În aripile păsărilor stă vocea mea
Am uitat să mai iubim florile și mâine va ninge
mâinile tale vântul le va risipi în fulgi si marea se va aprinde
de atâta dragoste, precum brațele intinse ale unui zeu homeric.
Deschide ochii!
in aripile păsărilor stă vocea mea, care te strigă pe nume,
pe numele de botez de fată
din timpuri vechi când iubirea nu s-a rostit
erau doar nori senini, ispitindu-ți ochii cu lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lorin Cimponeriu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre viitor
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.