Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vreau răspunsuri... încă mai aștept!

Mi-ai împletit cunună din astre
și un fir de gând,
pe frunte mi le-ai pus
fără de vină,
să-mi lumineze calea
atunci când mă frământ,
când nu-mi găsesc cărarea
și nici rostul,
crezând că-i a mea vină.

Nici tu,
dar nici Apollo
cel sfătuitor
nu-mi dați răspunsuri,
când întrebările
mă dor!

Unde-i lumina
care mi-a fost promisă,
unde-i iubirea,
pe care o aștept
smerită,
unde-s răspunsurile
pe care le aștept
de-o viață
și unde-i bucuria
să mă răsfețe
în fiecare dimineață??
Unde-s???
Le voi găsi
la margine de lume,
le voi primi ca dar,
în nopți fără de somn,
ori poate,
le voi citi în raza
lui Venus,
cel strălucitor!?

Pe Tellus Maters tu mi-ai dat
o casă,
în față am acum,
a masă,
pe ea bucate
câte vrei,
dar n-am răspunsurile VIAȚĂ,
le vreau pe toate,
chiar dacă tu,
nu vrei!

Le merit!
Nu sunt sfântă,
nu mă găsești în calendar,
ci doar aici pe Terra
unde bătătorită-i calea
pe care tu mi-ai dat-o-n dar!

Pe Jupiter,
l-am invocat în taină,
suprem judecător,
să văd de am dreptate
în cele socotite!
Și dacă am,
tu VIAȚĂ,
tu zăludo,
să-mi spui pe dată
toate răspunsurile
chiar dacă-n gândul tău,
mă crezi nebună!

L-am întrebat pe Cronos,
răspunsul nu mi-a dat
la simpla-mi întrebare,
firul vieții
mi-e secat?
Și dacă da,
îl pot uda?
Mai pot eu înoda
ceea ce viața
știu,
va refuza?

Nu-mi reproșa că am trăit
ca Hermes,
știu că da,
dar dat-am tot ce am simțit
și altora!
Cu prisosință chiar,
n-am fost zgârcită
trebuie s-o recunoști,
m-am pus pe mine-n poezie,
m-am dăruit cu totul
fără de regret,
dar vreau răspunsurile,
eu înca, mai aștept!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Destinație

M-am născut unde ai vrut tu Doamne!
Mi-ai dat spiritul,
darul tău cel mai de preț.
Cu el îmi croiesc destinul
și-mi aleg destinația,
depășind toate barierele timpului
și spațiului.
Umilită de viață,
iubirea își caută drumul,
neștiind unde-i este gara,
destinația ei ultimă,
dar până la gară,
cale lungă este de străbătut.
Îmi pun aripile
și-mi născocesc zborul,
dar nu vreau Doamne...
încă nu vreau o destinație.
Vreau mai întâi să-mi găsesc lumina
în flacăra smerită a lumânărilor,
în lanuri albastre
în care încă mai zboară zorii,
în ropotul inimii mele
și în laptele miere al mamei,
care curge molcom,
îngânându-mi somnul
din care m-am născut
cu clocotul vieții.
Un curcubeu
zămislit într-un vers
îmi va fi punte în naștere,
trecerea de la somn
la viață,
de la acumulare
la aplicație și dezvoltare.
Lasă- iubire,
vreau să dorm doar în brațele tale,
sunt năucă de atâta viață,
vreau să-mi regăsesc somnul.
Somnul dinaintea nașterii,
Somnul,
în care tu Doamne
mi-ai dat înțelepciunea
și toată cunoașterea lumii.
Nașterea m-a făcut doar conștient de darurile mele,
obligându-mă ca prin trudă
-ți prețuisec darul.
Tot TU,
în nemărginita-ȚI bunătate
mi-ai pus pe buze cuvantul,
cu el voi duce cunoașterea mai departe,
cu el voi dezmierda timpul
să-mi cânte serenade
și tot cu el
voi transmite
generație după generație
toată acumularea de veacuri a omenirii.
În nerăbdarea mea
ajunsă în intersecția destin,
voi ști oare,
care drum aleg?
Voi alege drumul corect
să-mi găsesc destinația,
sau rătăcitoare voi fi
până ce voi ajunge
în același loc de destinație
hărăzit de tine Doamne!
Determinare,
joc fatal al sorții,
sau propria mea alegere!
Care este adevărul Doamne,
care?
Oricare ar fi adevărul
eu voi alege!
Sunt propria mea determinare.
Înainte de naștere,
a ta am fost Doamne,
mi-ai dat
tot ce ai crezut de cuviință că merit,
mi-ai dat cioturi de aripi,
care vor crește doar în lumină,
cu ele voi zbura oriunde,
voi cuceri galaxii
și te voi slăvi
pe tine Doamne,
creatorul meu desăvârșit.
După naștere
destinul îmi aparține,
sau tot tu îmi alegi
destinația finală?!
Îmi vreau lumina
și zborul,
îmi vreau
înfiorarea dintre funzele teiului,
când zorii îmi mângâie zarea,
vreau
ca flacăra macilor
să-mi ardă
cele mai tainice dorințe,
îmi vreau
curcubeu nemuritor
peste timp și spațiu,
vreau
beau din cupa nemuririi
licoarea blestemată a zeilor
și mai vreau Doamne....
VREAU TOTUL
sau NIMIC!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine

Tu totdeauna, Doamne, ești cu mine
și nici o clipă singur nu mă lași.
Puterea Ta e taina ce mă ține
din cei dintâi la cei din urmă pași.
Tu nu lași, nici nu mă uiți vreodată.
Străbat cu Tine munți înalți și lunci.
Eu n-am să văd nici moartea niciodată,
ci eu voi fi ascuns în Tine-atunci.

Cu Tine-n rând străbat în zori cărarea,
cu Tine-n rând veghez în ceas târziu,
când Tu mustri, simt în piept mustrarea
și când Te bucuri, totdeauna știu.

Nu sunt decât un abur ce se-nalță,
un fir pe praf îndrăgostit de-o stea.
Dar tu mi-ai pus în suflet o speranță
ce nimeni altul nu mi-o poate da.

Au fost odată șiruri de păcate,
dar sângele salvării a spus: "NU".
Oricâte-au fost, eu le-am uitat pe toate,
și bine știu că le-ai uitat și Tu.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr,
când valuri vin și vânturi grele bat.
Plutesc pe ape ca un fir de nufăr
pe care Tu-l păstrezi mereu curat.

Îți mulțumesc ești cu mine-n lume,
Îți mulțumesc că mă iubești mereu,
Îți mulțumesc Tu mi-ai dat un nume,
că sunt al Tău... și Tu ești Dumnezeu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată pașii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Și nu știu dacă vor fi fost suficienți!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremației, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar știu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înțelepțire!
Dar știu precis , niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseții nu le voi fi ținut seama...
Poate le-am spus de prea puține ori!
Dar știu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reușite, din cauza propriei dureri!
Dar știu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptății și Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai alerg, ca să ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, diminețile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulțumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spațiul și Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuși!

poezie de (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Diodor Firulescu

Fantomă vie, femeia

Privesc în urma-timp și te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieții mele.
Ai ascultat doar prea puțin din ce-ți spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepți iubirea ce mi-ai declanșat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe fața inimii ce nu-și mai găsește rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis pui tăcere și-ai plecat...
Dispărând în dimineață.
Și mă întreb ce oare iți dorești?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ți-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare ești reală? Exiști? Da! Îți simt prezența!
Și-n orice colț de lume ai fi eu tot te-aș căuta și te-aș găsi!
Eu nu voi renunța și vreau să știi acolo unde ești,
Gândul meu te însoțește, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aș renunța la tine, dar este ca și când aș renunța la viață
Și -aș accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aș muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... renunț la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viață!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris știi te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.

poezie de din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec

Când voi muri, iubirea mea,
Nu vreau cântece sumbre
Nici trandafiri la cap să-mi stea
Nici chiparos cu umbre.
Ci fii o iarbă care crește
De rouă udă și de ploi
Și dacă vrei, îți amintește
Și dacă vrei, uită de noi.

Eu umbrele nu voi vedea
Nici ploia nu o s-o mai simt
Nici n-o s-aud vreo păsărea
Cântând ori chiar jelind.
Dar când amurgul va veni
Tăcut eu voi visa
Și poate îmi voi aminti
Și poate voi uita.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Christina Rossetti: The Complete Poems Paperback" de Christina Rossetti este disponibilă pentru comandă online la 91.99 lei.
Elena Bulancea

Eu m-am născut din iubire

De-ar fi să-mi pun gândurile în palmă
Atunci a-ți ști durerea mea.
Eu nu am fost decât o mamă,
Și o soție-am fost cândva.

Am dăruit iubirea toată
Și sufletul l-am dăruit.
Ca mamă știu, sunt împlinită
Dar ca soție-am suferit.

Am dăruit iubire multă
Și înapoi nu am primit,
Nimic din tot ce-am dat, și încă
Caut iubirea negreșit!

Știu că-i târziu și e posibil
n-o găsesc cât mai trăiesc,
Când voi pleca, voi lua cu mine
Ce nu mi-a fost dat să primesc!

De aceea vreau să cânt iubirea,
Și-n mine-s munții sfărâmați,
Iubiți, căci viața este scurtă,
Nu merită așteptați!

În inimă am strâns durerea
Ca pe un prunc nemângâiat
Și-am învățat să-i dau iubirea,
L-am mângâiat, și l-am iertat.

poezie de (2015)
Adăugat de AțunelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Dor de copil

De-ai ști, tu, pom, ce supărată sunt,
mi-ai spune o poveste cu prințese
ori cu croitorașul care țese,
sau... ce crezi tu ca dorul să-mi înfrunt,

pot și eu să mă mai joc un pic
așa cum îmi plăcea: cu păpușica
pe care mi-a adus-o-n dar mămica
atunci când tata nu mi-a dat nimic.

El a venit o clipă și-a plecat
iar azi mi-a zis ar putea să vină,
dar n-a venit și iar m-a supărat.

Nu știu ce a putut intervină,
dar știu că ore-n șir l-am așteptat
și îmi e dor și nimeni nu m-alină.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leliana Rădulescu

Te declar vinovat

Tu mi-ai răpit zâmbetul
Și mi-ai frânt zborul,
Mi-ai înnorat privirea,
Mi-ai împovărat gândul;
Îmi privesc viața ca pe o clepsidră:
Câte minute de iubire mi-au rămas?
Se scurg rapid și doar tu ești de vină,
Mi-ai măsluit clepsidra iubirii
Tocmai acum, când mai e puțin
Nisipul ce mi l-ai aruncat în ochi
Pe post de dragoste!
Dar tot e bine: măcar toate firele lui sunt aceeași culoare,
Nu le mai văd pe cele negre
Când am dat mâna cu suferința
Ori de câte ori tu răsuceai clepsidra altcuiva...
Te declar vinovat,
Deși nu am dovezi:
Nu ai ochi pentru rănile mele,
Ba chiar spui că m-am rănit singură!
Te condamn la iubire pe viață,
Să-ntorc clepsidra și s-o pun cearnă
Numai iubire pură!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ochiul magic

Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiți,

voi uita pe unde am fost și dacă am fost
ori am lăsat la alții ce am avut,

mă voi despărți cu totul de trup
chiar și gândurile vor părăsi,

o umbră poate să-și aducă aminte
de soare când m-am ascuns,

voi întra într-un labirint fără ieșire
în care și steaua mi se va topi.

Nu voi mai simți nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,

voi iubi altfel decât am știut
fiindcă inimă nu voi avea,

doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.

Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Și totuși, nu despre acel raport e vorba, ci despre jurnalul ei personal; măcar acest amănunt l-am observat detaliat, din apropiere...
Lucian: Ciudat... De ce să fi scris Lia despre mine în jurnalul ei personal?
Sonya: Pentru te iubește. Și tu pe ea. Nu-i așa?
Lucian: Sonya, de câte ori să te rog să nu mai vorbim despre ea? Înțelege! Nu vreau să punem în discuție sentimentele mele. N-am de gând să mă destăinuiesc față de tine sau altceva asemănător.
Sonya: Spune-mi măcar dacă ești îndrăgostit sau nu...
Lucian: Ah, nu... Ascultă, Sonya, sunt drăguț și amabil, dar dacă mai continui mult astfel, insistând pe subiectul ăsta, am să-mi pierd răbdarea și să știi că mă voi întoarce imediat înapoi în navă, chiar dacă ar fi un gest grosolan și nepoliticos din partea mea! Îmi asum acest risc.
Sonya: Luci, nu vreau să te supăr, dar insist doar pentru ... Vreau să-mi răspunzi la această întrebare, cu sinceritatea care te caracterizează, pentru că s-a întâmplat, fără voia mea, ceva ce n-am putut evita...
Lucian: Ce vrei să spui?!
Sonya: Nimic rău... Îmi pare rău, știu că nu trebuia, n-am vrut, dar... M-am îndrăgostit de tine.
Lucian: Oh, nu... Nu se poate! Asta-i grav! Dar nu... Nu e bine! Chiar deloc.
Sonya: Știu că nu trebuia, dar... Îmi pare rău.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

De ce-am venit pe lume?

Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.

Și n-a știut vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.

Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.

Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.

Nu știe nimeni încă, nu știu nici eu ce taină
Păstrează-n ea răspunsul, la întrebări de-o viață:
De ce mi-a fost durerea și adăpost și haină,
În fiecare noapte și-n orice dimineață?

Îmi va răspunde versul din ultima secundă,
Când voi pleca în lumea de dincolo de mine,
Un vers bolnav de noapte cu rima muribundă,
Călcând pe-un vis de ceară, pe alte căi străine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Amado Nervo

Pace

Acum, în amurgul meu, te binecuvântez, Viaț㠖
și asta pentru niciodată nu mi-ai dat speranțe goale,
nici muncă fără răsplată, nici necazuri nemeritate.

Văd, la capătul unui drum dificil,
că eu am fost arhitectul propriului destin
și, dacă am extras dulceață sau suc de pelin din niște lucruri,
s-a întâmplat pentru că eu am pus dulceața sau pelinul în ele.
Când am plantat trandafiri întotdeauna am cules trandafiri.

Desigur, iarna va urma tinereții mele,
dar tu nu mi-ai spus luna mai va fi eternă.
Negreșit, mi s-au părut lungi nopțile durerii,
dar tu nu mi-ai promis numai nopți frumoase.
Am avut apoi, în schimb, parte de unele liniștite.
Am iubit, am fost iubit, soarele mi-a mângâiat fața.
Viață, nu-mi datorezi nimic, între noi e pace!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Velea

Sunt rău

Sunt rău
Mușc, nu glumă
Zilele trecute am mușcat
Un măr
Îi simțeam seva cum se prelinge
Pe gâtu-mi de taur
Dar nu m-am oprit
Să ia aminte toate merele:
Numai mâzgăliți cu ruj
Și
Numai dați rotunde

V-am spus că-s rău
Uite, ieri
Mă bâzâia un ego
L-am pocnit de masă
Fără nicio remușcare
Se deschisese ca o carte cu poeme
În care-i puteam citi
Toate vorbele mieroase

Dar cel mai rău am fost
Când am rupt
Legământul cu nefericirea
I-am spus:
Știu că mi-ai fost fidelă
Dar iubesc pe alta
Vreau copii luminoși cu ea
Nu o fi perfectă ca tine
O să-mi mănânce ficații uneori
Însă sânii ei mustesc de viață

Acum, că mi-am mărturisit păcatele
Mă iertați!

poezie de (18 iulie 2016)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adi Conțu

Zâmbet din etern

Am clipit doar puțin, doar atât și te-ai dus,
Cu privirea te caut, dar nu ești, ai apus
Printre timpuri târzii eu aștept, nu mai vii,
Poate crezi că sunt trist, însă știu că revii

Pân-atunci am să scriu, tu citește de vrei,
De cauți prin vers poți vii să mă iei,
Știu ei nu-nțeleg dar nu-mi pasă deloc,
Sunt puțini care știu ce-am simțit reciproc

Tu un zâmbet mi-ai fost când apusul venea,
Răsărit deveneai din lumină de stea,
Adiere de suflet, ce nu mulți au simțit,
Un păcat minunat, un etern ce-am trăit

Mă condamnă de vrei, iubește de poți,
Însă dacă o faci, te-aș ruga să-mi arăți,
Ca să știu că exiști, ca să știu că mai sunt
Între steaua din cer și albastrul pământ

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Dar încă nu mi-ai răspuns la...
Lucian: Știu ce vrei să afli. Cred ar fi mai bine afli sigur, direct de la mine, deci... Da, sunt îndrăgostit, întotdeauna am fost... Asta este. Nu pot nega realitatea.
Sonya: Despre ea e vorba, nu-i așa?
Lucian: Off... Cred că n-are rost să mai încerc ascund adevărul, așa că am să recunosc, cu toate că nu-mi convine... Da, e adevărat, despre ea e vorba. Lia... Ea e cea de care m-am îndrăgostit, nu acum, de curând, ci de mult, pe Terra, în urmă cu cel puțin șapte ani, când am întâlnit-o prima oară; de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, orice aș face, oricât aș încerca... De fapt, am și încercat, de mai multe ori chiar, în fel și chip, însă n-am reușit; sentimentul depășește...
Sonya: Înțeleg, sau cel puțin încerc. Deci, n-am nici o șansă cu tine, n-am avut-o niciodată, nici eu, nici altcineva...
Lucian: Nu; din nefericire.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiecare are propria experiență de viață și eu respect asta. Fiecare are valori și convingeri, lucruri care îl ung la suflet și lucruri pe care le disprețuiește. Fiecare are niște preferințe muzicale, culinare, religioase, sexuale, spirituale. Până aici totul e ok. Dar acum, ne punem întrebările bune. Cât de bine servesc convingerile și preferințele mele? Sunt eu o persoană fericită și împlinită în acest moment? Ce rezultate am avut până acum cu ce știu eu? Care este gradul de adevăr al principiilor care mă ghidează în viață? Am mici succese care să mă încurajeze continui pe aceeași linie sau trebuie să schimb tot ce știu și ce fac într-un mod profund și fundamental? Dacă nu ai ceea ce vrei în viață, dacă cel puțin nu te îndrepți spre cele mai îndrăznețe visuri și dorințe ale tale, tot ce crezi tu și tot ce știi tu acum, este GREȘIT. Ai eșuat. Dă-i un reset și ia-o de la capăt. Nu e o rușine accepți o înfrângere cât timp ești decis câștigi războiul. E rușine să crezi că deții adevărul suprem și viața ta fie o mizerie. Pune-ți întrebările corecte și dacă răspunsurile nu sunt pozitive, treci la pasul 1 și pornește la luptă din nou, de la zero, dar cu bagajele de cărămizi inutile lăsate deoparte.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răspunsuri

Îmi păstrez amintirile-aproape și cât mai mici, discret;
Multe-întrebări mari mi-au rănit mintea, dar încă-accept
Răspunsurile mici fie temerilor mele parapet.

De lumina zilei țin tot ce-i abstract departe;
Am avut grijă de lucrurile mici, chiar le-am iubit; las stelelor
Noaptea care ne strânge-acasă și care ne desparte.

Dar marile răspunsuri nu vor fie decăzute
Din dreptul de a intra în viața mea. Cu îndrăzneală cer,
Vociferând, fie și ele ascultate și crezute.

Chiar și atunci când răspunsurile mici fac sufletului zid,
Ocrotindu-l, eu mai pot încă-auzi răspunsurile mari, gentil
Sau zgomotos bătând cu-îndărătnicie-n porți – să le deschid.

Și toate marile concluzii se-apropie tiptil.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semn

nu vreau să mă vezi noaptea
nu pot trimite fotografii
am ochii roșii, un blitz defect
și câteva dâre de lumină pe inimă

gândesc să nu-ți mai trimit niciodată fotografii
sunt prea încărcate de melancolie
m-am săturat să-mi plimb tristețea pe sticlă
urăsc reflectoarele, picturile și pictorii, pe tata
da, îl urăsc, pe bunul meu tată
îl urăsc
nu-l mai urăsc
bat câmpii și devin alta
urăsc-iubesc
iubesc-urăsc

cu pumnii strânși, sper
nu voi mai scrie niciodată poezie.
uită-te la mine, dragul meu
fotografiile și poeziile mele stau pe ape
eu merg înainte și n-am chef de nimic
las ușile deschise, nu mi-e frică de nimeni
vreau să-mi pui întotdeauna întrebări simple

acum vreau să dorm
fără nici o întrebare, nici o fotografie, nici o poezie
vreau să mă ascund în așternuturi
nu ți-am spus, știu să-mi fac cruce cu limba
tot tata m-a învățat
dar mi-e frig, țin mâinile împreunate

rog să nu-mi vadă niciodată fotografiile, răspunsurile, poeziile
să nu vadă decât atât
aș putea fiu o soție bună
amanta perfectă
aș putea fiu copil, o altă mamă
aș putea fiu a ta în fiecare noapte
aș putea să nu mai scriu nimic
acum
și cu toate astea
de mâine, n-o să-i mai spun nimic mamei
am s-o îmbrățișez cu toată dragostea
fără să știu de ce în fiecare noapte
o doare atât de tare
Dumnezeul meu

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
ființă pe care nici că am iubit
fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsați-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceți sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
ne iubim din noapte-n zori,
și eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook