În acest început repetat...
Poate de aceea nu-mi găsesc locul
uimită de atâta sens dat începuturilor
stau sprijinit în noul toiag,
în voia gândurilor intuindu-mi jocul
Nu mai sunt însetat
îmi a înzestra cu suflet, Sufletul...
cât mai cred cu candoare
în acest început repetat...
'trebuie stinși tăciunii rămași''
îmi spun, repetându-mi... în van
simt cum bucăți din mine se rup
sau iar se vor pierde
în Povestea noului an...
02.01.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (2 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre jocuri, poezii despre inocență sau poezii despre gânduri
Citate similare
Vara-i pe sfârșite
După atâta trudă, abia îmi aparțin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
și mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârșite
dar toamna mi te-oglindește in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopți albe și zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristețe balsam!
iubesc toamna, te iubesc și pe tine,
te-aștept... mai cred in vise,
că... visuri nu mai am...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (16 iulie 2018)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sub salcia ce plânge
Ades m-am așezat... sub salcia ce plânge...
Momentul minunat, mi-a tot intrat în sânge...,
Visam că sunt cu tine... pe păr te mângâiam.
Dar sufletul din mine, mă arde și plângeam.
Nu numărăm minute... că ore îmi treceau,
Vroiam cu nerăbdare... încă un minut să stau.
Să -mi luminezi privirea... ce parcă mi-a apus,
Că nu-mi găsesc iubirea... de parcă tot e dus?
Dă -mi liniște în suflet, te rog nu mă lăsa...
Nu vezi că încă sufăr... după iubirea ta?
Dă -mi o îmbrățișare, dă -mi suflu tineresc,
Că salcia îmi moare... și eu... cât te doresc!
Îmi tremură și mâna, aș vrea să te ating...
Legat sunt în iubire și simt că -n'cet mă sting.
Un singur suflet poate... mai aștepta un an
Dar fericirea noastră poate pleca în van.
Sub... salcia ce plînge... ades te-am așteptat,
Tu... n-ai venit iubito... tot singur mai lăsat.
Un strigăt de durere, în jur sa auzit,
E sufletul ce-mi pleacă... din viață chinuit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre minute, poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre păr sau poezii despre promisiuni
Mărturisiri sărate
Doamne,
aidoma bolilor care nu se vindecă niciodată
sunt mâinile mele nevrednice de atingeri
cu unghiile astea rupte din carne...
cu sânge am scris orice scrisoare de dragoste
multe din ele stau incarcerate în mine
și sterse de timp...
peste tot numai boli care nu se vindecă...
în Cartea regretelor, toate-amintirile erup
mărturisirile mele-s toate sărate...
chiar dacă lucrurile se reașează-ntr-o zi
în aerul meu confesiv
îmi vor înmuguri degetele și mă voi surprinde
scriind iar o scrisoare de dragoste
aidoma iubirii care nu se vindecă...
4.06.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente
Adăugat de Nicolae Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre boală, poezii despre scrisori, poezii despre mâini, poezii despre muguri, poezii despre degete sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Vară asupritoare
Pentru mine fiecare vară e asupritoare
o simt ca pe o rană
care se usucă greu
diminețile nu le mai simt
nu mai plătesc nici o vamă
dar noaptea încă mă doare...
stau cu ochii pe pereți, mai mereu
până-ți apare chipul
toată vara am avut un sentiment de trădare...
sau aveam...
știi tu, singurătate
ce întuneric mi-ar fi
de n-ar fi luna
știrbită din geam?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (1 iulie 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vamă
- poezii despre trădare
- poezii despre singurătate
- poezii despre plată
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre dimineață
Respirând tot mai mult din mine
Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi
dintr-o pâine caldă
și ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate)
învelește-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerți
că n-am trăit despre noi cu discreție,
că deși n-aveam ceas, știam când se trezesc păsările,
așa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereți
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine v-a crește
ne vom bea cafeaua din aceeași ceașcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)
apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...
17.01.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Duminici (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre inventatori, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre păsări
Poate de aceea...
Știi, doar ce rană deschisă e țipătul nestrigat!
am auzit, că suferința e iubitoare de oameni,
chiar dacă poezia-mi împinge sângele în aortă,
tot iese un vers din rând și-ncepe să doară...
cu faptul că viața nu merge-napoi, sunt împăcat...
suntem un zâmbet amar într-o tristă sahara!
numai visul îmi spală sufletul și-mi netezește patul
Și iar cad în solitudinea mea sfântă!
(știi, cheile împărăției iubirii, se spune
nu se afli decât într-o singură viață!)
poate de aceea, murim de mii de ori
și nu ne naștem... încă!
13.02.2022
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Duminici (13 februarie 2022)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre versuri sau poezii despre suferință
Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofertă 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă așteptam la "te iubesc". Poți să nu mă mai privești așa? Încerc să găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit să fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.
replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre vorbire, citate despre lumină, citate despre timp, citate despre sfârșit, citate despre promisiuni, citate despre logică, citate despre dorințe sau citate despre cuvinte
Ninge flămând...
E noapte și ninge
și-mi caut liniștea în ceaiul de soc
mai cred că-n orice-mbrățișare poți spune și nespusul
dacă-ntr-o zi, bucăți din mine se vor lipi la loc?
nu cred că mai pot, așa trăi
privind mereu spre ușă
nici timp nu mai am să mă nasc
inimile au și timpan și mănușă
pot să mai cred în a doua venire a ta?
ninge flămând și mă-nclin
palmelor ce-mi sângerează
trece-mi peste coaste un fir de mătase!
e prea multă beznă în noaptea îmbrăcată în in...
dar tot te aștept... așa
încorsetată de gânduri, în rochia mea albă...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (22 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre ninsoare, poezii despre naștere, poezii despre inimă sau poezii despre ceai
JOC
Se rotesc toate stelele în rănile mele
vrând să-mi astupe urletul înfometat de tăcere,
de ce mă cerți? viața e un joc pe scări rulante
cu tristețea asta îmi termin zilele,
nu mai suport nici o amânare,
trăiesc jucându-mă pe scările rulante
al ultimului val...
nu mai alerg...
fericirea ne duce exact unde trebuie să fim
în rest, viața e un joc pe scări rulante...
14.03.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (14 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre fericire
Am primit iertare
Mă simt singur
rămas în noapte,
văd întunericul,
îmi este frig,
îmi este foame.
Un păcatos așa de mare
c-un suflet întunecat.
Spun o rugăciune,
evocând pe Domnul
și cer să mă ierte.
Simt cum respir
un aer curat
și văd o lumină,
ea vine spre mine,
iar sufletul mi se-ncălzește.
Acum Îl simt pe Dumnezeu
aproape de mine,
devin alt om,
iertarea mi-a dat iubire.
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre religie, poezii despre lumină, poezii despre devenire sau poezii despre curățenie
Joc de iarnă
Dacă ning și vezi că tac, cu sufletul te strig,
ia aminte!
(și pune-n vatră lemne,
în jocul nostrum, în care nu ești, se face frig...)
în agonia iernii ni-s trupurile sfinte
nu știu de ce-ntorc luna pe toate părțile
(de ce cuvintele
cu care scriu sunt ace de brad
ce scrijelesc în piele!
din a noastră poveste nu se iese ca din alte povești...)
focul naște-n zăpadă culori nepământene...
știu și când umbli peste tot în mine
și cum în lacrimă nu mă gasești,
cu sufletul te strig
noi vom sfârși sugrumați de troiene!
De-aceea ard în fereastră un bob de tămâie
nu știu cât din mine îți mai curge prin vene...
în palmele noastre văd urme de cuie
așa mă provoc, eu! rănindu-ne
și stând agățați cu sufletul de stele
cine-mi mai hrănește sângele? strig...
(aprinzi sau stingi un foc, lasă semne...)
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (7 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre foc, poezii despre zăpadă sau poezii despre trup și suflet
Inevitabilul curs
cineva mă împinge spre bătrânețe
e împotriva a tot ceea ce simt
o netrăire continuă
de la secunda aceea când am decis să-mi pietrific inima
văd bărbați de foc
înfășurați în zâmbete prefăcute
și nu-mi spun nimic
aerul lor ridicol mă face să cred
că nu am ce pierde
cineva mă împinge spre bătrânețe
cum ai împinge o barcă pe mare
și valurile înspumate
îmi spală urmele tinere din privire
cine sunt eu să cred că va fi altfel
că moartea mă va ocoli
și viața își va schimba cursul
că mă voi întoarce până în copilărie
apoi o voi lua de la capăt
ceva mă împiedică să fac toate astea
poate o stâncă sau un râu
care curge numai la lăsarea întunericului
dinspre tinerețea consumată în grabă
cineva mă strigă pe nume
și eu nu mai răspund
aleg să îmi îngrămădesc restul zilelor
în pieptul deschis pentru o nouă viață
cineva îmi arată drumul
și mă las în voia sorții
ca orice muritor
ce-și așază lacrimile în cutiile de lemn
poezie de Any Drăgoianu din Orașul unui singur poet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre secunde sau poezii despre schimbare
Seară prin suflete
E seara în sufletul meu,
Bucăți de suflet stau să plece spre viață.
Privesc dar, nu văd nimic!
Gândul meu e înaintea sufletului și-l oprește să trăiască.
În pustiul din noi, mă amestec și eu și las inima să viseze!
Un fior cunoscut îmi străpunge simțirea,
Petale de gânduri se amestecă cu bucăți de suflet și...
Alungă îndoiala acoperind pereții goi ai inimii cu întelepciune.
Nu mai există obstacole,
Nu mai există lacrimă,
Viața absoarbe plânsul din mine și prin ceață,
Ajung la țărm fără să mai fie nevoie să naufragiez!
Răsare luna, se aprind stelele,
E seară pe cerul sufletului meu,
Se aprinde torța din mine și simt cum,
Flacăra arde iar eu... aștern iubire în calea ta!
poezie de Liliana Andrei
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Chiar de caut un punct de sprijin
nu vreau să răstorn universul
merg pe vârful picioarelor să nu deranjez stelele
îmi place să cred că liniștea le ține nemișcate
nu-mi aleg nicio stea
nu vreau să fiu nedrept cu infinitul legându-mi viața de o unitate
nu desfac de mister constelațiile
nu caut prin niciun zodiac cărări vieții
cum nu-mi place să mă cramponez de ceea ce numesc destin
dar am așa o superstiție interioară care îmi vine din poveștile copilăriei
(mi le citeam singur și recunosc că alteram finalul de obicei fericit)
și dau personalitate fiecărei bucăți de cer
aproape că orice clipire de pe cerul nopții îmi șoptește despre imensitate
iar eu mă fac mic de tot
cât să mă pot întoarce înapoi
înapoi unde?!
poate înainte
spun poate pentru că într-un cerc este greu să găsești care este începutul
oare are început?!
un sens îi conferim trigonometric
în sensul apusurilor sau invers
de ce am spus apus și nu răsărit?!
oricum înapoi nu mă pot întoarce decât mergând înainte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trigonometrie, poezii despre superstiții, poezii despre picioare sau poezii despre infinit
Insomnii
scriu un poem la porțile nopții
poate fi și banal
numai descătușarea să urce liberă
ca iedera pe ziduri
ca-ntr-un dans vegetal
și-n zănatice jocuri de iele
spre toată lucrarea
din același trunchi
de-am fi să urcăm
până la stele...
dar tremur odată cu frunzele
și sentimente făcute mănunchi..
nici nu mă mai văd de atâta verde
și de atâta iubire
într-un singur impuls
de aceea mă-nalț la porțile nopții
eu să-ți fiu iederă
iar tu...
poemul din care
m-am smuls...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Insomnii, Poezii de suflet (18 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre verde, poezii despre libertate, poezii despre insomnie sau poezii despre frunze
Fagure de pământ
Nu mai ai timp nici sa cobori în tine,
fericirea-și ridică biserică fără altar
simt miros de fân cu flori pînă-n artere,
din mine se pleacă greu,
mi-e frică pentru cînd se va faceși-n lume tăcere...
ce zbor apăsat mi-e așteptarea,
cu foarte puținul din ziua de ieri
îmi rămâne sub piele
cerneala cu care îngerii scriu scrisorile sfârșitului
ieșind din cuvânt
storcându-mi sufletul ca pe un strugure,
mult înainte ca trupul să se ascundă
în fagurele de pământ...
29.08.2019
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Din creatiile nepublicate (29 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre apicultură, poezii despre îngeri, poezii despre trecut sau poezii despre struguri
Cântecul vieții
Iubirea imensă și fără măsură ce se revarsă în mine,
Atunci când iubesc, îmi iluminează fiecare părticică a ființei mele
și îmi inundă pentru totdeauna universul lăuntric
cu o mulțime de mesaje tainice ce provin de la Dumnezeu.
Tocmai de aceea, în această viață
nu mai sunt niciodată sigur, ci îmbrățișat de Dumnezeu Tatăl.
Energia cea tainică a iubirii, ce provine de la Dumnezeu Tatăl,
Se revarsă în valuri prin mine atunci când iubesc și
astfel devine cu putință să îmbrățișez și să ofer iubire
fiecărei ființe umane ce există pe acest Pământ
și totodată merită să-mi primească iubirea.
Tocmai de aceea, în această viață
nu mă mai simt niciodată însingurat sau singuratic.
Dat fiind faptul că am savurat și savurez fără încetare
Nectarul cel divin al vieții,
Tocmai de aceea, în această viață
nu mă mai simt niciodată însingurat sau singuratic.
Dat fiind faptul că m-am adăpat și mă adap fără încetare
de la fântâna cea magică a vieții,
Tocmai de aceea, în această viață
Nu mă mai simt niciodată un veșnic însetat.
Dat fiind faptul că energia mirifică a timpului
mi-a șoptit într-un mod tainic la ureche
cântecul manifestării atemporale,
care mă face să basculez în eternitate,
Tocmai de aceea, în această viață
nu mai simt niciodată starea de oboseală sau de vlăguire.
Dat fiind faptul că viața trăită intens și plenar
mi-a dezvăluit în mod gradat misterul fascinant al morții,
Tocmai de aceea, în această viață
nu mai sunt deloc înfricoșat.
poezie din Aforisme și cugetări despre viață
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Pogorârea din singurătate....
Eu cred că pogorârea în singurătate
se face în cea mai profundă liniște,
nu știu cum se numește
când ți-e scris în destin
să simți vibrația cuvintelor
care tocmai pe tine te conțin...
când fiecare literă e un strigăt, o treaptă,
o vibrație, o litanie
o larmă de voci, o chemare
o spovedanie/poate
de aceea hrănesc pasări ca și cum...
mi-aș hrăni sufletul
(pentru câteva virtuți mângâietoare)
și pentru atât m-aș împărți pe din două...
așa m-aș rezidi azi: cu totul și pe deplin
ca și cum, visez să mai trăiesc (ceva)
ceva care să mă transforme... în rouă!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din poem de duminica, Amprente (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre spovedanie, poezii despre rouă sau poezii despre prezent
De o vreme, n-o mai fac cu înverșunare. Nici apropierea, nici pierderea. Ceea ce unora le pare a fi sfârșit sau "prea târziu" pe mine mă face să mă simt (iar) la început, mereu la început de poveste. Golul din suflet se umple cu oameni noi, cu alte istorii, cu alte feluri de "cald", la care nici măcar nu mă gândisem. Mă opresc în locuri unde stau un pic sau un pic mai mult. Cât mă lasă inima. Nu mă plictisesc, nu sunt tristă, doar uneori bate vântul ceva mai rece pe dinăuntrul meu. Și atunci îmi imaginez că fiecare dintre noi rătăcește insular printr-o lume cufundată preponderent în iarnă. Nu trebuie decât să ne intersectăm poveștile, căutând starea de bine. Insule calde.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre insule, citate despre început, citate despre vânt, citate despre tristețe, citate despre suflet, citate despre inimă, citate despre imaginație sau citate despre iarnă
Sunt fericită numai când mă gândesc că Dumnezeu există și mă ascultă; dar asta nu e de ajuns ca să continui să trăiesc, și nimic nu mai pare să aibă vreun sens. încerc să arăt o bucurie pe care n-o simt, îmi ascund tristețea ca să nu-i îngrijorez pe cei care mă iubesc și au grijă de mine. Mai nou, am început să mă gândesc la sinucidere. Noaptea, înainte de a adormi, am lungi discuții cu mine însămi, încerc să alung această idee - ar fi o ingratitudine față de toți, o fugă, un mod de a răspândi tragedia și mizeria pe pământ. Dimineața vin să stau de vorbă cu Sfânta Fecioară și-i cer să mă scape de demonii cu care vorbesc noaptea. Până acum a dat rezultate, dar devin din ce în ce mai slabă. Stiu că am o misiune pe care am refuzat-o multă vreme, iar acum trebuie s-o accept. Această misiune este aceea de a fi mamă. Trebuie s-o îndeplinesc, altfel îmi pierd mințile. Dacă nu reușesc să văd o viață crescând în mine, nu voi reuși să accept nici viața din afara mea.
Paulo Coelho în Vrăjitoarea din Portobello
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre tragedie, citate despre somn, citate despre sfinți, citate despre religie sau citate despre noapte