Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Aurora Luchian

În Brumărel

(Poveste rimată)

Veselă e toamna mea,
Și senină și candidă,
Cronț! prin frunze și-o omidă,
Lângă puiul ce dormea.

Greierii s-au derutat,
Au ieșit cu mic cu mare,
Și c-un iz de supărare,
Locul și l-au disputat.

Apoi au decis blajini,
Să rămână în trifoi,
Cu trei partituri pe foi,
Cântă. Niscai rădăcini,

De uimire s-au uscat,
Și un brusture cu bască,
Se foiește moale, cască,
Și-a rostit: "Mare păcat...

Încă-i cald, ba și furnica,
Mai adună câte-un bob,
Sforăie și-un nor neghiob,
Cântă-n ram și păsărica..."

O albină în bumbac,
Găsind flori întârziate,
Colorate, variate,
A pus tot nectaru-n sac.

Spre poiană, transpirat,
Un gândac pasiv și moale,
Rotofei, picioare goale,
Gângăvește supărat:

"Nu mai știu, căci am dormit,
O fi toamnă sau e vară?
Totuși frunzele gravară
Câmp și deal... par aiurit..."

Mic, elastic, sperios,
Șoarecul în blana sură,
Trecând peste arătură,
Ia răspuns politicos:

"Toamnă e, da mi-a spus vântul,
E secret, da mor de-l țin!
Că-s zile ce-i aparțin
Verii. Am trădat cuvântul...

Cică-n august, toamna-soră,
I-a dat zile cu-mprumut.
Trebuie să mă strămut
C-am dat vestea cam sonoră...

Vântul bate mâniat,
A desprins frunza din ulmi,
Și le duce peste culmi,
Că află imediat.

"Am crezut că ești discret,
Însă m-ai dezamăgit,
Ești un șoarec zăpăcit,
Nu știi să ții un secret!"

Toamna pe un moviloi,
Îi punea lui Brumărel,
Căciuliță, pieptărel,
Că era precum un sloi.

Brumele, nu se dezmint,
I-au pus genelor, argint.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Amelia Florentina Glava

Toamna

E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.

La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.

O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.

Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.

Convoiul de păsări
A inundat zenitul,
Etern rămâne cerul
Și soarele necăjitul.

Nu știu ce se-ntâmplă,
Toamna asta doare,
La mine pe tâmplă
Părul a albit tare.

poezie de
Adăugat de AMeliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna pe perete

Cade toamna pe perete
Cade toamna azi pe mână
În picaj ca un egrete
Crengile doar să rămână

Vine toamna în izvor
Vine toamna peste ape
Și ne prinde c-un fior
Și cu frunze în ochi sapă

Totul a îngălbenit
Chiar și mersul deoparte
Umblă iată încâlcit
Dor de vară să ne poarte

Și pădurile s-au copt
Și de umbre și de pași
Acum sunt ca un compot
Mai pe jos să nu te lași

Bate vântul crengile
Frunzele doar au plecat
umple izvoarele
Vara ce ne-au stâmpărat

Astăzi iată cum sunt lipsă
Pomii și copacii-s goi
Căci viața în eclipsă
A primit un iz de ploi

poezie de (3 noiembrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

E iarăși toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece și de grea,
Urmează alta, alta și mai multe,
E iarăși toamnă peste toamna mea.

Șifi vrut s-o rog să nu mai vină
Șifi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe și eu nu le vreau.

E iarăși toamnă și o văd pe frunze,
Copaci-și scutură povești de ieri,
Mi-e frig și simt toate sunt lăuze,
Puține flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăși peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopți, căzându-mi azi o stea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Dialog la rece

ce vară de toamnă e-afară
octombrie
octombrie peste tot
și-un pic de noiembrie pe-alocuri
pe trotuare și-n bălți

și vântul?

și vântul e-nceput de colinde

și plaja?

adună turiștii în snopuri

ciudat
trezeam în poveste
septembrie totuși nu este...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Vant

Toamna a țipat cu un trist accent,
Văzul cade neatent,
Vântul sună lemnăria,
Bate gol, în poloboace, butnăria.
Lângă ușă frunzele s-au strâns.
De departe vin ecouri vechi de plâns,
Brumă, toamnă literară,
Pe drum prăfăria se duce fugară.
Și-am stat singur supărat
În zăvoiul decadent,
Și prin crengile-ncâlcite mi-am notat
Versuri fără de talent.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Aurora Luchian

S-agită vântul

Se tânguie în veștejeală
Amurgul, vântul prin păduri,
Și sfâșie la nimereală
Crenguțe vii și uscături.


Se răsucește și aleargă,
Și fură așternut de sol,
Și toamna-și pune pe o targă
Un pui de deal, ce-a rămas gol.


El a strigat în dezgolire,
Prin ploi iscate din senin...
Rămas confuz în răscolire,
Așteaptă-n vers îI alin.


Livada murmură balade,
Și-și leagănă cu patos, dor,
Și pomi, și frunze în rulade,
Ce s-au unit și triste, mor...


S-agită vântul și-n țărână,
Pe sub rever de cer mâhnit,
Și-un gard bătrân, căzut pe-o rână,
A plâns un timp... acu-i tihnit.


Pe-o lacrimă, în toamna mea,
Un vânt în frământări, jelea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adierile de toamnă

Peste mica mea livadă
îmbrăcată ca o doamnă,
Brumele încep cadă,
semn vine mândra toamnă.

A căzut din pom o poamă,
lângă ea o frunză moare.
Adierile de toamnă
dau grădinilor culoare.

Alte frunze ce-s surori,
nescuturate de vânt,
Cad și ele peste flori
așternute la pământ.

Mărunt se scutură un nor
peste frunzele căzute.
Coboară iarna-încetișor
de pe crestele de munte.

poezie de (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ioana Gărgălie

Nu știi că toamna macii mor?

Mi-ai spus, iubite, în scrisoare
Că-n veci iubirea ta nu moare
Și-o porți cu tine în eter
Când zbori cu aripi de oțel.

Când zbori peste un câmp de maci
Iubirea-n torțe o prefaci
-ți luminezi prin nouri calea
Și pe pământ vezi cărarea

Nu vezi de-acolo, de departe,
Cărări prea multe,-ntortocheate?!
Și dacă-n lan sunt mii de maci
Ce cale îți alegi? Ce faci?

Iubite, vezi să nu greșești
Căci pe pământ te rătăcești...
Eu azi mi-am pus în piept un mac
Și într-o torță prefac!

Mai știi? Ți-am spus la început...
E doar un joc! Nu m-ai crezut?
Nu știi că toamna macii mor?...
Rămân doar amintiri... și dor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

În toamnele zdrelite

Toamna mi-a cărat în cârcă verile înspre apus,
sunt multe sau puține... decidă Cel de sus;
Prin înnegurarea zilei și prin nopți prelungi și oarbe,
Și le-ascunde în rugină și din energii le soarbe.


Uite că le-a vlăguit! Resemnate în paloare,
Azi caută cu patos, doar să-mi dea niscai culoare,
Însă m-au pierdut prin frunze, brume și vârtejuri fade,
Ce învelesc în toamne și-mi plâng ochii în cascade.


Mă debarasez de frunze ce-mi acoperă din chip,
Și văd numai zile reci, nu mă sperii și nu țip,
Le ador ca pe copiii ce-ar fi vrut să le fiu mamă,
Da cert că am doar unul și-aș putea scriu o dramă...


Toamna mi-a cărat hoțește sufletul ce-i ciopârțit,
Nu s-a mai întors fărâme... o fi singur și sluțit,
Și l-aș mângâia, l-aș coase și pansa în taină mare,
Însă l-am găsit în mine, oscilând, da în picioare.


Și îl mângâi ca o mamă ce-ar fi vrut copii, un lot,
Da în toamnele zdrelite e târziu și nu mai pot...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

Pe o lacrimă de nor

Sus, pe-o lacrimă de nor,
Pufos, moale, insonor,
Cerne iarna, gospodină,
Ghemotoace de lumină.

Răbdătoare, harnică,
Răsfiră că-i darnică,
Stele de argint, cuminte,
În trei straturi de veșminte.

Cerne printr-un ciur enorm,
Delicat și uniform,
Însă vântul, ce năduf!
Ia din fulgi, pune-n burduf,

Și-a venit și-a răsturnat
Peste deal și l-a ornat
Cu ce-a strâns din veșnici zboruri,
Vâj! prin albele decoruri.

S-a uitat iarna cruciș...
Vântu-i face fulgii, "griș",
Și a bombănit o vreme,
Apoi s-a culcat devreme.

Pe o lacrimă de nor,
Doarme iana-n vânt sonor.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a făcut seară

s-a făcut seară,
a apărut o lună spălăcită,
pe stradă latră un câine,
două femei se grăbesc acasă,
ochii mei se iau după ele,
balcoanele-mi cad în cap,
în toamna asta s-a zăpăcit lumea,
încerc să mă agăț de ceva
să nu cad și eu în zăpăceala asta,
zidurile blocurilor tac,
a încremenit totul în jurul meu,
dorurile mi s-au culcat pe-o buză de plai,
mi-e dor de iarbă,
mângâi mânjii când pasc,
îmi vine în minte,, seara pe deal",
dar buciumul nu mai sună,
,, unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot"?
am uitat că e toamnă,
împiedic de niște frunze bezmetice,
toamnă bacoviană, îmi zic,
un an suprarealist cu oamnei afiș,
în arena circului saltimbancii și oamenii zburători
fac istoria, umplu aerul cu niște țipete stridente,
o toamnă cu frunze ca blana de cobalt,
din cer cad cești de cafea sparte,
Dante a descoperit commedia
în văile raiului,
eu aș picta altfel paradisul,
cu oameni goi,
destrăbălându-se cu bacantele lui Nero,
într-o natură rococo prin palatele romane.
orașul serenissim visează,
muzica absurdă a nopții
scrâșnește și atârnă de umărul meu.
în acestă tăcere obsedantă
frunzele clătinate de vânt plâng
pe-o melodie de Vivaldi...

cănd eram copil locuiam într-o casă la țară,
dincolo de ea era un imens loc viran
năpădit de lăstar și iarbă mare,
mereu întrebam ce-o fi dincolo,
când m-am făcut mare am văzut dincolo
era viața colorată în culorile curcubeului,
acum poezia își abandona scheletul și se bălăngănea în aer,
ca buddha, ca rimbaud sau shakespeare,
nu mai ținea cont de cauză și efect,
lipsa cauzei și-a efectului nu mai conta...

s-a făcut seară,
eu tot mai clămpănesc a filozofie,
încă n-am ieșit din labirint,
delicii de azur stins pe coline,
știu, am iubit pe furiș și, fiind singur,
nu m-am putut vindeca
de-atâta bucurie într-o fărâmă de timp.

așa începe toamna,
frunzele zumzăie uscat
și rumoarea luminii ne urmărește
sub formă de dune sau năluciri
și se întâmplă ca la căderea nopții
ziua să se prefacă-n intangibil,
greierii cânte și trenurile treacă pe lângă noi...

poezie de (3 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Nervi de toamnă

(La toamnă, când frunza va îngălbeni...)

La toamnă, când frunza vă îngălbeni,
Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.

Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final,
Voi repeta anii trec mereu mai greu, și mai brutal.

Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...
Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...
În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.

poezie celebră de din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Minuni de toamnă

Era un liliac ciudat, se pare,
Departe de drumeaguri și poteci,
Ferit de vreo privire, sau de soare,
Lovit ades de-ale catalpei teci.

În primăvară a-nflorit devreme
S-a bucurat un timp chiar de belșug
De raze, apă... n-a avut probleme,
Iar noaptea adormea ușor, sub crug.

Cu florile prin jur împrăștiate,
Părea că e un Rai, un Paradis,
Departe de cărările umblate,
Văzute doar de muze, sau în vis.

În vremea cea toridă de-astă vară
Nu s-a mai bucurat, și-a suferit,
Căci frunzele ce-au început s-apară,
Creșteau și peste el și l-au umbrit.

Curând, în toamnă, sub o ploaie rece
Umbrela cea din frunze s-a mai rupt
Și, în sfârșit, lumina poate trece
Și-o poate savura neîntrerupt.

Acum se poate întâmpla minunea,
Și iată: liliacul a-nflorit,
Sfidând, cumva, acum, amărăciunea
Ce-o simte la copacul adormit.

E liniștit în vântul ce-l adie,
Privește cerul, norii de bumbac
Și se întreabă: mâine ce-o să fie?
Căci ninge peste flori de liliac.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Truță

După ce că ni s-au dat puține zile de trăit, am fost plămădiți și din cea mai moale materie, în care până și vântul lasă urme.

în Orașul (1983)
Adăugat de Gheorghe TruțăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Toamnă rătăcită

Se-adună zile reci și scurg în noi
O toamnă rătăcită printre ploi
Cu răbufniri năprasnice de vânt
Ce dezgolesc pădurea de veșmânt.

Se-aleargă norii-n ceruri ca un chin
Venit în locul clipei de senin,
Iar cântecul din vara ce-a apus
Se-aude vag plecând, pe aripi dus.

Își mai înmoaie toamna, uneori,
Credința în știutele-i rigori,
Lăsând un Soare blând și adormit
Culorii să-i ureze bun venit,

Căci e neîntrecută-n haina ei
Atunci când te îndeamnă spre alei
Cu freamătul și tremurul în zbor
Al frunzelor ce-n dansul ultim, mor.

Culoarea lor, că-s moarte ori sunt vii,
Te fac de toamnă-ndrăgostit fii,
Să nu-i mai vezi tristețea-n zile reci
Și, de ai vrut, să nu mai poți pleci.

Nu-i gri sau albă și nici verde nu-i:
E toamna mea în ochii ei căprui
Și-a sufletelor care cântă-n noi
Când ne plimbăm, de mână, amândoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

Iartă-mă, frunziță scundă

Când sunt veselă, când tristă într-o toamnă ce abundă,
Ce își pierde ziua lungă, dintr-un veac, într-o secundă,
Și își irosește frunza creionată în rugini,
Când un vânt cu zgomot smulge mărăcini din rădăcini.

Da îmi port în gri veșmântul cu-mprumut din bolta sură,
Și strivesc sub talpa-mi rece - cer clemență - o făptură
Ce s-a pitulat plăpândă sub o frunză de arțar,
De s-a-nfiorat de spaimă și molidul sulițar.

Nu am vrut... și-o frunză moale mă străpunge mustrătoare,
Cu un scâncet de aramă, m-a avertizat moare
Dacă mai înăbuș inimi mititele și în frici...
Și jenată cuprinde o durere ca de bici.

Iartă- frunziță scundă, și tu gândăcel sărmane,
te-am dus în veșnicie în condiții inumane,
Iartă- pădure rară ți-am sfărâmat o frunză,
Să mă ierte cititorul dacă par de-un timp, confuză...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Că ești mare, că ești mic...

Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.

Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.

Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.

Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.

După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
Că ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.

poezie de (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Poveste de toamnă

Se plimbă printre ramuri argintate,
La braț cu toamna, frunzele din ram.
E întuneric, est efrig, e noapte...
În suflet răni de ploi și stele am.

S-au risipit oceane de iluzii,
Speranțele-n apus au rătăcit,
Eu m-am rugat în somn la Maica Sfântă...
O datorie am de împlinit...

Rodul iubirii mele se înalță
Și-n rădăcini, precum un brad se-abate,
Dar orice palmă lua-va de la viață
Eu știu că tot va merge mai departe.

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna sufletului

E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...

Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....

Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...

E toamnă... iar vântul tot bate....

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Replică la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda

În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Ce s-a întâmplat și acum o vecie;
Arar, ține vara și-o toamna în ea,
Mușcându-i din frunze și melancolie.

Și ne mai mințim, deși frunzele cad,
(Foșnește tăcerea prin sevele-albastre).
nopțile-s scurte și zile nu scad
Și că-i încă vară-n poemele noastre.

Și totuși mi-e frig și să tremur îmi vine,
Când, plânge-un amurg peste visele mele
Și, poate, doar faptul că nu ești cu mine,
Îmi biciuie vara și-o ține-n atele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!