Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ioan Cojocariu

Sub salcia ce plânge

Ades m-am așezat... sub salcia ce plânge...
Momentul minunat, mi-a tot intrat în sânge...,
Visam că sunt cu tine... pe păr te mângâiam.
Dar sufletul din mine, mă arde și plângeam.

Nu numărăm minute... că ore îmi treceau,
Vroiam cu nerăbdare... încă un minut să stau.
Să -mi luminezi privirea... ce parcă mi-a apus,
Că nu-mi găsesc iubirea... de parcă tot e dus?

Dă -mi liniște în suflet, te rog nu mă lăsa...
Nu vezi că încă sufăr... după iubirea ta?
Dă -mi o îmbrățișare, dă -mi suflu tineresc,
Că salcia îmi moare... și eu... cât te doresc!

Îmi tremură și mâna, aș vrea să te ating...
Legat sunt în iubire și simt că -n'cet mă sting.
Un singur suflet poate... mai aștepta un an
Dar fericirea noastră poate pleca în van.

Sub... salcia ce plînge... ades te-am așteptat,
Tu... n-ai venit iubito... tot singur mai lăsat.
Un strigăt de durere, în jur sa auzit,
E sufletul ce-mi pleacă... din viață chinuit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ioan Cojocariu

Un ultim romantic

Tu suflet care tremuri... în taina nopții albastre,
De n-ai fi fost tu... nici eu nu existam.
Te-am căutat o viață... acolo printre astre,
Numai cu tine noaptea, plângeam când te visam.

Străbat întreg pământul cuprins de al tău dor
Străjer î-mi este vântul... în spate simt fior.
La fel și îmbrățișarea, -ți simt întregul trup
Nu mai știu în ce parte, aș mai putea fug?

Esența vieții însăși... împerechează lumea,
Destinul cel pierdut acum ni s-a unit.
Și dacă te voi pierde... acum e oare vina...?
Când după tine... o viață mereu am chinuit.

Am amintiri plăcute... sunt... cred un... visător,
Sunt ultimul romantic ce... mai visează încă.
Eu știu -n viața asta totul e trecător,
Dar voi rămâne... același romantic călător.

Tu... ia- iar în brațe, -mi un sărut fierbinte,
î-mi străpungă noaptea, întregul corp aș vrea.
Sunt prea departe încă, dar tu... exiști în minte,
Și fără tine viața, î-mi este foarte grea.

-mi mâna... și... vin-o să străbatem infinitul
rămânem undeva... pierduți... de negăsit.
Adormi pe bratul meu, azi... nu vine sfârșitul
Și îmbrățișează... un ultim romantic fericit.

poezie de din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Castravetele...

Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și- fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc -l iau...
Din sacul de dormit.

Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.

Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.

Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?

A început râdă...
... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?

Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?

Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
-mi potolească foamea
De-..'. animal...!

L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Ia-mă de mână

Prea tulburat am fost seară de seară
Doar vântul liniștit însoțea.
Loveam asfaltul a nu știu câta oară
Cu pasul ferm, credeam... numai în ea.

Când trupul meu înțepenea de frig
Strângeam din dinți și parcă aș dansa.
De nebunie... îmi venea strig...
Și totul... tare fi vrut pot păstra.

Tu... ia mâna mea... drept siguranță
În întuneric nu te voi lăsa.
În mine... poți avea oricând speranță
Și clipa de iubire voi păstra.

Tu... uită răul... nu-l băga în seamă,
Privește răsărit... e minunat!
În doi... v-om străbate țărmul fără teamă
Și-apoi vom dispărea într-un neant.

Măcar acum iubito... te rog dă -mi mâna ta.
mâine... poate este prea târziu?
Destine se despart... vei regreta...
De n-ai să vii acuma cât sunt viu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Desen transcendental

Doamne, de-aș putea atinge Cerul
Și m-aș așeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu mā uita".

Doamme, fā -mā pasāre-n vāzduh,
Ca sā-ți cânt și Ție Lerui-Ler,
Toarnā-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
Cāci, sunt tare singur și stingher.

Doamne, dā-mi aripi de ciocârlie
Și strălumineazā-mi calea linā,
Mā așazā,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alinā...

Poartā-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneazā-mi pașii din gândire,
Nu mă prāvāli din nou în hău...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Resemnare

La margine de mine, la margine de dor,
pe margine de vise din margine de nor,
îmi mărginesc voința, îmi mărginesc puterea,
îmi mărginesc răbdarea ce mi-a mărginit vremea.

Din miez de amăgire din mijlocul furtunii,
din miez de viață fadă din crezul stins al lumii,
îmi rămân părticele, îmi rămân picături,
îmi rămân zile scurte și câteva frânturi
de soartă împărțite-ciuntite amintiri-
ce-mi sapă, zi și noapte, obosite priviri.
Nimic nu îmi mai place, nimic nu-mi mai doresc,
doar liniștea-mbrăca-voi, cât mai am să trăiesc.

Mă-ntorc plângând la mine, caut, în sfârșit,
m-am tot strigat o viață, dar nu m-am auzit...
Într-un târziu aflu, dar nu mai sunt tumult
și-acum, când pot s-aud, nu mai am ce s-ascult...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce folos că încă mai trăiesc

Ce folos că încă mai trăiesc
Dacă-n mine e numai durere,
Stau mereu și-astept acea zi
Când îmi vei șopti la revedere.

Mintea mi-e mereu în așteptare,
Totu-n jur îmi fulgeră și plouă,
Parcă simt că acuș vei lovi
Și-mi vei rupe inima în două.

Parcă văd cum vei privi la mine
Și-mi vei frânge sufletul zâmbind,
Iar când vei pleca pe urmă acasă
Te vei îneca de dor plângând.

Voi rămâne singur iar pe lume,
Știu precis c-o să mă părăsești,
Nu te vei gândi nici o secundă,
Chiar dacă în suflet mă iubești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri de dimineață...

Te-am îndrăgit atât de mult
Te-am întâlnit și mi-ai plăcut
Din suflet să te scot nu pot
Pentru iubirea ta aș da tot.

E un sentiment de nedescris
Iubirea ce ți-o port în suflet,
Numai eu știu cât am plâns
Când gândeam la tine.

Îmi place viața lângă tine
Tu ma iubești și asta-i bine
Eu te iubesc de nu mai pot
Ești mai dulce ca un tort.

Tu într-una îmi răspunzi.
Ca pe mine mă iubești.
Însă eu nu te înțeleg
Și te fac mereu gândești.

Numai cu tine aș vrea eu să trăiesc
Cu tine aș vrea să înfloresc,
Cu tine să îmbătrînesc
Și tot cu tine-n Rai să mă găsesc!

poezie de (8 iulie 2017)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alină-mi inima

În miez de zi stau și oftez,
gândindu- la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
fii a mea mireasă.

Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
vii cu al tău soare,
vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.

Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
vrei, să nu mai fii cu mine,
știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.

Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
simți ce simt și eu
simți când nu te simt tot timpul,
știi,
fără tine,
îmi simt sufletul greu.

Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
vrea să plâng mereu,
plâng de fericire
știind tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.

Te vreau tot timpul printre nori
zbori, razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
fii a mea mireasă.

poezie de (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard PaladeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Diodor Firulescu

Aștept o lacrimă

A trecut puțin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aștept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogolește spre lumină
Și încă soarele iubirii nu a asfințit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Și-ți spun că te ador și
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aștept!
Și clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veșnicie.
Aștept, dar nu știu ce aștept...
Aștept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aștept lumina? Aștept noaptea?
Nici eu nu știu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi așteptată
Se transformă-n moarte.
Aștept, aștept, dar de departe
Mă cheamă ademenirea beznei
Ce-mi este mai aproape!
Căci și răbdarea s-a uscat în mine.
vrea măcar ca lacrima
Să nu mai fie tristă!
Și să mai creadă în iubire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un pumn... de tăcere

Sunt zile pe care cu tine le împart.
Simt timpul călător cum piere,
Îmi spun obosit... oglinda sa spart.
Dar... nu pot frâna... din crunta-mi durere.

Vorbesc doar cu mine, cuvinte ciudate,
simt ridicat pe un nor.
În jur... se adună doar vânturile toate,
-mi smulgă din inimă, al tău dor.

Îți mîngîi privirea cu mica-mi speranță,
Sub patimă iubirii mă simt încleștat.
Tu... ești o himeră, o vagă dorință
Ce azi nu vrea să fie adevărat.

Un pumn de tăcere, mă mai frământă,
Îmi duc crucea, departe de zid.
Văd lacrima-mi dulce cum este frântă,
În mii de picături, care se pierd în vid.

E simplă durerea, nu mai dispare,
Tu îmi esti umbra pe care -o aștept.
Privesc către cer, departe în zare,
Și știu -tr-o zi... te voi strânge la piept.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutători de dragoste pe internet

Vreau ne tutuim, e-mailurile tale sunt ciudat de precise
folosești puține cuvinte dar la obiect
blândețea ta îmi dă încredere
speranțele tale îmi dau speranțe
nădejdile tale se vor metamorfoza
Tu nu ești tu?
Îmi place îmbrățișarea ta din ultimul răspuns,
bizar, dar e plină de căldură, e la locul ei
singurătatea ta îmi umple sufletul
nu mai sunt singur
înconjurat de persoane care iubesc
nu mai sunt singur.
Îmi place îmbrățișarea ta
este fictivă, ireal de plină
îmi umple inima
vorbele tale îmi arată o altă fațetă
Tu nu ești tu.
Căutăm speranțe întruna
te-am găsit?
te-am găsit virtual într-un moment vital
simt... cum încerci să îmi spui multe
dar n-ai încredere
n-ai certitudini încă
momentul în care vei răbufni e aproape
Ai încredere, ai speranțe, fii veselă
fii binevoitoare
fii cum te-am visat
nu te mint, nu-mi place amăgesc
scrie-mi mai mult
am nevoie.
Tu, încă nu ești tu!
Ești sinceră?
ești departe?
cu atât mai bine
suferi?
poate vei suferi mai puțin!
întreabă- orice
nu te ascunde!
te tăinuiești în expresii
plângi?
nu plânge, visează
știu ești frumoasă
mi-a șoptit un înger
Dar tu ești tu?
E ușor păcălești pe Internet
un nume, o fotografie, o adresă
mai multe nume, mai multe fotografii
mai multe adrese.
Nu are rost să mă minți
vorbele tale ascund o persoană inteligentă
dar ți-e frică.
Dacă eu nu sunt eu iar tu... nu ești tu?
M-am jucat o clipă
ești singura care mi-ai răspuns
nu vreau să mai caut.
Port un nume simplu
eu nu sunt.
Sunt obosit
sunt bătrân și tânăr
sunt prins, încadrat de iubiri
avem giga biți nenumărați
miliarde de nano și mai multe miliarde de pico!
Ți-e teamă de pustietate?
și mie!
dar împreună vom cuprinde tot universul.
Îmi lipsește îmbrățișarea ta de la ora 4
am devenit dependent de tine!
Voi pândi se aprindă plicul
oare îmi vei răspunde?
Tu... eu?!

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Aurel Avram StănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Adierea

Azi o boare dintr-un vânt
Mi-a atins mâna plângând
Rostindu-mi doar un cuvânt
Iubito... te port în gând

Cu atingerea călduță
Mână el mi-a sărutat
M-a purtat pe o străduță
Lumea el mi-a arătat

Cate doruri estompate
Inimi fânte care au suferit
De lacrimi au fost spălate
Pierzând tot ce au iubit

M-am lăsat de el curtară
Și atunci am înțeles
Adierea sterge lacrima curată
Am -mi amintesc mai des

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Fiodor Ivanovici Tiutcev

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viața mi-o scurtează,
Deși cuțitul tremură în mâna lui.

Ba roabă-i sunt, ba îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viața asta! Ce amară-i ea!

Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un dușman nu-i așa de crud...
Ah, mai zvâcnește încă slab în mine duhul,
Dar viața n-o mai simt, n-o mai aud.

poezie clasică de , traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Hai, iartă-mă, te rog...

Hai... iartă- mă te rog, e vină mea.
În astă seară nu mă aștepta.
O altă fată eu voi întâlni,
O altă inimă precis voi cuceri.

Hai... iartă- ... sunt tânăr am greșit,
Nu-s vinovat... ci trupu-mi răzvrătit.
Degeaba am umblat din floare-n floare,
Tu ai rămas mereu învingătoare.

Hai... iartă- ... te rog... sunt vinovat.
Și creanga ce-a mai verde sa uscat.
E nefiresc... un singur pas greșit,
Regret enorm... știu cât te-am chinuit.

Hai... iartă- , că nu vei regreta.
Rămâi pe veci te rog... iubirea mea.
Când stelele pe cer vor răsări,
Eu... până-n zori de zi te voi iubi.

Dar... am zărit în ochii tăi durere,
Credeam poți ierta... un timp... o vreme?
Cu buzele plângând m-ai sărutat,
Apoi te-ai dus și nu m-ai mai iertat.

Am rămas singur trist și-n'găndurat,
Și -n'trebam... de ce te-am înșelat?
De ce nu am știut a te păstra?
Când tu... erai prințesă-n viața mea.

Am înțeles... totul sa sfârșit,
Că mai iertat prea mult, chiar dacă am greșit,
Îmi pare rău că tot sa terminat...
Hai iartă- mă te rog, ca altădat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi trezesc.

Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam vii la mine, cu tine urma fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N- fi crezut soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.

Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de
Adăugat de Daniel ScripcaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Confesiune în fața unei blonde

Ei, bine, draga mea, nu e o taină
micii-mi plac mai mult ca orișicine,
Dovadă,-n buzunarul de la haină,
Am scobitori, da-mi place și de tine,

Și... nu te amărî de gelozie!...
Semințele îmi plac, de bostănel,
Sărate... și de floare, însă, mie
Îmi place și de tine tot la fel...

Iar de-mi apari în spume, tot un drac!
Sau, rece cât ai fi, nu mi-e rușine:
Alunele prăjite, iar îmi plac,
Dar, îți repet, îmi place și de tine...

Așa ,-mi cer iertare, când ești goală
Și după ajutor mă vezi că sar
Până-n tavan, strigând, băgat în boală,
"Mai adu' înc-o halbă, ospătar!"

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 11 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Singur

Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de ușor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.

Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!

Și-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar -ți dau... poți mori;
Așa mi-ai spus, o rugăminte!

Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg și doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, șterg!

Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine strice
Extazul; ce mi-a fost alean?

Un râs nebun stătea iasă
Din piept, din brațe, din obraji.
Zburam... Te văd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasă...

Când chipul încă îți visam,
Zăresc printre arbuști, un cuplu...
Nu mă mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!

poezie de (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce?

De ce îmi răsucești mereu cuțitul
Tăcerilor prin gândurile toate
Și îmi arunci în suflet cu granitul
Nesomnului din fiecare noapte?

De ce atunci când simt apropierea
Limanului atât de jinduit,
Mă-ndepărtezi vorbindu-mi cu tăcerea
De liniște, dar nu și de iubit?...

De ce nu-mi spui ce știi că-mi tot doresc
Și îmi frămânți prin inimă amarul
Când un cuvânt, doar unul, omenesc...
M-ar face privesc iar gol paharul?

De ce ți-e teamă de a ta simțire
Când ea se zbate-n tine pe uscat?
Nici m-ai lăsa, nici că mi-ai da iubire...
De ce-mi mai vii dacă ai tot plecat?...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cheiul de foc

O teamă absurdă m-apasă
și sufletu'-mi tace chitic
făcându-se, parcă, mai mic,
iar inima-mi zace, sfioasă.

Îmi trec încă-o dată o mână,
încet, sub cămașă, la piept,
căci mintea -ndeamnă s-accept
rana ce-o am e-o fântână

din care îmi picură sânge
pe care nu pot -l opresc.
Scot mâna ușor și-o privesc,
iar pumnul deodată se strânge

la gândul mintea minte
iar locul ce arde e-un dor
pe care el, zeul Amor,
cu mica-i săgeată fierbinte,

l-a pus, într-o joacă de zeu,
în pieptul de-un timp dezvelit
pe-un suflet puțin amorțit,
la râul de sânge, un cheu

la care, plutind nevăzută,
iubirea, venind ca un vis,
pe-un drum sinuos, dar precis,
intre, ușor, neștiută.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încă nu mi-a sosit ceasul

Încă nu mi-a sosit ceasul,
Nu mă jeliți înainte de vreme,
De zeci de ani parcă așteptați
Să-mi bată clopotele!
Clopotele bat pentru alții deocamdată,
Pe care nu-i jeliți.
Mie încă nu mi-a venit ceasul,
Simt asta în vene,
Dumnezeu și mai câțiva de acolo
Mă iubesc,
Simt asta în tâmple.
Nu mă jeliți înainte de vreme,
Clopotele catedralei nu mă sperie,
Sunt o înaltă formă de artă,
E o onoare pentru mine să le ascult.
Nu mi-a venit rândul,
Simt asta în sânge,
Acut,
Încă mai pot să-mi ridic fața din țărână,
Încă mai pot culege o floare,
Încă tulbură femeile
De pe stradă,
Încă mai pot să mă ridic din genunchi,
Încă mai pot suporta incertitudinea
Zilei de mâine,
Încă mai pot încasa palmele sorții,
Mai pot sfida singurătatea,
Tăcerea.
Nu mă jeliți înainte de vreme,
De parcă așteptați asta
De zeci de ani,
De când mă tot jeliți
Vă împuținați voi înșivă,
Mie încă nu mi-a venit rândul,
Eu simt asta
În vibrația clopotelor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook