Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Octombrie s-a-ndrăgostit de mai...

Pe bulevardul toamnelor vetuste
Valsează în nocturnă pași străini,
Copacii dezbrăcați de frac și fuste
'Și-ascund tăcerile în rădăcini.

Pe sub covorul galbenelor straie,
Un gând își face cuib de hibernat
Și chiar de-l mai trezește câte-o ploaie,
Se-ntoarce-n vis, că-i vreme de iernat.

Se bate luna-n piept c-o stea furată
Din constelația iubirilor târzii,
Că ea rămâne-n vară suspendată,
Să zăbovească strugurii în vii.

Și vântul se oprește de uimire,
Pândind de după-un ram înmugurit:
-Au dat cumva, clepsidrele de știre,
Că toamna,-n drumul ei, s-a rătăcit?

Nu-i nicio ciudățenie, doar prin poiene,
Octombrie s-a-ndrăgostit de mai
Și pe aripa verii indiene
Și-n mine-aleargă herghelii de cai...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Violetta Petre

Replică la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la replica lui Petru Ioan Gârda la replica Violettei Petre la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

Nu-i toamna aceasta la fel cum era -
Iubite - nflorește din nou liliacul,
Se-ncurcă în stele și-n noi zodiacul,
Se-aprinde în cer pentru noi înc-o stea.

Nu-i vreme de chin, când în ochi mă privești -
Albastrul te cheamă-n poeme de vară,
Le am toate-n mine, chiar dacă afară
E toamnă. Tu vino, să-mi fii cât mai ești!

vin eu, sau tu și că-i toamnă în noi,
Nu-i nicio problemă, de-om fi împreună;
Ne-om ține în brațe sub clarul de lună
Și prin anotimpuri vom trece-amândoi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Toamna

Amurgul verii de-i aproape
Își face cortul cocoloș,
Sprințară sare peste ape
În cucurigu de cocoș.

Din portul ei, doar trena verde
Pe creste lunecă pieziș,
În zare trupul i se pierde
Că-i zvon de toamnă-n stejăriș.

Octombrie. Lumina-i clară.
Purtând condurii arămii
Sosește dânsa c-o vioară
Și cântă strugurii în vii.

Se scaldă-n părul de codană
Brândușele liliachii,
Din păru-i cad câte-o castană,
Gutui și mere aurii.

Mantia-i lungă, cu cheițe,
Țesută-n fire de paing
Iar crizanteme și roinițe
Suave coapsele-i ating.

Văzduhul lacrimă a ploaie,
E soarele tot mai zgârcit,
În câte-o zi toamna-i vioaie
Dar cât de tristă-i la zenit!

Stai toamnă, nu fii prea grăbită
vine iarna rea pe-aici,
Ți-oi face-n clipa zgribulită
Șosete groase și târlici...

poezie pentru copii de din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eternități în straie de-așteptare

Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.

Și trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine și de nopți mă scuturi,
Eu îți aștept sărutu-n colțul gurii.

nu mă cerți încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Și de mai plâng la ceas de despărțire,
Știu te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.

De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aștept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
te invit în toamna mea, la cină.

De se-auresc gutuii fără tine
Și mustul de va curge singuratic,
Te-oi aștepta-n colindele creștine,
Chemându-te, prin ceruri, telepatic.

Și nici atunci, de n-ai să vii, iubite,
Voi inventa un anotimp în care
Secundele sunt tot mai infinite,
Eternități în straie de-așteptare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Toamna mea, ca un păcat...

Toamna asta nu-i de mine, o alung și de rușine mor poemele pe rând,
Șchiopătează biata rimă, într-un act de pantomimă, peste versuri lăcrimând.
Invoc muza să apară, prea curând se face seară și nici stele nu răsar,
Drumu-i troienit de frunze, mor cuvintele pe buze, pe un vârf de secundar.
Înspre mare pleacă luna, să se-nece ca nebuna în tăcerea unui val,
Valul fuge de păcate și duce luna în spate, în genunchi până la mal.
Pescărușii dau năvală peste luna-n pielea goală, s-o trezească cu-n sărut,
Chiar de vântul îi oprește și îi strânge ca în clește, nu e vreme de pierdut.
Și de n-ar bura întruna și de n-ar striga furtuna, ca un miel înjunghiat,
Nu m-aș lepăda de tine, ca de pofte clandestine, toamna mea, ca un păcat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Vis cu miresme de lavandă...

(poezie adamică)


De te-ai ascunde-n lanul de lavandă,
Te-aș căuta să nu te mai găsesc.
fac cu violetul contrabandă,
Și-n brațe violet, să te iubesc.

Și să-mi rămână impregnat în gene,
Ca să te port cu mine peste tot.
Când o-ngheța parfumul în poiene,
Din mine să nu pot să te mai scot...

-mi odihnesc privirea pe o coapsă,
Pe unde violetu-i mai aprins,
Dorința să mă doară. Ce pedeapsă,
nu te pot atinge. Și învins

Încerc să te adun buchet de vară,
Printre cămăși, te-mprăștii, să te am.
Și când va bate crivățul pe-afară,
mi te am lavandă-n flori, la geam.

te adulmec, chiar de te mai scuturi-
Mireasma ți-e aceeași ca în lan.
De florile-ți mai cad prin așternuturi,
Mă lecuiesc cu ele de alean...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Poem în exil

Sunt doar o umbră anonimă,
Ce-și poartă pașii pe zăpadă
Și dacă iarna e sublimă,
Nu știe albul să mă vadă.

Nici cerul nu mă mai atinge,
De teama iernii ce m-apasă
Și nici ninsoarea nu mă ninge
La cât sunt de cenușăreasă.

Și bate vântul dintr-o parte,
Obrazul, iar mi-l ocolește,
Își duce scâncetul departe,
Nici scâncetul nu mă iubește.

O stea se duce la culcare,
Îi scriu un vers să mă atingă,
Dar pentru mine, ochi nu are,
Cu-a ei lumină să mă ningă.

Un ram își plânge frunza deasă
Pe-aleea toamnelor nebune,
Eu îmi plâng voalul de mireasă-
O amintire ce apune.

Și marea, marea mea iubire
Mă ocolește și mă lasă,
La locul nostru de-ntâlnire,
S-aștept... și nu mai sunt acasă,

Niciunde și nicicând. Pădure,
Primește-mă la tine-n casă!
Poemul meu nu poa' să-ndure
Exilu-n umbra nemiloasă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru Sfintele Paști

S-au scuturat de floare caișii
Și lumea toată-i vis și cânt,
Sub umbra ochilor albaștrii,
În ploaie, cad către pământ.
Plâng ploi de frunze-n fapt de seară,
Sunt, Doame, doar un ram plăpând,
Mă nasc întru căință vară...
Sunt fluture! Și taină sunt...

S-au scuturat de floare caișii
Iisuse blând, te-aștept să vii,
La umbra ochilor albaștrii
În plâns recad în nopți târzii.
Mi-aleargă pruncii iar la tâmple,
Iisuse blând, Iisuse bun,
De Tine lumea iar se umple
Și vine Paștele acum...

Și lumea toată-i numai cânt...
Și lumea toată-i floare, vis,
Noi suntem doar un gol mormânt,
Tu, poarta care s-a deschis.
Azi alergăm la crucea Ta
Și-n dulci îngenuncheri picăm,
Căci, vezi, am învățat ceva:
ne iubim și să iertăm.

Sub umbra ochilor albaștrii
Cad flori din ramură de stea
Și-n ceruri se întorc sihaștrii.
Trec cerșetori prin viața mea...
Oh, Ție, Doamne, ne supunem,
Prin fapte bune îți slujim,
Nădejdea-n Tine noi o punem,
Căci numai astfel biruim.

În ploaie cad, către pământ,
Iubirile de Dumnezeu,
Trec îngerii și Duhul Sfânt
În noaptea mea, în gândul meu.
Ducem păcate spre mormânt,
Poveri și chinuitul trup...
Diavol împătimit, azi pleci
Călcând sfios spre Raiul scump.

Plâng ploi de frunze-n fapt de seară.
Prin spovedanii sunt iertat,
Greșala ființei mi-i amară,
Amar al inimii păcat.
Trec, râu de nesfârșite vicii,
Dar poticnit, mă-ntorc din drum.
Dă-mi Doamne, tainice suplicii!
Iartă-mi greșelile de-acum!

Sunt, Doamne, doar un ram plăpând,
O candelă arzând mocnit...
Cu toții-avem același gând,
Dar drumul, câți n-am rătăcit?!
Îngenunchem – altar de rugi,
Dar repetat, nedrept, greșim,
Căci suntem nesupuse cruci
Și timpul vieții-l irosim.

Mă nasc întru căință, vară.
Transcend de-acum spre Dumnezeu.
Cât mi-a fost viața de amară!
Și drumul cât a fost de greu...
Te chem în lumea mea, Iisuse,
Vreau lacrima-mi să-ți fie mir!
Ștergem veninul de pe buze,
Din suflet și din gând! Amin!

Sunt fluture și taină sunt
Caut candoarea lumii Tale,
Zadarnic om pe-acest pământ
Fără de rugi și închinare.
Oh, în zadar aș fi altar,
De-ar fierbe-n mine neputința
De a mă naște an de an
Prin Tine, eu, cu toată ființa.

Sunt fluture și taină sunt,
Mă nasc întru căință vară.
Sunt Doame, doar un ram plăpând,
Plând ploi de frunze-n fapt de seară...
În ploaie cad către pământ,
Sub umbra ochilor albaștrii
Și lumea toată-i vis și cânt.
s-au scuturat de floare caișii...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Vara a uitat să plece...

Este vară-n ruginia toamnă ce-și așteaptă rândul,
Pe-un fotoliu ars de soare, printre frunze-și cată gândul.
Ploile-au rămas în urmă, vântul și-a scrântit o gleznă,
Calendaru-a luat-o razna, dorm clepsidrele în beznă.

Stau copacii în dilemă și nu știu ce să mai facă,
Să se bucure de verde, sau, goliți de strai, să tacă?
Verde crud pulsează-n seve, firul ierbii dă să iasă,
Iasomia se îmbracă-n albă rochie de mireasă.

Flori de câmp își dau din coate, se trezesc din hibernare
Și privesc spre ceru-albastru-nmărmurite de mirare.
Un scaiete-și pune fracul violet și frații-și cheamă,
Macii vitregiți de floare, împletesc din zori năframă.

Vara a uitat să plece și aleargă prin poiene,
Eu opresc visele toate, să nu-mi fugă de sub gene...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară

E încă august și-ncă este vară,
Dar eu nu văd decât cum plâng cocorii,
Mă desfrunzesc de tine-ntâia oară
Și mă îmbracă ploile și norii.

Mi-s brațele mai goale și inerte,
Îmbrățișări nu știu să mai adune,
Viorile-s orfane de concerte,
O lacrimă se tânguie pe strune.

Nu-ți mai găsesc prin gânduri nicio vină,
Chiar de-ai luat cu tine-albastra clipă,
Mai am un pic de cer la rădăcină
Și-un rest de zbor pe-o singură aripă.

Sunt nopțile mai lungi și mai flămânde
Și niciun vis nu te mai recunoaște,
Doar amintirea verii te ascunde
În toamna ce, în mine, iar se naște.

te mai caut nu mai știu pe unde,
Și să te strig la tine nu ajunge
Ecoul petrecutelor secunde,
În care doar uitarea pumnii-și frânge.

Și de-ai ales să fugi ca o nălucă
Și urmele să-ți ștergi, să nu te caut,
Singurătățile să te aducă
'N poemul meu pe muzică de flaut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

În Brumărel

(Poveste rimată)

Veselă e toamna mea,
Și senină și candidă,
Cronț! prin frunze și-o omidă,
Lângă puiul ce dormea.

Greierii s-au derutat,
Au ieșit cu mic cu mare,
Și c-un iz de supărare,
Locul și l-au disputat.

Apoi au decis blajini,
rămână în trifoi,
Cu trei partituri pe foi,
Cântă. Niscai rădăcini,

De uimire s-au uscat,
Și un brusture cu bască,
Se foiește moale, cască,
Și-a rostit: "Mare păcat...

Încă-i cald, ba și furnica,
Mai adună câte-un bob,
Sforăie și-un nor neghiob,
Cântă-n ram și păsărica..."

O albină în bumbac,
Găsind flori întârziate,
Colorate, variate,
A pus tot nectaru-n sac.

Spre poiană, transpirat,
Un gândac pasiv și moale,
Rotofei, picioare goale,
Gângăvește supărat:

"Nu mai știu, căci am dormit,
O fi toamnă sau e vară?
Totuși frunzele gravară
Câmp și deal... par aiurit..."

Mic, elastic, sperios,
Șoarecul în blana sură,
Trecând peste arătură,
Ia răspuns politicos:

"Toamnă e, da mi-a spus vântul,
E secret, da mor de-l țin!
Că-s zile ce-i aparțin
Verii. Am trădat cuvântul...

Cică-n august, toamna-soră,
I-a dat zile cu-mprumut.
Trebuie să mă strămut
C-am dat vestea cam sonoră...

Vântul bate mâniat,
A desprins frunza din ulmi,
Și le duce peste culmi,
află imediat.

"Am crezut ești discret,
Însă m-ai dezamăgit,
Ești un șoarec zăpăcit,
Nu știi să ții un secret!"

Toamna pe un moviloi,
Îi punea lui Brumărel,
Căciuliță, pieptărel,
era precum un sloi.

Brumele, nu se dezmint,
I-au pus genelor, argint.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Inima ta e ram

Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieții dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă să n-o dobor.

Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Și-apoi la ușă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.

Inima bate-n piept sau ea la ușă
Cu degete de vânt și de cenușă?

poezie de din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imoralitatea premierului plagiator Victor Ponta și a stafului PSD-ului față de Klaus Iohannis, contracandidatul lui Ponta la alegerile prezidențiale din 2014, pe care acum câțiva ani ni l-au propus ca prim-ministru (pamflet)

Acum cinci ani îl lăudați
Și toți, cu toții îl stimați;
Spuneați că-i bun de premier
Și că-i un mare caracter.

Atuncea nu vă deranja
este molcom, gândea,
Iar cu doar ceva luni în urmă
Voi l-ați dorit ministru-n turmă.

Acuma, voi, fi'nțe haine,
Ne spuneți fără de rușine,
nu-i bărbat, nu-i de soi.
El nu e bădăran ca voi

Și nu o ține-ntr-un scandal
Ca voi, în scop electoral.
Vă-ntreceți în mistificare
Și spuneți cu nerușinare

vinde țara la străini,
C-o smulge chiar din rădăcini,
C-o rupe-n două, Ardealul
Îl dă la unguri, criminalul;

Că-i un corupt, cu milioane,
Că face trafic de organe,
Iar printre alte grozăvii,
Mănâncă chiar copii de vii.
.................................

Vă tot ascult și vă privesc,
Și mult eu vă compătimesc,
Căci vă pretindeți democrați,
Dar sunteți doar degenerați.

pamflet de din Pamflete și satire, Alegeri, alegători și aleși (14 noiembrie 2014)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Eu mă topesc ca timpul

Eu mă topesc ca timpul, ce nu-și cunoaște locul
Și nici nu se oprește în pragul vreunui cer;
Deși mă doare clipa, eu am intrat în jocul
Tăcutelor secunde, ce-n găuri negre pier.

Mai pierd ceva din mine, un vers mai curge-agale,
Rămân poeme-n urmă, cu un picior beteag,
În versuri albe, rime fac striptis și-așa goale
Se scurg pe pleoapa nopții și-n noapte mă retrag.

De îmi auzi chemearea, când trec prin vama sorții
Bucăți din partitura ce curge din viori,
Oprește, doar balada enesciană-a porții
Prin care doar tăcerea ne mai găsește-n zori.

Și, poate cu răbdare, vei aștepta căderea
Nisipului ce-n sare s-a preschimbat în timp;
Gestantă e clepsidra ce-și drămuie durerea
Când naște câte-o moarte în orice anotimp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Rămas bun

Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.

În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.

Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.

Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.

Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.

Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme să își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.

poezie de (august 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Cu ființele fii drept!

Prima zi din săptămână
Mă gândesc să merg la târg.
De prin sate, din comună
Și de-aiurea, vin cu sârg
Gospodari ce se îndreaptă
Înspre piață de cu zori.

Oamenii fac parte dreaptă
Și-s cinstiți ca vânzători
Și nerăbdători așteaptă
Cât mai mulți cumpărători.
Drumul principal răsună...
Zgomotele de la roți

Parc-așa ar vrea să spună:
"Piață bună pentru toți!"
Calea ce conduce-n fine
Spre tarabele-ncărcate
S-a mai degajat, ce bine!
Ca să mai respiri, se poate.

Dar ce zic eu cu pripeală?
Nici n-am terminat cuvântul
Că-n nebună repezeală
Mână, mai ceva ca vântul
Un țăran un biet vehicul,
Gol sau plin -cine mai știe-

Ce consideră, ridicul,
Drumul că-i a lui moșie.
Stau în loc și mă străbate
Un fior plin de mânie
Fiindcă el căluțul bate,
Saltă biciul cu furie.

Cine poate să-l oprească?
Milă mi-e de animal,
Nu-i ființă omenească
De-l lovește-n așa hal!
Și e tânăr individul
Și bățos, cine-i ca el?

Vrea s-arate tuturora
e tare... Cel mai Cel...
De-l întrebi de ce zorește
Și de ce-i atât de rău,
De ce calul istovește,
Tâmpul strigă: "Că-i al meu!"

Ca motiv își tot găsește
e timpul prea grăbit,
Nicidecum el greșește
Și e calul chinuit.
O să strige la nevastă,
La copil, la câini, la toate,
N-o să creadă că-i năpastă,
Atât știe... atât poate.

Morală:
Dumnezeu ți-a dat o minte
Și o inimă în piept,
Trage-atunci învățăminte:
Cu ființele fii drept!

poezie de din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "Așteptând soarele" de Valentin David

Cât adevăr grăiește versu-ți tandru!
Mi-e toamna muză darnică-n poem-
Nu roșu sânge curge, flori de leandru
Ca un șuvoi de roz în versuri gem.

Doar inima ca o vioară tristă
Își varsă lacrima în simfonii,
Ca și cum doar tristețea mai există
În frunza ruginită de prin vii.

Din ramul desfrunzit, orfan de viață
Mai sorb o picătură de nectar
Și gura mea cu miere se răsfață,
Când seva umple ultimul pahar.

Încarcerată în adânc de mare,
Ca un cocon dospind melancolii,
Va crește-n mine bulgăre de soare-
O perlă-n adormirile târzii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Din flori de gând te-adun

Eu am plecat pe-o clipă, adio nu ți-am spus,
Clepsidrele așteaptă impulsul remușcării;
Azi m-a ucis amurgul și-un vis a mai apus
Și mușcă fericirea din buzele răbdării.

M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic
Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire;
Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic
Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire.

Și lasă-mă să caut de dincolo de noi
Cum mai suspină dorul și ploile cum mor!
Am adunat în mine un pas din doi în doi
Și valsul fără tine mi-e greu... Și mi-e ușor

te adun din mine, ca pe o notă vie
Dintr-un solfegiu tainic, dospit în flori de gând.
Hai, cântă-mă sub ploaie! Ce dragă simfonie
Mi te găsesc sub streșini, cu toamnele plângând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook