Lady D
Aș vrea să cuprind o poveste în brațe,
dar povestea mea ești tu,
așa te am mereu
în caietul meu cu vise,
nu contează că ne desparte
un ocean de tăcere,
că vârful munților
trece dincolo
de ceața gândurilor noastre,
că păsările nu mai zboară
dincolo de conturul sufletului tău,
ca râul se transformă în dor,
că eu,
eu exist doar prin privirea ta.
Nu ar conta
că visele noastre
slefuiesc diamantele uitări,
făcând spațiul dintre noi
să pară o oază de necuvinte,
acolo unde literele
stau la coadă,
se îmbrâncesc
să poată fi rostite buzele tale,
formând numai cuvinte de foc
care să ardă pașii
obosiți de dorul de noi.
Oare, o secundă este deajuns
să ating inima ta,
să străbat tot timpul
ce ne desparte,
să devin paznic
peste zâmbetul tău,
să fiu continuarea
unui Armand îndrăgostit
de a lui... Lady D?
poezie de Mihail Coandă (22 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre dor
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre secunde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Noi doi...
Trupul tău e iute ca o apă vie,
Ești râul meu ce curge-n poezie.
Uneori mă păzești în noapte
Și eu adorm cu ale tale șoapte.
Privirea ta o văd-n somnul meu
Mereu ai grijă să rămân eu.
Trezești vulcanul din mine la viață
Și zâmbetul tău mă răsfață.
Ne ferim ca lumea să nu ne vadă
Și iubirea noastră e ca o stea ce stă să ardă.
Se aprinde mereu o pasiune între noi
Și tot timpul vrem să fim numai noi doi.
poezie de Eugenia Calancea (5 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre somn, poezii despre vulcani, poezii despre viață, poezii despre răsfăț, poezii despre râuri, poezii despre poezie sau poezii despre noapte
Femeie
Femeie,
De pe trupul tău versurile-mi curg
Și se revarsă peste tot într-o clipită,
Transform și diminețile-n amurg
Ca să îmi fii a nopților ispită.
Femeie,
De pe pe trupul tău culeg cuvinte,
Le fac mănunchi, în vise le-nfășor,
Nu vreau de-altcineva să fie atinse,
Și-am să le cos c-o lacrimă de dor.
Femeie,
De pe trupul tău mi-adun privirea,
Pierdută atunci când nu eram atent,
O simt cum rătăcește încă aiurea
Si ziua doarme pe zâmbetul absent.
Femeie,
De pe trupul tău cântecul îmi vine,
Ești o serenadă ce o cânt mereu,
Fiecare nota poartă-un dor de tine,
Și-o-mpreun în cânt cu dorul meu.
Femeie,
De pe trupul tău îmi iau lumina
S-o răspândesc în lumea noastră,
Vreau să împart cu infinitul vina,
Că vreau să am o zi mereu albastră.
Femeie,
La câte-mi ești tu mie, e prea puțin,
Oricât am să te cânt, loc mai este,
Rapsod rămân, la tine mă închin,
Iubire-mi ești și-o filă de poveste.
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre muzică sau poezii despre infinit
Mi-e dor
Mi-e dor de mine și de noi
când desenam prințese pe foi.
Mi-e dor de pașii tăi prin noroi,
mi-e dor de amândoi și de ploi.
Mi-e dor de atâția oameni,
mi-e dor de-asemeni
de visele noastre neterminate,
mereu în zori imaginate.
Aș vrea să schimb cuvântul dor.
să-i spun mai bine, ador.
Un simplu "a" în fața lui dor.
ce sentiment cuceritor...
Mi-e dor de atâtea secunde
pe care le-am împărtit la doi,
în prima secundă vorbeam eu,
apoi citeam pe buzele tale
ocupate cu buzele mele... ador.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre ploaie, poezii despre imaginație sau poezii despre cuvinte

Dispariție
Unde sunt cuvintele frumoase?
Dar unde ești să ți le ofer?
Relațiile noastre foarte serioase
Uneori mă lasă mai stingher.
Am să țes în jurul tău regrete
Le voi împleti cu salbe de dureri,
De buzele tale îmi e atât de sete
Dar unde ești să mi le oferi?
Visătoare clipe în tăcere trec,
Timpul tot mai monoton se scurge
Doar în natură pot să-mi reculeg
Liniștea ce printre ierburi fuge.
Lăsați-mă în plină singurătate
Trist nu voi fi, doar gânditor
Voi fi mai mult în libertate
Mă voi lăsa să fiu cuprind ușor.
poezie de Mihai Leonte (16 martie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre natură, poezii despre libertate, poezii despre frumusețe sau poezii despre durere
Dorință
În puterea nopții, contemplând tăcerea,
Îi caut chipul rătăcind prin labirint,
Doar ea strângând-o-n brațe îmi aduce alinarea,
În Universul debordând, așa sunt eu... un suflet rătăcit,
O lacrimă, un zâmbet, o nesfârșită așteptare,
Un vers strigând - iubire vino de mă ia!-,
Aștept surâsul tău să lumineze cerul,
Sunt tot ceea ce simt, vreau doar să fii a mea.
Așa te simt pe tine suflet cald...
În ecourile vocii tale mă pierd, nu vreau să fiu găsit,
Un înger să fiu, aș vrea să cad...
Să devin muritor și să te fi iubit.
Întorc o filă a sufletului meu,
Umplu un gol, așternând emoții pe-o hârtie,
Nu te-am ținut în brațe, dar mor de dorul tău...
Făra tine versul n-are niciun rost.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre iubire, poezii despre îngeri sau poezii despre voce

Fantomă vie, femeia
Privesc în urma-timp și te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieții mele.
Ai ascultat doar prea puțin din ce-ți spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepți iubirea ce mi-ai declanșat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe fața inimii ce nu-și mai găsește rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis să pui tăcere și-ai plecat...
Dispărând în dimineață.
Și mă întreb ce oare iți dorești?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ți-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare ești reală? Exiști? Da! Îți simt prezența!
Și-n orice colț de lume ai fi eu tot te-aș căuta și te-aș găsi!
Eu nu voi renunța și vreau să știi că acolo unde ești,
Gândul meu te însoțește, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aș renunța la tine, dar este ca și când aș renunța la viață
Și -aș accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aș muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... să renunț la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viață!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre existență sau poezii despre stele
Era suficient
acolo să fi stat, pe vechiul
drum dintre privirile noastre. doar era destul
pentru a smulge o tăcere, ca mai apoi să
putem contempla la jumătățile noastre de
umbre, la distanțele dintre noi, la nespusele
dintre noi. și totuși, eu aproape că eram
(cumva) nesemnificativ; dar să fi stat acolo era
suficient, dincolo de miezul genelor abrupte.
în ochii ei pictase dumnezeu un colț de cer.
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre Dumnezeu
Te-ai născut pentru mine
M-am născut cu o secundă
înaintea ta
ca să am timp să te desenez
în dorințele mele,
apoi,
să mă îndrăgostesc de tine.
Tu, te-ai născut deja îndrăgostită,
ești concepută din literele
depuse în pântec de fecioară,
litere ce îmi ardeau gândurile,
literele poeziei noastre!
Așa am ajuns
să ne hrănim cu același dor,
să călcăm pe aceleași cuvinte,
să ne iubim în același vis!
poezie de Mihail Coandă (11 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre naștere sau poezii despre dorințe

Reculegere
Pe noi nu ne desparte brațul
Umil, ce stă întins și cere,
Nici soarta, când aruncă lațul,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart copacii
Jelindu-și goalele panere,
Nici câmpul unde se sting macii,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart tramvaie
Orbecăind prin cartiere,
Nici maldărele de gunoaie,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart oceane
Sau continente prizoniere,
Nici zboruri reci de avioane,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart ghețarii
Agonizând în albe sfere,
Nici sunetul extins în arii,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart tranșee
De lupte crunte, paralele,
Nici lacrimi triste de Medee,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne desparte, iată
Nimic, nimic din ce se cere.
Ce este a mai fost o dată
Numai o clipă de tăcere.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre sunet, poezii despre ocean, poezii despre copaci, poezii despre continente, poezii despre aviație sau poezii despre alb

Un fel de autoportret
Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre autoportrete

Aș vrea...
Aș vrea să fiu un vânt prin nuc,
Aș vrea la tine să ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.
Aș vrea să fiu un vânt prin stele,
Să te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, să te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.
Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.
Aș vrea ca apele să le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
Să se întoarcă în viața iubirii înot,
Să lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre înțelepciune, poezii despre înot, poezii despre viitor sau poezii despre trandafiri
Din Cuvântul Tău
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Ești acolo, Doamne, în Cuvânt.
Dincolo de ce-aș putea eu crede
Dincolo de ce-aș putea eu ști
Dincolo de tot ce nu se vede
Ești doar Cuvântul și a fi.
Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârșit zidirea
Și prin el la Tine ne-ai adus.
Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip și nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.
Doamne, știu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri și de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...
poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Crăciun
Fa-ma sa fiu
Mi-e dor de dorul tău
de ochii tăi adânci ca marea
când algele infloresc pe dragostea lor...
Mi-e dor de zilele scurte, călduroase
și fierbinți
ca inimile noastre.
Mi-e dor de gura ta peste a mea
de ochii tăi cu priviri verzi
ce-mi învaluie faptura
din creștet pâna în vârful mersului,
de mâinile tale cu catifea pe degete
ce-mi revoltă simțurile
Unde ești...
pe unde-ți merg pașii?
Iți văd urmele pe nisipul fierbinte al zilei
sau răcoros al nopții,
când număram stelele și ne scăldam în calea lactee,
ori când mi-ai așezat la picioare
ploaia de stele
facându-mi cunună deasupra ochilor verzi,
m-ai luat în brațe din valul mării
zburând îmbrățișați pe swit-tuttle
unde ne-a dus în fața lui perseu
cununându-ne cu pecetea iubirii:
stele în cer,
stele sub noi,
un roi de stele cântând iubirii noastre,
luminându-ne calea
pe care ai pavat-o cu patale roz de tranfafir...
Vino degrab',
te aștept cu înfrigurare
în nopțile astea fierbinți
și adu-mi sărutul,
îmbrățișările
fă-mă să fiu o noapte de august,
cu dimineți
pline cu rouă și fluturi aurii.
poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre verde, poezii despre sărut sau poezii despre stele căzătoare
Atâtea gânduri, mamă...
Mai este-n noi o urmă de copil
De câte ori rostim cuvântul mamă,
Demultul vine-n astăzi și ne cheamă
Să mai întoarcem timpul din exil.
Mai este-n noi fărâm-aceea mică,
Când teama de-ntunerec și tăcere
Ne tresărea la orice adiere
Iar inima ni se făcea... furnică.
Ma este-n noi dorința de poveste
Așa cum numai mama știe-a spune,
Cu Prâslea cel Voinic și mere bune
Și zâne, colindând, pe la ferestre.
Mai este-n noi un dor de mângâiere
Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut,
De palma care-a dat... și n-a durut,
De lacrima-ți căzută în tăcere.
Atâtea gânduri, mamă, vin la tine,
Bătătorind cărări fără de rost,
Nu poți întoarce timpul care-a fost
Și nici schimba înscrisul din destine.
Azi rătăcesc prin umbra unui gând
Și mai întorc, pe-o parte, câte-un dor.
Doar fluturii mai au acolo, zbor,
Și glasul tău... dojenitor... și blând.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre mamă
Unde ești?
Unde ești, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...
Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor și fericire,
Simt ce n-am știut nicicând că pot,
Simt că timpul se oprește-n loc...
Unde ești, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ți de nedescris iubit
Sufletu-mi și inima-mi pătrunde...
Ochii tăi întunecați îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare și ocean știute...
Peste timp și spațiu, peste vârstă,
Dincolo de eu și tu și noi,
E iubirea mea de tine, și apoi,
Până la sfârșit, eternitatea
Ne așteaptă, dar pe amândoi...
Unde ești, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...
rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vârstă, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns

De dorul tău
de dorul tău
mă sting încet și în tăcere
într-un amurg
ce pot a cere?
decât un cer cu stele,
să-mi lumineze calea
să nu greșesc cărarea
către tine
de dorul tău...
as trece munții
de dorul tău...
as trece ape
de dorul tău...
m-aș face înger,
să pot să-ți fiu aproape
să pot să te ating
și să-ți șoptesc
că încă te iubesc...
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre greșeli sau poezii despre declarații de dragoste

Veșnic îndrăgostit
Nu te-am întrebat:
Pe care dintre noi o minți?
Eu aș vrea să mă minți numai pe mine
Pentru că ar fi mai înțelept.
Dar dacă ne minți pe-amândouă?!
E mult mai grav
Te minți și pe tine!
Port în inimă două păcate:
Pe-al tău,
Că ești într-o mare încurcătură
Și pe-al meu,
Că ucid o poveste frumoasă.
Am încercat să judec logic
Și am ajuns la concluzia că ea
Știa de la început în ce poveste se bagă.
Tu ești veșnic îndrăgostit!
Indiferent că sunt eu sau alta,
Tu, tot ai să iubești
Și n-ai să fii niciodată al ei cu totul.
Am dreptate?
poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre minciună, poezii despre logică, poezii despre inimă sau poezii despre dreptate

Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranței.
Doar că timpul
nu a ținut cu noi
și a rămas surd și mut.
Aș fi vrut!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre ritm sau poezii despre aripi
Da,recunosc, iubesc !
Da, recunosc, iubesc!
Da,
recunosc,
am iubit-o!
E ăsta un păcat?
Să arunce cu piatra
cel care nu a iubit niciodată.
Cred că m-am născut
îndrăgostit de ea.
Am căutat-o în sânul mamei,
în primul pas.
Când am pronunțat primul cuvânt
a fost numele ei.
De câte ori deschideam o carte
îi auzeam chemarea.
Cuvintele jucau ca ielele
un joc al seducției.
Nu a fost acolo la primul sărut,
dar l-a simțit,
vântul adia ușor,
zgomotele produse de frunzele
copacilor din noi
erau șoapte de iubire.
Da,
recunosc,
o iubesc!
O iubesc pur și simplu.
Este chimia aceea invocată mereu.
Se pare ca Mendeleev ne este protector.
E dragostea supremă dintre mare și țărm,
dintre vultur și zbor,
iubirea unică a unui lup.
E ceea ce unii nu își permit să viseze.
Trăiesc din zâmbetul ei,
mai frumos,
mai seducător decât orice
din acest univers.
O respir în fiecare secundă a vieții.
O iubesc fiindcă s-a născut pentru mine,
m-a așteptat cuminte în povestea noastră, chiar dacă am scris milioane de cuvinte până am ajuns la ea.
Da,
recunosc,
o voi iubi!
Nu știu să trăiesc dincolo de privirea ei,
de glasul ei,
de râsul ei,
toate balsam pentru sufletul meu.
Nici nu aș avea ce să trăiesc,
totul ar fi tern,
m-ar înghiți întunericul din mine.
Recunosc,
am iubit-o,
o iubesc
și o voi iubi.
Condamnați-mă!
poezie de Mihail Coandă din Umbre pe asfalt (1 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre seducție sau poezii despre vulturi

Curcubeul gândurilor
Să fiu eu, oare, -acela vinovat
de strălucirea din privirea ta,
de zâmbetul de înger întrupat
în corp ce și zeițele ar vrea?
Să fie gândul tău la mine, -acum,
sau într-o-mbrățișare cu al meu
pe podul ce le pare-un simplu drum,
când, pentru toți ceilalți, e-un curcubeu?
Am chipul tău în mine, un tablou
pe care-l văd aievea și mereu,
am vocea ta, al inimii ecou,
te am în suflet, ca și cum ești eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre curcubeu sau poezii despre poduri