Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gabriela Gențiana Groza

Toamna

Amurgul verii de-i aproape
Își face cortul cocoloș,
Sprințară sare peste ape
În cucurigu de cocoș.

Din portul ei, doar trena verde
Pe creste lunecă pieziș,
În zare trupul i se pierde
Că-i zvon de toamnă-n stejăriș.

Octombrie. Lumina-i clară.
Purtând condurii arămii
Sosește dânsa c-o vioară
Și cântă strugurii în vii.

Se scaldă-n părul de codană
Brândușele liliachii,
Din păru-i cad câte-o castană,
Gutui și mere aurii.

Mantia-i lungă, cu cheițe,
Țesută-n fire de paing
Iar crizanteme și roinițe
Suave coapsele-i ating.

Văzduhul lacrimă a ploaie,
E soarele tot mai zgârcit,
În câte-o zi toamna-i vioaie
Dar cât de tristă-i la zenit!

Stai toamnă, nu fii prea grăbită
Că vine iarna rea pe-aici,
Ți-oi face-n clipa zgribulită
Șosete groase și târlici...

poezie pentru copii de din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Citate similare

Gabriela Gențiana Groza

A înflorit din nou castanul

A înflorit a doua oară
Castanul ce slăbit părea,
Întinerit, nu vrea să piară
Răpus ușor de vreme rea.

În ambianța nefirească
Întreaga vară a tânjit
Un pic de ploaie să-l stropească
Un nour mic, abia ivit.

Acum lucește mândră salbă
În părul toamnei arămii,
Pe ramuri câte-o floare albă
Ici-colo-n orele târzii.

Mă mir de unde-atâta vlagă,
În trunchi de sete chinuit,
Un biet castan putu să tragă
Și-o sevă nouă s-a ivit.

E toamnă lungă, cui îi pasă?
Castanul flori și-a desfăcut,
Nepăsătoare, vremea lasă
Paingul, pânză la țesut.

Și cine stă să-l mai admire
Cînd rod și frunze s-au uscat
Iar bruma cade peste fire
Și rândunelele-au plecat?...

poezie de (28 septembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Gabriela Gențiana Groza

Autumnală

Plutește ceața peste munți
Și în visare te coboară,
Acoperă cu vălu-i frunți
Acum ca și odinioară.

Ascunde-n sipete de-argint
Zvâcnirile de vară toate
Văzduhul scaldă-n asfințit
Culori de toamnă patinate.

Și Doamne cât e de sublim
Ca bucuria să ne cheme
Și nesperat să-ntinerim
Ca aurite crizanteme!

Se joacă soarele pe munți
Alungă ceața vălurită,
Te-ndeamnă toamna să săruți
O crizantemă aiurită...

poezie de (6 octombrie 2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Octombrie s-a-ndrăgostit de mai...

Pe bulevardul toamnelor vetuste
Valsează în nocturnă pași străini,
Copacii dezbrăcați de frac și fuste
'Și-ascund tăcerile în rădăcini.

Pe sub covorul galbenelor straie,
Un gând își face cuib de hibernat
Și chiar de-l mai trezește câte-o ploaie,
Se-ntoarce-n vis, că-i vreme de iernat.

Se bate luna-n piept c-o stea furată
Din constelația iubirilor târzii,
ea rămâne-n vară suspendată,
Să zăbovească strugurii în vii.

Și vântul se oprește de uimire,
Pândind de după-un ram înmugurit:
-Au dat cumva, clepsidrele de știre,
Că toamna,-n drumul ei, s-a rătăcit?

Nu-i nicio ciudățenie, doar prin poiene,
Octombrie s-a-ndrăgostit de mai
Și pe aripa verii indiene
Și-n mine-aleargă herghelii de cai...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

soare de toamnă -
fetița pictează
crizanteme aurii

haiku de (6 noiembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Codana

Oprește-ți umbletul, codană,
Nu mă lăsa în suferinți,
tu îmi faci în suflet rană,
Cu veșnic buzele-ți fierbinți.

Ci stai în loc și te gândește
Ce tremur lași în urma ta,
Când umbra-ți fragedă stârnește
Potop de patimă și stea.

Oprește-ți mâna să atingă
Culori și lacrimă și viers
Și vei vedea c-ose stingă
Orice senin din Univers.

Oprește ochiul tău să vadă
Câmpii în verde auriu
Și vei simți cum o să cadă,
În ropot, cerul brumăriu.

Hai, stai măcar o fărâmițâ
Din timpul sacru pe pământ
s-ar putea ca în căință
Să fie spulberat în vânt.

Ți-oi împleti din miez de soare
Curgând din creștet unduios,
Cosițele din raze care
Să-ți prindă trupul mlădios.

Ți-e fecioria ne-ntinată,
Cum altfel, sincer, m-ai privi?
Codană, fată minunată,
Iubire veșnic vei primi.

te-ai născut din măr de aur
Și te-a spălat în răsărit
Un meșter renumit, un faur,
Cu dragoste, din fruct oprit.

Oprește-ți, dar, o clipă visul
Și mă iubește în tumult,
Și voi cunoaște paradisul
Și șoapte tinere s-ascult.

poezie de din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

În amurgul pământesc

In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Și deschide larg apoi
Ochii umeziți de ploi,

Când amurgul pământesc
Cu-Asfințitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.

În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Și pe brațele curate.

Iar când Soarele se duce
În locașu-ise culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetișor:

,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Și citește din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.

În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.

O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.

poezie de (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Robert Louis Stevenson

Focuri de toamnă

Toamnă-n grădini, cât vezi cu ochii
Până hăt în vale,
Din bujorii focurilor fumul
Se înalță către cer agale.

Vara a plecat și-a luat cu ea
Tot ce-a fost culoare și parfum,
Din focurile roșii se-avântă înalte
Turnuri cenușii de fum.

Fredonează cântecul fiecărui anotimp!
Strugurii s-au copt în vii!
Flori în timpul verii,
Iar când vine toamna, focuri vii!

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde : A Graphic Novel in Full Colour" de Robert Louis Stevenson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -40.00- 11.99 lei.
Gabriela Gențiana Groza

Excepție

Se-adună poamele-n grădină,
Că-i toamnă rodnică acum,
Doar una, chiar de-i lună plină,
E în parcare... tot pe drum...

epigramă de din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

Amintiri din alte vremuri

Când simt un zvon ușor de toamnă-n zare
Visez ciorchini bogați de razachie
Pe care îi găseam cu încântare
Ascunși tremurători sub câte-o ie!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Culorile toamnei

Toamna desenează pete aurii
Pe smaraldul verde-al frunzelor de nuc
Pune iar rugină pe frunza din vii,
Stoluri călătoare înspre sud se duc

Se pictează-n roșu frunza de cireș
Și în rotocoale, desprinsă de ram,
Mi-o așterne vântul pe sub talpă preș
Și cu stropi de ploaie îmi lovește-n geam

Globuri ca de ceară atârnă-n gutui
Și miroase-a prune coapte, violet
Iar prin vii se-anină struguri brumării
Graurii și mierla cântă în duet

Râde-n dumitrițe azurul din cer
Și pe crizanteme râde-un curcubeu
Iar grădina pare ca un giuvaier
Din culori de toamnă pe un imprimeu

Când amurgu-mbracă nuanțe violet
Dimineți cu brumă rece sidefie
Pun pe umăr toamnei stele epolet
Peste roba ei galben-arămie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Samariteana"

Burlacul înrăit, Gigel,
Flămând de-amor ca o cătană,
Pândea câte-o "samariteană",
Să-și facă milă și de el
În dragoste cam infidel,
Dorea să fie "pe sprânceană"
Când acosta câte-o codană
o posede-avea ca țel
Uzând de "latura umană"
Fătucile cu capu-n nori,
Își mai făceau câte-o pomană
Și-a profitat de multe ori,
Dar ultima, cea mai sărmană,
I-a dăruit copil din flori!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Destin

E-n Horezu un cocoș,
Cu o soartă clară,
ajunge-n loc de borș
Artă populară.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Zvon de toamnă

Vântu-își fâlfâie-o aripă,
Trece lin peste ponoare,
Se oprește pentr-o clipă
Și privește lung în zare.

Lanu-încins, galben la față,
Suferă în agonie,
Fluturele se răsfață
Pe-o floare de colilie.

Păpădia-își pierde puful
Scuturându-și pălăria,
Tremură, vine năduful,
A sfârșit călătoria.

Palidă câmpia plânge
Cu-o lacrimă arămie
Și prin vene curge sânge
În strugurii copți din vie.

Rândunele dau ocoluri
Scrutând zarea cea senină,
Pleacă linistite-n stoluri
Spre ținuturi de lumină.

Graurii-nnegresc văzduhul,
Țipă-nnebuniți de foame,
Clocotește-n jur pământul
Prăduind negrele poame.

O răcoare vine-n noapte
Pornită de sus, din munte,
Greieri zdrăngănesc în șoapte
Frigul nopții să-l înfrunte.

De cămașă se dezbracă,
Închide ușor din pleoape,
Vara mulțumește, pleacă,
Semnul toamnei e aproape

poezie de din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Afară-i toamnă ...

Afară-i toamnă, cotropind coclauri,
Se-aud din cuiburi mierle, vrăbii, grauri.
Frunzele își foșnesc trena pe-alee,
Cu vii culori, ca-n mii de curcubee.
Afară-i toamnă, timp de nostalgie,
Când amintirea verii se mlădie
Și-și pierde urma către orizonturi,
Călătorind spre-ndepărtate porturi.
Afară-i toamnă, de frunzișuri moarte.
E timp destul să răsfoiești o carte.
Șuvițele tale roșcat-aurii,
Împrăștie-arome de toamnă, nurlii.
Afară-i toamnă, rumenă și coaptă.
Vântul își drege glasul, ca în șoaptă.
Ecoul lui ne cântă la ureche,
Romanța toamnei fără de pereche.
Afară-i toamnă pentru ei și noi;
În suflete e primăvară-n doi.

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna cu aromă de gutuie

Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n brațe crizanteme,
mere roșii în ciubere.
În veșminte arămii
ruginește frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziți,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiți
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep să cearnă
bunicii când povestesc.

poezie de (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Constantin Triță

De-ar fi

De-ar fi o lacrimă să fiu
Sau strigăt în tăcerea mută,
Tot aș veni într-un târziu
La tine... patimă tăcută.

Te-aș înveli cu cer și stele,
Cu pulberea din amintiri
Și ți-aș șopti de toate cele,
La margine de împliniri,

De-ar fi, doar lacrimă să fiu
Pe-al tău obraz, ca un sărut,
Dureri aș arunca-n pustiu,
Culcându-te în așternut.

Și depărtările voi sparge,
Cu gândul te aduc aproape,
Purtând o rochie de alge
În dans eteric, peste ape.

De-ar fi, doar lacrimă să fiu,
Sau dor în dimineți cu rouă,
Nu aș mai face-n veci pariu,
Dar aș iubi mereu, când plouă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Bătrân și neliniștit

Printre puștoaice s-ar fi dus
La tratament, la Marea Neagră,
Dar medicul, cică i-a spus:
"Mai bine, ia câte-o viagră!"

epigramă de (27 noiembrie 2013)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Arthur Rimbaud

Vârsta De Aur

Câte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sunt eu -,
Spune, să mă certe:

Întrebări buluc
Dacă-ți curg, o mie,
La beții te duc,
Și la nebunie;

Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e:
fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore!

Și el cântă. O,
Vesel e, și lesne!
Uite-i dincolo...
Cânt cu el mirsme, -

Recunoaște că-i
Vesel, și ușor e:
fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore!... etc.

Și alt glas – mereu
Ca de înger! -, verde,
La mijloc sunt eu,
Spune, să mă certe;

Și el cântă, -atent,
Cu suflarea frate:
Cu nemțesc accent,
Dar fierbinte-n toate:

Lumea-i viciu, joc;
Ce te miri? Ia-ți locul
Și aruncă-n foc,
Sumbru, nenorocul.

O, frumos castel!
Viața ta e clară!
Vârsta ta-i din care?
Fire princiară
Fratelui cel mare! etc.

Cânt și eu apoi:
Frați multipli! Voi,
Glasuri fără public!
Lângă mine roi,
Dați-mi nimbul pudic.

poezie celebră de
Adăugat de angel.demonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Le Bateau Ivre/ Corabia Beata" de Arthur Rimbaud este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.
Corina Mihaela Soare

Rugă

Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine și se vede
-s ofilită spre apus.

Mi-e dor de tine frunză verde
Și de mai crede doar puțin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit și-am părul lin!

Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Și te-oi uda cu apă rece
Și ți-oi cânta un vesel tril!

E toamna mea în multe ape
Și-s în noroiul ăstei vieți,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poți!

Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aș vrea să vii și nupierde
În tainicele tale zări!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Epitaful poetului

Publica din când în când
Câte-o carte, câte-un rând,
Și cu ultimul lui vers
S-a topit în Univers.

epitaf epigramatic de (1995)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook