Toamna

Amurgul verii de-i aproape
Îşi face cortul cocoloş,
Sprinţară sare peste ape
În cucurigu de cocoş.

Din portul ei, doar trena verde
Pe creste lunecă pieziş,
În zare trupul i se pierde
Că-i zvon de toamnă-n stejăriş.

Octombrie. Lumina-i clară.
Purtând condurii arămii
Soseşte dânsa c-o vioară
Şi cântă strugurii în vii.

Se scaldă-n părul de codană
Brânduşele liliachii,
Din păru-i cad câte-o castană,
Gutui şi mere aurii.

Mantia-i lungă, cu cheiţe,
Ţesută-n fire de paing
Iar crizanteme şi roiniţe
Suave coapsele-i ating.

Văzduhul lacrimă a ploaie,
E soarele tot mai zgârcit,
În câte-o zi toamna-i vioaie
Dar cât de tristă-i la zenit!

Stai toamnă, nu fii prea grăbită
Că vine iarna rea pe-aici,
Ţi-oi face-n clipa zgribulită
Şosete groase şi târlici...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Votează! | Copiază!