuesc, chiar dacă-mi este atât de dor
și dacă nu te mai știu, sunt acolo, al tău
spune-mi să vin să-alung depărtarea, care
ne desparte
spune-mi să-nviu și mut munții
de pe mormântul tău
spune-mi de încă mai ești, ca să te găsesc
să mă unesc cu sărutul tău
spune-mi să-ți mângâi sânul și să-ți sărut viața
și atunci să mă lași să iau cerul, să-l mut în ochii tăi
lasă-mă să văd păsările libere
în sufletul tău
lasă-mă la marginea lumii, ca să nu te rătăcesc
căci am în mine nopțile stelelor care cântă
Doamne, cât te doresc
să-mi moi buzele, încă-odată, în dulceața vieții lor
așteaptă-mă, că vin, ca să te mai privesc odată
ca să-ți privesc albul trupului
și-apoi
pentru ultima oară, de nu mă mai vrei
lumina ochilor tăi!
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet
Când ai să vii ?
O... "Vis" ferice de iubire,
Ce te-am crezut doar din povești,
Nu mai zâmbi din amintire
Arată-mi cât de dulce ești.
Cum poți de-i zi sau de e noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Vin-o și leagănă-mă-n șoapte
Cu mâinile-ți subțiri și reci.
De mult aștept o cugetare
Și-un văl pe ochii tăi fierbinți,
O singură îmbrățișare
Și cheia marilor dorinți.
Dar tu te-ascunzi, o știu prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Așa trec anii pentru mine
Și vor mai trece tot mereu.
Că te-am iubit, e a mea vină
Și veșnic n-am să mi-o mai iert,
De aceea-ncerc să-mi fac lumină,
Scoțându-mi duhul din deșert.
Aș vrea totuși să-ți văd făptura
Și mersu-ți legănat de dor,
Să-ți văd obrajii, să-ți simt gura,
Înfierbântate de amor.
Să îmi apari ca o Icoană
A pururi,Vestitei Mării,
Din flori să-ți împletesc cunună,
Unde te duci? Când ai să vii?
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre iertare