Îndoială
Cu-o furie-nfiorătoare și-un nesaț de om nebun
trece vântul printre scânduri,
trece ca ieșit din tun.
Nimeni nu se uită-n urmă, pelicanii ies din rânduri,
vântul geme și troznește ca un bivol în tabun.
Apele își ies din matcă, vremea se burzuluiește,
trece vântul printre muguri,
lumea-ntreagă se trezește.
Cerul scuipă foc și pară, norii fug în tăvăluguri,
Ține-mă de mână, Doamne, lângă mine te oprește!
Lângă mine însă, Doamne, numai ploaia se proptește,
mâna-mi cată în zadar,
Tu nu ești, nimeni nu este...
Cred că nu ești necesar,
dar te chem dintr-o-amintire care încă te slujește.
poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre nebunie
- poezii despre muguri
- poezii despre foc
- poezii despre artilerie
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.