Nomazii
se-adună lângă foc țiganii
și mâinile întind să se-ncălzească
le suflă vântul fustele-nflorate
iar caii pasc nedeshămați
inrourata iarbă de pe șanț
se risipesc apoi pe ulițe golanii
cerșind din poartă-n poartă
îi latră printre garduri câinii
dar ei nepăsători mai bat încă o dată
spre seară se-ntâlnesc iar lângă foc
la cortul ridicat în câmp
azi au avut o zi cu mult noroc
de toate vor avea un timp
*
pe fețele-obosite flăcările joacă
și fumul se ridică-n blânde adieri
purtând un cântec de țigancă
al ne-mplinitelor iubiri
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre câini
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre noroc
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.
Viața, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Și de-un veac, de-o veșnicie
Câini latră, vântul duce.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre viață, poezii despre întuneric, poezii despre știri, poezii despre răsfăț sau poezii despre moarte
Fluieraș de soc...
Fluieraș de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doinești sub soare,
Dis de dimineață,
Cu roua pe față,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi și suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.
Doină cântec de jale și dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,
Ca la noi la nimeni.
Fluieraș de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Căci dorul e greu,
Dar cântat mereu.
poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dor, poezii despre stejari, poezii despre rouă, poezii despre păduri sau poezii despre inimă
Ce vină au avut caii
Ce vină au avut caii
Ce au murit păscând schije
Prin ploi de gloanțe
A dezertat vreunul
Și-au lăsat stăpânul
S-au speriat de moarte
Fugind după colț
Au vreun cimitir?
Cu potcoave de mărmură
De ei să ne reamintim
Sunt in tărămul lor
Fără zăbala și șa
Ce vină au avut caii
Să-i legăm cu ura noastră
Pe o care o paștem zi de zi
Cu zăbale inspumate de trufie
Purtând in spate o șa cu averi
Ce vină au avut caii...
Să-i inhămăm morții
Purtandu-ne in spate
Dorința de a ne ucide
Nemaivând loc pe câmpia
Cu iarbă de lut
Pâscând cu ochii roșii
Furia și puterea
De a incăleca oameni
Caii doar ne-au purtat in spate
Cu vina de se încrede
În ovăzul amăgitor
Și in acoperișul ce-i prăfuiește
O iluzie de libertate
Ce o trăim zi de zi
Arătând cu degetul spre fiare
Explicație pentru garduri și zale
Și pentru dorința noastră
De a incăleca suflete libere
Și a închide in cuști
Tot ce e frumos și liber
Fustrarea care o trăim
In cuștile care singuri
Le-am construit
Ce vină au avut caii
Erau liberi pe lângă
Temnițele autovoluntare
Călăriți de scopuri murdare
Pe câmpuri împânzite cu garduri de lut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre vinovăție, poezii despre încredere, poezii despre suflet, poezii despre sperieturi, poezii despre roșu sau poezii despre ploaie
Povestea iernii
Povestea iernii este albă, tristă
Mereu aceeași, dincolo de timp;
Noroc de brazi și sănii că există,
De schiurile ce alunecă pe dâmb...!
Uitate sunt azi florile. Zăpada
Acoperă grădina și ogorul
Iar vântul mătură grăbit ograda.
Se-aud copii umblând cu plugușorul.
Dochiana își mai pune un cojoc
Și deapănă poveștile cu zâne
Iar noi, ne strângem lângă foc
Și așteptăm bucatele străbune.
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre săniuș sau poezii despre schi
Joc
Întrecui răbdarea pâinii
și acum mă latră câinii.
Sunt flămânzi și m-ar mânca
dacă nu s-ar încurca
printre sârma cea ghimpată
din grădina blestemată
de un vreasc fără noroc
ce-a ars din greșeală-n foc.
Câinilor, voi, pui de lele,
cruțați-mă de belele
și sfâșiați Luna plină,
că numai ea e de vină
când simțiți că-nnebuniți
și de lupi vă amintiți!
Dară câinii n-ascultară
și de mine se legară
cu privirea lor de foc
dintr-un joc făr' de noroc.
Cu inima cât o pâine,
din om am devenit câine,
să mă apăr ca un zmeu
chiar de suflețelul meu
ce-a-ntrecut răbdarea pâinii
și nu vreau să-l latre câinii...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre mâncare, poezii despre lupi, poezii despre lună plină sau poezii despre jocuri
Petala de foc
Un trandafir, petală, roșu, foc...
chiar am iubit tot ce era-n cuvinte,
dar ele nu erau decât un joc,
iar trandafirul nu era cuminte.
I-am sărutat petalele-ntr-un vis
ce promitea o veșnică iubire,
un trandafir cu sufletul deschis
spre multe zări, ca într-o rătăcire.
Avea și țepi! Petalele au țepi?
Păi, el avea căci zodia, se pare,
e, și la trandafiri poți să concepi?-
din cele-afurisite, nu oricare.
Și, uite-așa, petala cea de foc
iubită și-alintată-n vis și gânduri,
m-a lecuit iubire cu noroc!-
și-acum e-o amintire... printre rânduri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre sărut sau poezii despre gânduri
Jar
Bătrânica uscățivă, ghemuită lângă foc, scotocește prin ceața
Inimii obosite, descoperind un adevăr amar:
Întreaga viață a devenit trecut, au rămas vii doar amintirile;
Își încălzește oasele cu vreascuri din vremea tinereții.
"Și unii erau băieți, iar unii erau vise, și unii erau diavolii Iadului.
I-am iubit cât am putut de mult și-s bucuroasă pentru asta
Și-s bucuroasă pentru asta!
O sută Doamne, cât timp a trecut!
Psst, aș fi vrut să fie încă pe-atâți"!
"Dragostea e tot ce vine mai mai bun din mâinile Tale"!
O, mândria unei femei bătrâne, murmurând lângă foc,
Asemeni unui rege din Ninive, din Lidia sau dinTir
Aruncând în rugul funerar toată purpura și tot aurul ei!
poezie de Beatrice Ravenel,1870-1956, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre tinerețe, poezii despre religie sau poezii despre mândrie
Șoapte-mperecheate
Aș veni spre seară, dacă bate vântul,
Să-mpletim cuvinte lângă un pahar,
Numai eu cu tine și dac-o vrea sfântul,
Dezlega-vom dulce... clipele de jar.
Lângă scrinul tainic... voi citi scrisoare
Și în ochi albaștri... tainice dorinți,
Pasiuni ascunse... și ademenitoare,
Vor deschide drumul... palmelor fierbinți.
Aș veni spre seară, când afară plouă,
Să te strâng în brațe și să te-nfășor,
Adunând năvalnic... picături de rouă,
Șoapte-mperecheate tandru... pe covor.
Lângă foc voi pune... așteptări divine,
Mângâieri de care... n-aș putea vorbi,
Degetele... iată... hoinăresc prin tine
Răscolind adâncul... pentru a te-nrobi.
Aș veni spre seară, cu-un alai de stele,
Cu parfum de floare... și cu sărutări,
Luna ne pândește.. visele-s rebele,
Trupuri înflori-vor... mii de-mbrățișări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Depărtări
Înspre câmpul cel cu grâne,
Spic de foc pe lan întins,
Mai arunc câte-o privire
Căutându-le 'nadins,
Zile păsări călătoare,
Petrecându-le în larg,
Au răpit în ciocuri pânza
Scorojitului catarg.
Știu le caut înzădarnic,
Înapoi nu vor veni,
Se vor duce deodată
An cu an și zi cu zi...
Și privind ațepenirea,
Amintirile-mi rămân,
Tânăr sunt la-nfățișare,
Dar cu sufletul bătrân.
Parc-un glas încet te cheamă,
Spre hotarul celor zări,
Iar în suflet se revarsă
Valul apelor de mări...
Bate vântul la fereastră,
Printre gene suflă rar,
Împlântați în coloritmul
Stinsului crepuscular,
Ochii stau robiți de vraja,
Ațintiți spre-același loc,
Căutând să dea de urma,
Rătăcitului noroc.
Pe când cerul cel albastru,
S-a desprins de ei demult,
Mă mai uit în depărtare,
Căutându-le mai mult,
Păsări dând din aripi, zarea
Umple-ar, câte-s depărtări,
Purtând ciocuri fericirea
Și de binele păreri!
Rezemînd de palmă barba
Mai îngân cu doru-mi plin,
La deschisa mea fereastră,
Zile trec, păsări nu vin...
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări sau poezii despre ochi
Îndoială
Cu-o furie-nfiorătoare și-un nesaț de om nebun
trece vântul printre scânduri,
trece ca ieșit din tun.
Nimeni nu se uită-n urmă, pelicanii ies din rânduri,
vântul geme și troznește ca un bivol în tabun.
Apele își ies din matcă, vremea se burzuluiește,
trece vântul printre muguri,
lumea-ntreagă se trezește.
Cerul scuipă foc și pară, norii fug în tăvăluguri,
Ține-mă de mână, Doamne, lângă mine te oprește!
Lângă mine însă, Doamne, numai ploaia se proptește,
mâna-mi cată în zadar,
Tu nu ești, nimeni nu este...
Cred că nu ești necesar,
dar te chem dintr-o-amintire care încă te slujește.
poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre nebunie, poezii despre muguri, poezii despre artilerie sau poezii despre apă
Corabia cu vise
În corabia cu vise ce te poartă liniștit
ia-ți iubirile promise: să iubești, să fii iubit!
Și cu degetul pe hartă urmărește spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.
Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constați cu mânie: derivă, ai puntea spartă!
Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
știi că de sus te veghează steaua ce-ți poartă noroc.
Ia-ți iubita ce ți-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă și sărut-o cu mult foc.
Să fiți tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre marină, poezii despre hărți sau poezii despre gură
Corabia cu vise
În corabia cu vise ce te poartă liniștit
ia-ți iubirile promise: să iubești, să fii iubit!
Și cu degetul pe hartă urmărește spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.
Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constați cu mânie: derivă, ai puntea spartă!
Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
știi că de sus te veghează steaua ce-ți poartă noroc.
Ia-ți iubita ce ți-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă și sărut-o cu mult foc.
Să fiți tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-și desface
Pânza de foc și lumini.
Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac și ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat liniștit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.
E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună și mor.
Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.
Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere sau poezii despre plâns
Nostalgii Autumnale
Aduce vântul frunze la fereastră,
nori negrii se adună peste văi,
se ofilesc garoafele în glastră,
copacii plâng sub brume tot mai goi.
Și-atâtea amintiri revin spre seară,
pe când aprindem focul în salon,
se zbate vântul printre pomi afară,
motanu-și toarce visul, monoton.
Te-ai așezat tăcută lângă sobă,
asculți poveștile trozninite-n foc,
iar umbra ta, ca o ciudată robă,
pe varul alb se leagănă ad-hoc.
Iar eu, ajuns îndată mai aproape,
la gura sobei vraja să-ți răpesc,
te-mbrățișez și te sărut pe pleoape,
să mă îmbăt cu farmecu-ți ceresc.
Vom sta îmbrățișați întreaga noapte,
pe pat din flori de tei să ne iubim,
și îmbătându-ne cu calde șoapte,
de toamna rece nici să nu mai știm.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre văi, poezii despre toamnă sau poezii despre tei
Suflul
Fii aici, rupe clipa, tendoanele ei albicioase!
Timpii lumii sunt în agonie... planșeul caselor
primește ploile firav,
tună...
Podul dintre eu și obeliscul universului balansează; mai este atât de puțină lumină
în ceara ce se topește lângă sfinți!
Poate va renaște sentimentalismul, vei fi iar
în marșul lui azi cu nostalgiile tale,
un fel de pendul ce amortizează căderile libere.
Poți să îmbraci copacii cu mâinile lui Manole,
să le zidești coroana imaginară sau să transformi Anele în pereți ai cerului.
Sub cupola uriașă trecutul fluieră după destin,
câinii prezentului latră furibund iar tu, om-cu-pene-răzlețe
devii fusiform, longilin, îți atârnă mâinile până
lângă moartea părintească
pe care o palpezi, aortă a unui suflet-pitecantrop.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sfințenie sau poezii despre poduri
Satul din Ardeal
Într-un sătuc uitat de lume din Ardeal
Mi-am petrecut cândva copilăria,
Acolo, telefoanele nu au semnal
Și cerul prinde-n brațe strâns câmpia.
La nord curgea șoptit un râu molatic
Atins de sălcii în răsărit de soare
Și mai la nord, un crâng așa sălbatic
Cu lupi, cu cerbi și blânde căprioare.
Erau doar două ulițe în sat,
Le străbăteam de zece ori pe zi,
Pe ele, doi cocoși și azi se bat,
Iar noi nu mai suntem de mult copii.
Ne hârjoneam râzând printre castani
Dar timpul veselia a apucat să fure,
De-atuncea au trecut atâția ani,
Nu mai există astăzi nici pădure.
În satu-acela neînsemnat din hartă,
Nimic nu mi se pare mai real,
Decât măicuța așteptându-mă la poartă
În satu-acela, satul din Ardeal.
poezie de Angelica Ioanovici din Moneda spre vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre telefon, poezii despre semnale sau poezii despre râuri
Geometria iubirii
adie iarba șăgalnică în joacă
eu caut buze de fată
cu ochii plini de tainic foc
făclie vie în lumea asta fără de noroc
neprihănită făptură cu buze de mură
risipești despărțiri
aduci chemări ce ard aprins
în lumea asta fără de cuprins
azi pier în ochii tăi
atât de mari, întrebători și temători
în mângâieri ce curg, ce dor
pe malul dezgolit al sufletului
cuvintele curg, împetind rădăcini
pe trupul de jad
în geometria pură a iubirii
un unghi cosinus cu sinus, face...
offf, iar m-am încurcat la măsurat
eram atent la sărutat
ce buze dulci, de fată preacurată
ce am sărutat odată, într-o joacă
ce îmi trebuie unghiuri, dreptunghiuri
eu știu doar unghiul iubirii
în frângerea sălbatică a două trupuri
adunate într-o întrebare
lasă, lasă geometria
dă de pereți cu toate
un sărut dau azi pe toate
în unghiul obtuz
un sân dezgolit
de vântul ce suflă în mine
și tu mă întrebi de geometria plană
adun pe unul cu doi
și plec cu ea
în unghiuri de doi
pe cer, un nor trecător
privește la noi, întrebător
pășind printre șoapte îmi port iubirea pe ape
gândul ne poartă, departe de toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre trigonometrie
Poarta
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară
vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr
Câinii lunii...
Ciobănașul cată mieii
Răzlețiți de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.
Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?
Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit și câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!
Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanța,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi sau poezii despre lactate
Dăruire
în orizontul său firesc
reîntregit cu vise
slobod este un chip tânăr
cu mădulare sănătoase,
grabnic săritor,
harnic cum satul
încă nu văzuse,
sub steaua născătoare
obsesii se preling
sfătoasă toamna cum să cuprindă
în file lacrima dorinței
pură și nejertfită într-o
poveste dragă inimilor tinere,
dar vântul iată strânge frunze și din poiană
cântecul se aude lângă vatra
în care câinii latră și vârtos mușcă
din mărul nepătat,
se lasă seară, fiorul nu cedează,
domnița la oglindă se ascunde,
porniri celesti conduc la gândul îmbrățișărilor galante,
inima ei pitită în pieptul alb
tremură înfierbântată,
iubitul vine în lenjerii să o găsească
falnic cu brațele puternice
și-n foc să contopească iubirea,
se aruncă în valuri trupuri pline de sudoarea dăruirii
spre liman plutesc cei cuceriți de patimi.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate