Îți scriu... cu pana din aripa rănită !
Mi-ai dat un umăr...
ca să plâng!
Îți mulțumesc
s-aș vrea...
Ca-n brațe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Și să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând!
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că ești în noapte
Suspinând...
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest,
Un semn,
Ca să-ți alini
Sufletul frânt,
De nicăieri!
Aș vrea să-mi spui...
Ce rană azi te doare
Câți nori s-abat
De-asupra ta
Și care este starea ta
Când...
pe cerul vieții tale...
Bântuie furtuna!
Să-ți amintești că sunt aici
Și de-am greșit...
Mă iartă!
Tu ești mereu
în al meu gând
Deși eu sunt departe!
Îți scriu...
Pe coala cerul senin
Cu pana...
smulsă...
Din aripa rănită,
De viața care a trecut
Și care o să vină!
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că știu să ascult...
și știu s-alin
o rană care doare!
poezie de Mariana Zorița Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.