Pogorârea din singurătate....
Eu cred că pogorârea în singurătate
se face în cea mai profundă liniște,
nu știu cum se numește
când ți-e scris în destin
să simți vibrația cuvintelor
care tocmai pe tine te conțin...
când fiecare literă e un strigăt, o treaptă,
o vibrație, o litanie
o larmă de voci, o chemare
o spovedanie/poate
de aceea hrănesc pasări ca și cum...
mi-aș hrăni sufletul
(pentru câteva virtuți mângâietoare)
și pentru atât m-aș împărți pe din două...
așa m-aș rezidi azi: cu totul și pe deplin
ca și cum, visez să mai trăiesc (ceva)
ceva care să mă transforme... în rouă!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din poem de duminica, Amprente (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre spovedanie
- poezii despre singurătate
- poezii despre rouă
- poezii despre prezent
Citate similare
Îngerului tău
În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul își revine din fire,
suntem întrebați ai cui suntem fiecare...
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ți-e bine cu mine
și mie îmi este...
Am crezut că nimic nu mai poate da viață
vieții mele/dar azi sunt fără scăpare
vorbindu-ți te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare
azi-când mi-e drumul spre tine
deloc anevoios și abrupt!
Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche
ca și mine-n poziție de drepți-
unde ți-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana
spânzurată de noi pe pereți-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi
ci mai degrabă clipa!
Înger, al meu, azi nu știu ce-mi ești, ce-ți voi fi!
nici ție ce-ți mai poate fi scris,
ce știu e că vreau să iubesc
în fiecare minut câte-o zi/ până când...
bătrânul cer ne va cădea în genunchi...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre timp, poezii despre urechi, poezii despre uitare, poezii despre moarte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cu același suflet al meu, de azi...(mamei mele)
Se pare că viața
e un circular spectacol de acrobație,
pentru că nu știe nimeni cum s-a făcut,
cum se poate naște dintr-un copil un OM,
da, asa m-am visat! ca eram însărcinată cu mama
(deci, smulgerea ei din mine, așa s-a petrecut!)
da, ireală senzație de abandon
(din moarte cum s-o mai strig, ar fi o tragedie
mai mult... că tot ce mă rănește
stă, chiar, într-un prezent, al ei trecut...)
Se pare că nu numai viața e plină de mășți și costume,
nu-i azi, singura zi când nu mai știi ce-ți doreșți,
nici timp câștigat, nu-i! mereu sa te-ntrebi:
cine pe Cine aduce pe lume,
Numai că eu, la o simplă acrobație visez...
ziua când mă voi naște la termen(mama, din Tine!)
cu același suflet-al- meu, de azi... la Trapez!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre trecut, poezii despre tragedie sau poezii despre naștere
Irevocabila poveste de iarnă...
Motto: ''fiecare e un rezumat a sufletelor celorlalți''(I. Vulpescu)
În fiecare zi, mai scriu la propria-mi carte și mă-ndemn
cum să ies din fundăturile zilnice,
punând sub microscop, pentru tine-un poem...
ca și cum mi-aș cere, mie, iertare
(de fiecare dată-i la fel )ca pe un ultim vis de iubire, te caut
(nu ca pe-un blestem)
ninsorile mă plâng pe dinlăuntru
pentru mult timp, scăpate-S iar din calendare...
întind mâinile... și nu știu de ce umbra mea e o pasăre...
de ce copilul din inimă, nici azi, nu știe să zboare...
remarcabilă râvnă la umbra cuvântului sfânt (dacă-ai șți!
cu fiecare privire-n oglindă se moare
încet și limpede, cât de limpede-i intrarea-n pământ!)
irevocabilă poveste de iarnă...
simți pojghița de viață peste izvorul ce sunt?
poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Amprente (31 decembrie 2021)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păsări sau poezii despre poezie
Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubești și totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi așa de ușor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ținut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu știu. Nu știu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu știi? Cum poți spune așa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depășit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie așa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viață că mi se întâmplă așa ceva, dar culmea, într-adevăr nu știu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deși nu asta mi-aș dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândește-te, poate că ceea ce ți-am spus îți va fi de folos într-un fel; cel puțin eu așa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îți sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoștința ta.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre recunoștință
- citate despre viață
- citate despre schimbare
- citate despre nefericire
- citate despre iubire
- citate despre ezitare
- citate despre existență
- citate despre dorințe
- citate despre devenire
Rană și Leac
Ca ochii tăi ispită nu-i mai mare.
Vrăjmașa pălmuire e un fleac.
Cândva m-ai sărutat și-acum mă doare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
La telefon te caut totdeauna,
Sună inexistent de-un sfert de veac.
Bolesc de al tău chip, o știe luna,
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Și aș zbura la ceruri, să se vadă
Ce grea este ispita-n care zac!
Ieri, când mă-mbrățișai, eram zăpadă.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Un leac ce vindecă orice-ntristare!,
Orice singurătate din iatac.
Azi știu: cine te vede---dă în floare.
Azi de m-ai săruta m-aș face Leac.
Ispite multe am, din zori în noapte,
Dar fără una m-aș simți sărac.
Și-l rog mereu pe Dumnezeu în șoapte
Să nu te ia din mine, să-mi fii Leac!
poezie de Traian Vasilcău (29 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre telefon, poezii despre sărăcie sau poezii despre religie
Manual de singurătate
Motto:''Mai mereu/visul meu/e o stare de prezență
din care nu lipsește Dumnezeu''
S-a făcut trupul în care trăiesc un alt trup?
de mi-am clădit în deșert atâtea vise
din toate lucrurile care m-au durut
(și încă din câteva respinse)
amurgul luminează perechi, cu fiecare pas
(odată și incă-odată)
mii de semne caligrafiez
în manualul meu de singurătate...
vreau să pictez pe frunze povești
altar să fac îmbrățișărilor neîntâmplate
nu știu sub care crez
s-a făcut trupul în care trăiesc un alt trup
miroase a mentă și-a tămâie,
și-a trandafir japonez
dar voi ști că nu va mai fi nici un mâine
aproape că-nțeleg de pe acum
de ce de tine n-am parte...
de ce cu fiecare vis se moare-ncet
și întemnițată mi-s:
trăiesc această zi cu a ta pe jumătate...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trandafiri, poezii despre pictură, poezii despre lumină sau poezii despre frunze
Dacă ai fi o floare
Precum un fluture m-aș tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În liniște te-aș venera și ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.
Și bobi de rouă ca niște cristale,
La răsărit de soare ți-aș aduce,
Și-n liniște așezându-i pe petale,
Te-aș săruta și apoi m-aș duce.
Te-aș privi tainic cum ai înflori,
Așa cum înfloresc în vară calele,
Ți-aș mirosi parfumul zi de zi,
Și în liniște ți-aș săruta petalele.
poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre fluturi sau poezii despre Soare
Așadar, gândul tinde să devină experiență. De fapt, sinele fals al gândului visează să devină experiență, tocmai pentru a-și mări ponderea de prezență în realitatea manifestată și pentru a putea cunoaște lumea fizică. Și cum evoluează o entitate de energie? Prin energie. Gândul, fiind o entitate de energie, se află în căutarea unei surse de energie, tocmai pentru a-și asigura aportul necesar de hrană pentru a se dezvolta. Fiind o formă - o formă de sunet - această entitate este mereu influențată de sunetele înconjurătoare și, tocmai de aceea, vibrația unui gând este într-o continuă oscilație, la fel cum, spre exemplu, este și vibrația omului. În fiecare moment de Acum, gândul are o vibrație diferită, frecvența sa fiind determinată de direcția în care călătorește și de viteza cu care călătorește. Prin vibrația proprie, gândurile au accesul permis la procesul de rezonanță și la contopirea cu o sursă vibratorie aflată pe aceeași frecvență. Această sursă vibratorie se numește minte, care este o trambulină pentru metamorfozarea gândului în experiență. Bineînțeles, și omul are o anumită frecvență de vibrație. Iar acum urmează punctul culminant: gândurile intră în rezonanță cu o minte aflată la același nivel de vibrație, care călătorește în același direcție.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Relația cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre sunet, citate despre viteză, citate despre visare, citate despre realitate, citate despre fizică, citate despre evoluție sau citate despre energie
În stradă s-a schimbat totul, nu mai plouă, nu mai miroase a nimic. Aerul e impersonal, nici dens, dar nici ușor, nu e frig, nu e cald, e liniște. Cum să poți simți ceva într-o noapte atât de moartă, de amorțită? Cum naiba poți să te vezi cu oameni, într-o astfel de noapte? Cum să suporți să stați așa, cadavru lângă cadavru, și să aștepți lumina zilei care vine, a dimineții făcute pentru oameni normali, pentru oameni fără angoase și nebunie? Cum să supraviețuiești lângă durerea celui de tine, mort în aceeași zi, cu sufletul închis într-o cutie de lemn, bine ferecată? Prin case nu se văd deloc lumini, viermii dorm, viermii visează. Poate că dacă aș rămâne singura ființă pe lume n-aș mai putea simți niciodată nimic, poate că ceea ce simțim e doar o reacție la sentimentele lor.
Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre moarte, citate despre viermi, citate despre timp, citate despre supraviețuire, citate despre suflet sau citate despre somn
Ann: Azi-noapte am fugit de la școală.
Joe: Ce s-a întâmplat? Ai avut probleme cu profesorii?
Ann: Nu, n-a fost vorba de așa ceva.
Joe: Dar nu poți fugi de la școală fără niciun motiv.
Ann: Trebuia să fie numai pentru o oră-două. Aseară mi-au dat ceva pentru a putea dormi.
Joe: O, înțeleg.
Ann: Acum ar fi bine să iau un taxi și să mă întorc.
Joe: Uite ce e, înainte să faci asta, ce-ai zice dacă ți-ai lua puțin timp liber doar pentru tine?
Ann: Poate încă o oră.
Joe: Trăiește periculos. Ia-ți o zi întreagă.
Ann: Aș putea să fac câteva din lucrurile pe care mi-am dorit întotdeauna să le fac.
Joe: Ce anume?
Ann: O, nici nu-ți imaginezi. Aș face ce vreau cât e ziua de lungă.
Joe: Cum ar fi să te tunzi, să mănânci înghețată...
Ann: Da, și aș sta la o cafenea de pe trotuar și m-aș uita la vitrinele magazinelor. M-aș plimba prin ploaie, m-aș amuza, aș face ceva cu adevărat distractiv. Pentru tine nu e mare lucru, nu-i așa?
Joe: Uite ce îți propun. Ce zici dacă am face toate astea împreună?
Ann: Dar tu nu trebuie să lucrezi?
Joe: Să lucrez? Nu. Astăzi suntem în vacanță.
Ann: Chiar vrei să faci toate aceste lucruri mărunte?
Joe (o ia de mână): Prima dorință? Să mergi la o cafenea de pe trotuar, s-a făcut. Știu și locul perfect. La Rocca.
replici din filmul artistic Vacanță la Roma (2 septembrie 1953)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre școală, citate despre vacanță, citate despre tuns, citate despre timpul liber sau citate despre taxi
Dacă nu ai exista
Dacă nu ai exista,
N-aș avea pe veci lumină,
N-aș putea fi umbra ta
Sub făptura-ți cea divină.
Nu m-aș mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?
Oare cum te-aș inventa
Cum aș pune-n tine viață
Să te pot îmbrățișa?
Mă ating fiori de gheață...
Nu te-aș plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,
Ci din floarea unui crin
Și din dragoste curată ;
Te-aș avea atunci deplin,
Mi te-ai da imaculată.
Dacă nu ai exista,
M-aș preface-n rug de mură
Căci de tot m-aș întrista
Și aș fi amar în gură.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre lut, poezii despre iubire sau poezii despre inventatori
Acest aparat - smartphone-ul - e cel mai rău-famat lucru din lume, e cea mai mare scenă a crimei din lume. Ca să folosești așa ceva, ar trebui să fii dezvoltat din punct de vedere moral. Am decis deja că la 14 ani nu ești. Poate trebuie să decidem dacă există o vârstă de la care poți folosi așa ceva, cum e 18 ani la carnetul auto. E ceva rezonabil. Eu aș spune că 18 ani e o vârstă bună pentru început. Știu, nu trăiesc pe lumea asta.
Manfred Spitzer în interviu (mai 2018)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre început, citate despre vârstă sau citate despre automobile
Nu caut
Nu caut iubiri de-o noapte, m-aș pierde-n zori,
Când m-aș trezi și trupul nu ar simți fiori
Și aș privi tavanul, știu că mi-ar fi rușine,
Să mă ascult în ganduri și să vorbesc cu mine.
Nu pot să te am o dată și apoi să dispar
Să fiu un trecător, ca o banală știre-n ziar,
Nu vreau doar o noapte, cu ce m-ar ajuta,
M-aș pierde-n mine și-aș pierde-o și pe ea.
Nu caut iubiri cu orice preț, eu n-aș mai fi,
Aș plânge-n mine până-n lacrimi m-aș topii,
M-aș simți murdar, aș fii plin de păcate,
Dac-aș iubi-o așa și totul ar ține-o noapte.
Nu pot să trăiesc doar din clipe efemere,
Iubirea multe vrea, iubirea multe-ți cere,
Și tu atât de multe ai vrea să-i dăruiești
Astfel se scrie viața, atuncea când iubești.
poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre rușine, poezii despre noapte, poezii despre jurnalism, poezii despre cadouri sau poezii despre ajutor
Așa am gândit când ceva în trecut nu mi-a ieșit chiar cum mi-am dorit: Dumnezeu are în prezent ceva mai bun pentru mine pregătit care să mă facă pe deplin fericit!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre trecut, aforisme despre religie, aforisme despre prezent, aforisme despre fericire, aforisme despre dorințe sau aforisme despre Dumnezeu
Floarea din rană
Am să scriu, poate-ntr-o zi
cum se poate muri puțin câte puțin
despre cum numai iubind te poți ucide
caută-mă să stăm un minut la marginea orei
sfâșierea e pe dinăuntru
întotdeauna fierbinte..
eu am să pun urechea pe urma pașilor tăi
așa mă auzi, așa te văd...
în seara in care ne vom găsi
și va fi minutul meu de dragoste
în care credeam că nu mai cred...
să nu te temi!
o lună nouă va trece neobservată-
de-aceea o să mă zăvorăsc o vreme
sau... mai multe vremi!
ca floarea din rană să nu se vadă...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre seară, poezii despre ore sau poezii despre frică
Vrei să mă lași?
Vrei să mă lași?
Vrei să mă lași să te sărut?
Promit că nu am să stric nimic,
poate am să pun
pe ici-colo câte ceva.
Am să pun
câteva raze de lumină
în ochi,
sau un zâmbet strengăresc
pe colțul celor mai senzuale buze,
sau poate am să pun
puțină poezie pe fruntea
brăzdată de timp,
sau poate am să pun
mâna să îți ating roșul
nefiresc din obraz.
Promit să îți ating
atât de ușor sufletul
încât să nu simți că te dor,
sau poate am să te dor,
poate am să aduc
mobilier nou pentru inima ta,
câteva sentimente acolo,
ca să nu vin cu mâna goală.
Poate am să stric ceva totuși!
Da.
Vreau să stric ceva,
nu pot să trec așa
prin viața ta fără să las nimic,
am să îți stric tristețea,
de aceea am să-ți mobilez
sufletul cu fiecare zori de zi,
cu un sărut pe fiecare vis,
am să o acopăr cu palmele mele,
să mă doară pe mine,
eu pot să o duc.
Și am să mai fac o stricăciune,
am să stric fiecare zi
când nu vei zâmbi,
aceea nu e ziua ta.
o trăiești în locul altcuiva.
Mă lași să te sărut?
Promit să nu stric nimic!
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre senzualitate sau poezii despre roșu
Cine la cine se-mparte?!
cine la cine se-mparte?!
când scrii cu sufletul celuilalt -
de la mine la tine atâta cale vin
atâta drum...
simt o asuprire tandră
și-o altfel de singurătate -
iubire fragilă regizată de destin...
lumea dinafara iubirii nu există,
e o formă de disperare iubirea -
și viața ta toată e rece
și locuiești același trup
în care nu-ți regăsești ispășirea...
dar sufletul meu te petrece
bântuit de aceeași iubire-ntr-un vers
între fascinație și sărut
dacă iubești, iubirea nu-ți trece
și nu mai știu în care vârtej,
din care tumult
viața noastră în doi capătă alt înțeles...
eu scriu cu sufletul tău acum,
de la mine la tine atâta cale vin
cu aceeași asuprire tandră
din aceeași iubire fragilă
regizată de destin.
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre existență
În final
În al tuturor glas de atomi
Mi-aș trimite strigătul
În cele mai adânci oceane
Mi-aș afunda sufletul
În a ta umbra aș sta
Călăuză aș vrea să-ți fiu
Pe inimă te-aș picta
Să-mi dai speranță și-n sicriu
Aș vinde pământuri și aur
Că să-ți cumpăr dragostea
M-aș face roșu pentru tauri
Pentru un sărut în nea
Printre lume mă strecor
Încerc să-mi găsesc un rol
Nu-i nimeni cunoscător
De vagul meu gânditor.
Vremuri lungi mă uit pe cer
Căutând la ce să sper
Dacă mai privesc nițel
Poate voi zări un țel.
Ceva ce să văd doar eu,
Cum unii-L văd pe Dumnezeu.
Ceva să-mi dea avânt
Să mai pot iubi, să cânt
Văd stele ce cad arzând
Și parcă mi-ar veni să plâng
Mă gândesc cum aș fi eu
Murind singur, efemer
Cum îmi e scris să o fac
Te iubesc în lumea mea
Tu mă lași aici să zac
Să ard ca o mică stea
Dar, Doamne
Stelele mici nu ard mult
Mai am puțin și nu mai sunt
Mă lași să mor cu dragostea
Sau mi-o salvezi doar pe ea
poezie de Claudiu Dumitrache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tauri, poezii despre sfârșit sau poezii despre salvare
Invitație la vulnerabilitate
Am ocazia de a fi vulnerabil
alături de cel ce coboară din ultimul tren
am ocazia să fiu primul la capăt de linie,
să lucrez cu ființă-mi în moduri binecuvântate
să-mi spun'' ia-ți sufletul în mâini și vezi ce faci cu el!''
ai lui Dumnezeu suntem, cu toate,
trăim în povești invizibile unde sufletul se creează
am să trag cu creta, pe asfalt un semn...
pentru noi, pentru că încă-i devreme
pentru mine, de aici... se dă startul!
deja, iubesc să fac greșeli,
să fiu de destin citată...
de ce m-aș teme? am nevoie de -o bucurie fără margini
s-o trăiesc însetată ( în acest orășel)
așteaptă-mă la capăt de linie, de lume, unde vrei...
am ocazia de a fi vulnerabil...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (7 ianuarie 2023)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre mâini, poezii despre greșeli, poezii despre bucurie sau poezii despre Dumnezeu
Avem nevoie de-o îndrăgostire
Nu vine nimeni să ne-nvețe,
e adevărat!
cum să ne smulgem
din noi pe noi
din propria tristețe-
cum să rămânem
aceiași doi nebuni frumoși
buni de legat,
când nimeni nu mai poate iubi
in lumea devenită din ce in ce mai mică
avem nevoie de-o indrăgostire,
de-un labirint, de ceva,
prea stăm in lacrimă ca-ntr-un glob de sticlă...
Sărută-mă-ncet, atât de-ncet
incât
să-ți rătăcesc aiurea
cu fiecare gând-
să rămânem aceiași, vreau
doi frumoși nebuni
rătăciți si de lume uitați
iar dac-a iubi e azi o infamie
La zidul ei să fim legați!
Strigă-mă pe numele tau, iubite
și-am să-ți răspund
vin nopțile cu stele infinite,
și nu mai stiu cine aruncă
cu pietre-n minuni...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (9 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre frumusețe, poezii despre devenire sau poezii despre adevăr