Fără poftă

Spune-mi unde eşti fată!
Umbra mea în pustiu e plecată,
Oraşul înveninat mă aşteaptă
Să-mi adâncească plaga infectată.

Vocea lor, vocea lui mă îngână
Şi-ncearcă să mă ţină de mână,
Dar acum mă aflu într-o comună
În care evoluează neputinţa comună.

Aştept dimineaţa să vină,
Să-mi plesnească ochii grei de lumină,
Să văd mierla străină
Care de-o vreme nu vrea să mai vină.

De cărţi, camera mi-e plină.
La cât scriu, hârtia se-nchină,
Creionul este lipsit de mină
Şi nu ştiu cât o să mai ţină.

Tristă, privesc la o antă
Ce stă de ani să cadă,
Ce trebuie reparată,
Dar nu ştiu, nu-s aptă.

La cină este urdă,
Mâncare este fadă.
Voiesc să cânt la vioară,
Dar mi s-a rupt o coardă.

poezie de Maria Neski (18 octombrie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Votează! | Copiază!