Corelând cu antimateria
Torțele, așa-ziselor priviri,
cutanate în mâinile noastre
funcționează la fel ca semafoarele.
Pictorii cerului dezorientați
de pâlnia ta incoloră
varsă soarele peste noi.
De câteva ori,
repeți aceiași anecdotă,
încălzind sângele din voce.
Un spadasin, cu teaca spânzurată
de cureaua din brâu
și o arșiță pândesc.
N-aș putea spune,
nici dacă luna
ar vrea să plutim
Dar oare, ce înseamnă
dezinvoltura din părul tău
cu clești metalici?
La fel ca un joc
neîncetat al spiridușilor
după miezul nopții.
Culoarea firelor de zăpadă
nu e întotdeauna
safirul din inelul tău.
Zâmbetul platonic al frunzelor
eliberează de dincolo de zăbrele,
o noapte incandescentă.
Insipidă materie
și noi... substanțe chimice
cu plecăciuni repetitive.
Al doilea tablou universal
sculptat tinerilor baroni
frapează inexistența eului.
Și tu cititor
ești un poet desăvârșit
într-un romb iluzoriu.
Dar
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre arte plastice
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre semafor
Citate similare
Călătorind prin ramuri
În nod mi-s mâinile legate,
le-am desfăcut de-atâtea ori
în fiecare miez de noapte,
când te priveam ispititor.
Tulburătoare inocență,
surâs blajin, îmbătător,
mă înăbușeam într-o demență...
Nu mai eram un muritor.
Dar timpul zboară peste noi
într-un aeroplan fantastic,
pluteam deasupra, doar noi doi
două suflete de plastic.
Mai sunt și acum câteva cioburi,
rânjesc, pășind, fără să simt;
mi-am însumat atâtea moduri
să-ți spun cât de mult te-am iubit.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre mâini
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- poezii despre crengi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frații Înțelepți
Prima voce
De-atâta vreme-n derivă,-atât de rapidă eșuarea,
Spre ce soartă, spre ce fel de ruină ne-a împins marea
Pe noi, ai Înțelepciunii Frați?
Ar fi putut fi cerul altfel, pământul diferit,
Încât să nu fi ajuns la un asemenea sfârșit
Noi, dar nu și oamenii ceilalți?
A doua voce
Escortați de ce fel de blestem,
Ce calcul ne-a împins spre locul dezastrului extrem
Pe noi, ai Înțelepciunii Frați?
Iar dacă naufragiului îi suntem, iată, camarazi,
De ce privim drept înainte din înfrângerea de azi
Noi, noi mai mult decât oamenii ceilalți?
A treia voce
Aruncați din porturi, care nu se mai văd, departe,
Nu s-ar putea, crezând, să trecem dincolo de moarte
Noi, ai Înțelepciunii Frați?
Vegheați de sfere rotitoare-n al eterului parfum,
Nu vom fi oare mai bogați decât suntem acum
Noi, deopotrivă cu oamenii ceilalți?!
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre înfrângere, poezii despre viteză, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent, poezii despre porturi, poezii despre moarte sau poezii despre calcule
Din Cuvântul Tău
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Ești acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aș putea eu crede
Dincolo de ce-aș putea eu ști
Dincolo de tot ce nu se vede
Ești doar Cuvântul și a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârșit zidirea
Și prin el la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip și nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...
poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre prăpăstii, poezii despre naștere, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Crăciun
Sunetul mării
La miezul nopții marea s-a trezit din somnul ei profund,
Și de-a lungul plajelor întinse și pietroase, până departe,
Am auzit cum vine primul val, valul mareelor înalte,
Și cum urcă pe uscat răsucindu-se fosforescent, rotund.
O voce s-a înălțat din liniștea adâncurilor fără fund,
Un sunet multiplicat misterios în noapte,
Ca cel al unei cataracte-n munți, la miazănoapte,
Ca mugetul codrului de brazi când vântoasele-l pătrund.
La fel, spre noi vin uneori din neștiute,
Inaccesibile singurătăți ale propriei ființe
Talazurile răscolitoare-ale unui suflet căutându-și rostul;
Iluminări pe care le credem ale noastre, din noi născute,
Dar ele-s prefigurări și prevestiri, și preștiințe
Ale unor lucruri dincolo de-înțelegerea și controlul nostru.
poezie de Henry Wadsworth Longfellow, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre înălțime, poezii despre somn, poezii despre singurătate, poezii despre păduri sau poezii despre plajă
Să pot să te respir prin mine
Dacă ți-aș spune că te iubesc
și aș ruga frunzele să mai aștepte
și ți-aș atinge părul cu mâinile disperate,
așa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simți întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziți?
Dacă ți-aș spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
și încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
și oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în diminețile noastre
când ne îmbrățișează lumina lumii
m-ai ocroti renunțând la părăsire?
Tu știi ce tristă este singurătatea nopților
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărțile și pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate
pe care pictez amintirile noastre.
Cum tu ești urma mea pe nisip,
o zână cu tâmple de zăpadă,
și nu aud, și nu simt temperatura noastră.
Dacă ți-aș spune că florile mele nu au vârstă,
că ele vor pleca odată cu noi,
că vocea ta tăcută se vede prin pupile,
că fiecare pas al tău este în mine
și nu pot înțelege viața fără tine,
crede-mă, nu renunța la mine!
Dacă ți-aș spune, acum,
când frunzele ne mai așteaptă
că sigur vom păși în doi, în altă viață?
poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre vârstă, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Glasul tău lunatic, curge...
Am estimat că universul durează,
mai puțin decât amurgul pleoapelor
dar înainte de orice privesc
metacarpienele tale, le contemplez,
diluând firele de zăpadă între octave
le savurez, până la schizofrenia urșilor
claustrofobi, dar glasul tău lunatic,
curge ca o ploaie de meteoriți.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre ploaie sau poezii despre meteoriți
* * *
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
ți-aș fi ultimul Dumnezeu updatat
aș putea să îți scriu
cum e să mori
din viață în viață
sufocat de neputința regăsirii
pentru că respirațiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aș putea putea
de ce nu
să îți povestesc draga mea
cum e să te faci că ești viu
milenii după milenii
și ceilalți să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îți scriu
despre toate aceste nimicuri
și plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a ființa sau nu
ar putea părea puțin ciudat
nu-i așa
să primești o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
și Poștașul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să știi...
aș putea să îți scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
și am uitat că de fapt
noi n-am existat
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre existență, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre religie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Scrisoarea
aș vrea să îți scriu...
o scrisoare lungă
iubito
cu litere adevărate albastre
cu litere
pe care să le poți mirosi
și cuvinte pe care
să poți adormi
ca într-un hamac
poate chiar eu
aș putea fi scrisoarea
dacă aș renunța
să mă mai trezesc
din visul primordial
într-un coșmar repetabil
al existenței fără tine
astfel ți-aș putea pătrunde
în adâncimi
necunoscute nici ție
înlăuntrul Ochiului
ți-aș fi ultimul Dumnezeu updatat
aș putea să îți scriu
cum e să mori
din viață în viață
sufocat de neputința regăsirii
pentru că respirațiile mele
au nevoie de plămânii tăi
sau aș putea putea
de ce nu
să îți povestesc draga mea
cum e să te faci că ești viu
milenii după milenii
și ceilalți să se prefacă
că te cred
dar mă gândesc
că ar fi prea trist
să îți scriu
despre toate aceste nimicuri
și plictisitor
când tu încă nu te-ai născut
nehotărâtă în alegerea
de a ființa sau nu
ar putea părea puțin ciudat
nu-i așa
să primești o scrisoare
dintr-un viitor care poate
nu va fi niciodată prezent
dar lasă-mi măcar
această iluzie iubito
că din matricea mea
în matricea ta
se poate traversa în acest fel
și Poștașul va ajunge
să sune la sufletul tău
de două ori
întotdeauna de două ori
ca să știi...
aș putea să îți scriu
această scrisoare lungă
cât toate universurile la un loc
dar cred că deja am scris-o
și am uitat că de fapt
noi n-am existat
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul tău
Când îmi zâmbești, îți zâmbește farmecul,
verdele ființei tale,
îți cântă ochii prin nălucirile colorate
ale mirosului de toamnă, aleie de suflet.
Frumos îți este zâmbetul femeie de durere,
raza de culori foșnește în petece tăcute,
cu vise mustind din aroma ta.
Curge aerul ca o mătase sub privirea-ți
cu murmur de rai în pajistea suferindă a frunzelor.
Zâmbetul tău e izvor de fericire suavă,
fragilă, dar măreață în vârful clipelor.
În soarele ființei îți este alinarea
și suspinul ramurilor vieții,
în care ziua și noaptea, luna și soarele,
anotimpurile și timpurile cresc
pe plaiurile universului.
Toate trăiesc în zâmbetul tău,
și eu asemenea lor!
poezie de Aurel Petre (10 septembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre verde sau poezii despre toamnă
Ți-aș spune
În zori, ți-aș spune "bună dimineața"
Și ți-aș aduce roua de pe flori,
Prin iarba rece, aș căuta speranța,
Pierdută-n crud, de mii de ori.
Nisipul din clepsidră, se strecoară
Și-n liniștea ce doare, timpul trece,
Amplificat de orologiul ce-l măsoară
Și de cadranul înnegrit, de plumbul rece
Când luna se înalță-ncet pe cer,
Aș vrea să mă strâng lângă tine,
Dar ești o vrajă, un mister,
Ești astrul, care răsare și apune.
Și-aș vrea să-ți spun "noapte bună",
Pe brațul tău s-adorm aș vrea,
Să mă-nvelești cu razele de lună
Și timpu-n loc, doar pantru noi să stea.
Zorii răsar, și iar, și iar
Oare azi-noapte, pe tine te-am visat?
Și dacă da, a fost un vis hoinar,
Un vis, pe care, poate, l-am uitat.
poezie de Margareta Merlușcă (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre rouă, poezii despre plumb, poezii despre nisip sau poezii despre negru
Mihai: Serios?! Chiar ești așa? Tu, Luci?!
Lucian: Da; ce-ți închipui?! Că aș fi un tip insensibil? Te rog, Mihai, nu începe și tu cu astfel de suspiciuni, în ceea ce mă privește... Despre tine știu foarte bine că ești emotiv din fire, dar, uite... Îți mărturisesc că și mie mi-a fost foarte greu la început, până m-am obișnuit cu ideea. Primii ani mi s-au părut un chin greu de suportat, un adevărat calvar, chiar dacă nu dădeam de înțeles acest lucru. N-aș vrea să trec din nou prin toate astea; sincer, n-aș putea suporta, m-ar afecta prea mult. Presupun că la fel ar păți și ceilalți. Ce fel de echipaj am mai fi în acest caz?! Vezi, astea ar fi motivele mele, doar unele dintre ele, pentru care nu sunt de acord cu această acțiune.
Mihai: Te înțeleg... Și-ți dau dreptate. Nici eu nu eram foarte convins că ar fi bine să iau totuși legătura cu cei de acasă, dar simțeam nevoia să fac acest lucru. Poate că a fost mai bine că nu erau acasă și astfel n-am vorbit cu ei. Nu știu ce-aș fi simțit dacă i-aș fi văzut sau aș fi stat de vorbă cu ei. Dar așa, m-am liniștit. Văzând totul în ordine acasă, mi-am dat seama că sunt teferi, că viața și-a urmat cursul și pentru ei, a mers înainte chiar și în lipsa noastră; s-au obișnuit cu ideea. În plus, n-ar fi corect nici față de ei, să apărem așa, deodată, în viața lor, după ce, în toți acești ani s-au străduit să se descurce fără noi, iar apoi, când vom părăsi Proxima, să dispărem din nou, la fel de brusc, pentru o altă perioadă de timp, destul de lungă. Ar suferi și ei prea mult. De asta nu trebuie să-i învățăm din nou cu prezența noastră. Ar fi prea greu de suportat, atât pentru ei, cât și pentru noi.
Lucian: Mda... Iată, ai găsit un alt motiv bun pentru a nu lua legătura cu ei. Nu mă gândisem la asta! Ca să vezi, cât de egoist am putut fi... Mă gândeam doar la suferința noastră, nu și la a lor, de parcă ei nu ar putea trece prin aceleași stări sufletești ca și noi...
Mihai: Asta nu înseamnă că ai fost egoist. Ai omis doar, dar nu intenționat.
Lucian: Da, nu intenționat, sper... Poate doar din cauză că mă concentrez prea mult asupra problemelor noastre. Uit că și alții le-ar putea avea, la fel ca noi.
Mihai: E normal, doar tu ești comandantul, deci, e normal să te preocupe mai mult problemele noastre.
Lucian: Mda, poate...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre învățătură, citate despre început, citate despre vorbire, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre suferință, citate despre sinceritate sau citate despre dreptate
Lady D
Aș vrea să cuprind o poveste în brațe,
dar povestea mea ești tu,
așa te am mereu
în caietul meu cu vise,
nu contează că ne desparte
un ocean de tăcere,
că vârful munților
trece dincolo
de ceața gândurilor noastre,
că păsările nu mai zboară
dincolo de conturul sufletului tău,
ca râul se transformă în dor,
că eu,
eu exist doar prin privirea ta.
Nu ar conta
că visele noastre
slefuiesc diamantele uitări,
făcând spațiul dintre noi
să pară o oază de necuvinte,
acolo unde literele
stau la coadă,
se îmbrâncesc
să poată fi rostite buzele tale,
formând numai cuvinte de foc
care să ardă pașii
obosiți de dorul de noi.
Oare, o secundă este deajuns
să ating inima ta,
să străbat tot timpul
ce ne desparte,
să devin paznic
peste zâmbetul tău,
să fiu continuarea
unui Armand îndrăgostit
de a lui... Lady D?
poezie de Mihail Coandă (22 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre secunde
N-aș putea...
Ce-aș putea eu oare, oare ce-aș putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aș putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aș face față ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ține un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aș putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...
Ce-aș putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aș culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.
Și prin ce putere aș putea lupta
Dacă n-aș primi-o chiar din mâna Ta?
Aș putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aș putea nimic...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre creștere
Bolnavi de lectură
nimeni nu-i poate lua omului cunoașterea, nici măcar sărăcia
adună-mă strigă orice foaie rătăcită
citește-mă spune cuvântul
și totul care te-înconjoară
nu așteaptă decât o privire curioasă
și o întrebare. a câta oare?
sunt oameni care își dau somnul pe câteva pagini
sunt oameni care își pun mâinile sub pernă
și sunt oameni care nici măcar nu știu ce să facă cu mâinile
citește-mă spune cuvântul
dar cine mai are timp
și cine-i mai aude șoapta?
cititul te fură din lume și te duce departe
dar oricât de departe te-ar duce tu nu ești singur
alături de tine sunt eu, povestea
și poate și povestitorul
sufletele noastre sunt la unison
noi cei bolnavi de lectură
suntem alungați din cetate
pentru că riscăm să îmbolnăvim lumea
noi, cei bolnavi de lectură
putem discerne
putem zări lumina
și celorlalți le e teamă de lumină
iar soarele cade sfărâmat în bucăți pe pământ
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre sărăcie, poezii despre lectură sau poezii despre frică
Și dincolo de suflet... mai e loc
Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.
Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.
Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.
Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.
Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre trandafiri sau poezii despre seară
Împlinire
Aș vrea să dorm în patul tău
să nu ne vadă luna,
aș vrea să fiu al tău flăcău
până mai totdeuna.
Aș vrea să stau la pieptul tău
să mă sufoc în perne,
aș vrea de-atâta bine zău
să mă săruți pe gene.
Aș vrea mireasă să îmi fii
să mă cuprinzi în brațe,
aș vrea așa în orice zi
să nu mai știu de-i noapte.
Mă lasă să te simt acum
cât ești de călduroasă,
să-ți simt minunea de parfum
de flori de chiparoasă..
Mă simt plutind pe albii nori
de-acolo îți iau stele,
și mă cuprind mai mulți fiori
până cobor cu ele.
Și sunt al tău dacă mă vrei
să îmi păstrezi inelul
și ți-am mai luat niște cercei
și flori din rămurele.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuberoze, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre nuntă sau poezii despre nori
Îngheț
E liniște, de-o vreme-ncoa mi-ai înghețat în vene.
N-aș fi crezut că vom putea trăi acest îngheț...
Dar ne obligă, din păcate, frigul ce se-așterne
Pe neputința dintre noi, născută din dispreț...
E-atâta ger în noi, cât nu a încăput în nicio iarnă
Ce și-a permis vreodată să se-abată peste lume.
De mult ne ninge-n suflete și... încă toarnă,
Atât de mult, că-n noi nu se mai văd nici urme...
Este un azi ce ieri părea un imposibil răspicat,
Doar o poveste născocită din prea multe frici.
Nu mai ești tu, dar nici nu te-am uitat...
Ci doar am renunțat să te mai caut printre cicatrici.
Fără să vrem, am devenit doi bulgări de zăpadă,
N-ai spune c-am jucat cândva și rol de soare.
Tot ce-am clădit prin flacără a devenit povară...
Ne-a înghețat o lume-ntreagă la picioare.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (22 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre picioare
Un fel de autoportret
Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre autoportrete
Ecouri în zigzag
e providențial,
îmi spuneam pe atunci
când viitorul avea un accent mai
puțin grav
decât prezentul,
numele tău rostit,
nu făcea Luna ovală
să cadă din oglindă,
dar trimitea de la nord spre sud
ecouri în zigzag
deșteptând primăvara
ascunsă sub pământ
o lupta începută
o continuă mereu altcineva
se spune,
la fel e și cu iubirea,
stă cineva la pândă
disimulat în umbra trupului tău
aș vrea să-ți rostesc numele
ca o șoaptă pe un munte,
dar greutatea unei ancore
mă pierde în inexistența unui neant,
limita inexplicabilă a providenței
este doar un ecou rătăcit
între răsărit și ape,
față în față
cu tine
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre primăvară, poezii despre munți, poezii despre limite sau poezii despre greutate
DEPARTAREA
Unde ești iubită floare?
Te caut printre amintiri,
Să te atrag din depărtări
Cu parfum de trandafiri.
Mă uit în jur. Tu nu ești
Cu zâmbetul încântător,
E fantastic când iubești,
Dar timpul este trecător!
În mine gânduri de copil
Chipul tău ți-l înrămează,
Într-un fel foarte subtil
Cu trandafiri te încadrează.
Niște kilometri ne despart
Dar avem o stea comună,
Tot cerul ne-a înconjurat
Cu a stelelor cunună.
Lesul Ursului! Septembrie 1964
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre metrologie, poezii despre lungime sau poezii despre gânduri