Apoi
sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Becul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre sfârșitul lumii
- poezii despre sfârșit
- poezii despre secunde
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre particule
- poezii despre pace
Citate similare
Zburătoarea
mâncam reciproc pâinea trupurilor noastre
lacrima venise la pachet, era promoție la tristețe
în lanțul de magazine din cușca Pământului,
acolo se vinde robie
lanțul social însă ne întemnițează animalitatea
sub coajă mai erau vreo doi îngeri, demoni pe-atâta
nu-ți pot vorbi despre iubire, ți-aș nega misterul
fustelor tale amărui
și veștejirea frunzei întru Domnul
dragostea mi-e o luptă cu bulgări de-omăt de hârtie
în dimineața morții
să las vie bezna ce-mi străpunge-n cuvânt,
amorul tău a urca în lumină
fără tine, femeie de niciodată,
carnea mi-e o cale ciudată,
exiști doar în sensul zborului,
respirând carnalitatea ta aeriformă
zău, Zburătoareo,
îmi strici odihna sângelui
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Hefaistos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre sclavie
- poezii despre pâine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Coajă de enigmă
De te privesc în ochi am ploaie-nceată
Spre sărutare-alunecând spre buze
Acolo unde-i templul vorbei muze,
Tăceri de timp adorm în clipă, iată!
Că veșnicia are răni difuze,
Ne doare liniștea, de stih diată
Și umbra, ce ne-o fi din trup tăiată,
Ci poate vers ne va sui din spuze.
Că lebede în cântec ne sting lutul
Tot mai aproape, carne nimicind,
Ci-n încă astăzi ne zidim trecutul.
Și-n toate-a Domnului visăm cu jind
În duh să ne-mbrăcăm cu absolutul
Enigmei tegument din stea cojind...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre prezent sau poezii despre muzică
Și poate de aceea...
Și poate de aceea, că nu suntem metalici
și nici încetiniți, și nici lemnoși,-
de aceea poate, când cocoșii galici
se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
și soarele se alungește spre el și își deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.
și se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
și viitorul își întinse leneș lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor
De-aceea poate apărăm mai palizi,
și-n largi mișcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot și tot
mai sus, spre sorii candizi...
până se lipesc de el bucăți de cer albastre
și-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
și relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Roșu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre Soare, poezii despre înot, poezii despre păsări, poezii despre mișcare, poezii despre lumină, poezii despre lene sau poezii despre lemn
De doi
nu ne mai ținem de mână,
de fiecare dată când făceam asta
pulsurile noastre ne intrau în creiere,
gândeam cu sângele cum s-ar zice
evident nu mai eram doi ci o singură entitate
cu un singur sânge, cu o singură carne și o singură privire
aruncată-n genunea de trupuri doi
aduși împreună
țipam neauzit, înfometați de dorință
fierbea plumbul luturilor noastre,
doar împrejurări de sicrie stricau gașca
de doi
la ce să-ți mai urlu neauzit
carnalitatea buzelor
în sărut carnivor...
și nici nu-i încă dimineață
în seara aceasta
motanul iubirii placebo
toarnă vis
în măruntaiele noastre arse,
către sus întoarse
se mănâncă puțin cer la cina asta în orb,
doftorul preot ne deschide gurile
către o medicație cu rugăciuni
Dumnezeu mănâncă semințe
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre seară, poezii despre puls, poezii despre prăpăstii, poezii despre plumb sau poezii despre pisici
Înăuntru
penaj al vorbei în a sta-n lumire
multicolor desprinde vămi de pace
de miezuri care-și spinări, rapace,
cu ele ca să care-a ta glumire.
în cer erau luminile opace
suind spre mândra, veșnic adormire
erai mireasă-n căutări de mire
nedezvelindu-te din carapace.
ci înăuntru carnea ta e moale,
o catifea a umbrelor e-n jur
țâșnind din pipă drum în rotocoale.
tu pune lumânării abajur
în rugăciune dacă afli cale
și te voi ști-ncălțându-te-n condur.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre promisiuni, poezii despre nuntă, poezii despre mândrie, poezii despre lumânări sau poezii despre fumat
Lene
[sub zodia rimei]
E viața noapte și zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumești enigme coace
și ochiul minții mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în șoapte se-adâncise
și-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.
Și gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre ochi
Poete...
De vei purta în slovă jurăminte
Poete-al precuvintelor de ceară
Sunt dame-arzând în stihul tău de seară
Pe-alintul lor fiindu-te cuminte.
Privirea lor, precum de codru fiară
Ți-or bea pârâu de azi, adus aminte
Ți-or nemânca ce nu e spre-nainte
Când strigi grozav în taina clipei iară.
Să mult poftești la graiul arboricol
Ștergându-te pe talpă de micimi
Pe căi de fum a nepăși, tericol.
A zbor să taci spre sus, spre adâncimi
Din care cade versul tău floricol
Tu, nelumină-n văz de-ntunecimi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre fum
Firul cu plumb arată sensul căderii noastre, dar și sensul demnității.
aforism de Ștefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Firul cu plumb (2016)
Adăugat de Ștefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre plumb
Deși erau doar doi roboți, strânseră și ei mâinile celor trei demnitari: directorul, primarul și președintele, înregistrând (la drept vorbind), urările primite. După ce mulțumiră, porniră și ei spre trapa navei, treptele ce-i despărțeau de aceasta nereprezentând pentru ei un obstacol de netrecut; le urcară cu ușurință, iar înainte de a intra în navă, salutară și ei mulțimea, spre amuzamentul tuturor. Erau doi roboți foarte "simpatici", după părerea celor adunați să urmărească ceremonia lansării, dar, evident, și foarte performanți, eficienți.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urări, citate despre șefi, citate despre roboți, citate despre președinte, citate despre obstacole, citate despre mâini sau citate despre eficiență
La noi acasă
lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfățișarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniștea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veșniciei provă.
e mult și dacă, în ființa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoști
că pe înalt îs adâncimi de oști
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Riley
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre femei, poezii despre armată, poezii despre apă sau poezii despre acasă
Instantanee
[vopsite în alb]
Din larva lui astăzi fluturele mâine zboară spre Luntre
clipa lui ieri ți-a întocmit banul de plată la Punte
când te-ai născut aveai deja Moartea în oase
existența e un pariu pierdut cu veșnicia
Uneori te locuiesc înțelepciuni
când noaptea e simbrie nesomnului, vopsită în alb
nenumele preacuvântului în hârtia cu tăcere,
în încă viețuire doarme neființa
pe tine te cunosc din pricina țâțelor tale
ce-și varsă imacularea dedesubtul poemelor de dragoste,
instantanee cu Dumnezeu, înrămate-n pereții odăii,
cruci aduc pe bustul meu cu degetele de a ține stiloul
Stiletul sângelui ne spintecă frunza-n brâu,
păcătuirea luturilor noastre
sufletele ni se adăpostesc în corola a tot de lumină
sub tenebra trupurilor însetând pofte lui Eros
În rest, mormintele nu ni s-au deschis încă
în cuibul acela carnea-n curândă nuntă,
în casa de piatră întuneric
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trup și suflet, poezii despre sâni sau poezii despre suflet
Sensul vieții
Brațele tale m-au cuprins
Timid, cu toată iubirea.
Când buzele ni s-au atins
Am știut ce-i fericirea!
Împreună... o Eternitate
Am privi cerul înstelat,
Iar lângă lac, în noapte
Te-aș săruta neîncetat.
Mereu mă adăpostesc
Cu calm, sub a ta aripă.
Și mai mult eu te iubesc
Lângă tine-n orice clipă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sensul vieții, poezii despre fericire, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre aripi
Conspirație de primăvară
s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendență
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viață,
nu în viața asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,
s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
și nopțile de mai,
speranța,
ca o primăvară,
ca o mireasă
îmbrăcată conspirativ
în flori de cais.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre alb sau poezii despre vânt
Sărutul tău
Aș vrea să simt sărutul tău. Mi-e dor
ca păpădiei de o adiere
ce-o va-nălța spre astrul orbitor
în clipe de visare și plăcere.
Aș vrea să-l simt cum simte un bolnav
ce ultima speranță își depune
în rugăciune, cu un glas firav,
atunci când i se-ntâmplă o minune
și tot ce pân-atunci a fost un chin
dispare, dintr-odată, fără urmă,
ștergându-se, din noul lui destin
durerile ce fericirea curmă.
Aș vrea să-l simt ca pe un zbor în doi
spre locul din memoria străveche,
din care ne vom aminti, apoi,
sărutul unor suflete pereche.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflete pereche, poezii despre plăcere sau poezii despre durere
Roșu și alb rebelii unui mister
fără iubire nu sunt ceea ce sunt
înălțimea zborului
din atingerea trupurilor
trăiesc infinite dorințe într-atâtea melodii
solfegiul din noapte
iubita mea cu drumurile vii
e greu când ești departe
se face seară
buzele mele te caută spre partea geamului alb
în patul alb
dintr-o poveste
sărutul
într-o viață
tăcerea cuvântului
atinge culoarea roșie a părului tău
ardem împreună îmbrățișarea
lumânare la chindie
lumină și șoaptă.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu
Tu și eu
Tu și eu, alergând mereu în sens opus,
Unul spre Răsărit și altul spre Apus,
Ne-am întâlnit pe drumul de colb acoperit,
Când se-mplinise timpul, acuma, de iubit...
Cu mâinile întinse spre raza de lumină,
Ce ne-a furat simțirea și ne-a făcut o vină
Din a primi blestemul iubirii fără moarte,
Când am băut veninul din ciuturile sparte...
Crezând că vom muri de mână împreună
Și ne vom face casa, acolo sus, pe lună...
Dar vai, noi pământenii, nu am știut, desigur,
Că vii pe lume singur și vei pleca tot singur...
În zbaterea aripii ce-ncearcă zbor înalt,
Ne-am împletit iubirea cu zarea de cobalt
Și ne-am răsfrânt pe cer din visul unui zeu,
Noi doi, indrăgostiți... acum un curcubeu...
poezie de Jane Crișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vinovăție sau poezii despre curcubeu
Zori de ziuă astăzi
ca un animal de pradă ne pândește iubirea
smoala nopții ne suie în cănile de cafea
avem puțin plumb topit pe buze în dimineața aceasta
când ni se naște orizontul în văz
tu, ce colosal semn de întrebare...
eu sunt minciuna ce îți răspunde mirării
în dimineața aceasta adevărul e pentru îngeri
nu-n sângele nostru unit în păcate
în demiurgia clipei
existențele ne poartă corespondență cu Eternitatea,
apoi iar căzând în luturi
luptele dintre noi
emană într-o carnalitate mâine mormânt
parfumul florii lui Eros
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Eros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre naștere sau poezii despre minciună
Pârnaie
pe strada cu sensul unic ființă
clipa se prostuează cu Dumnezeu,
în iarăși năvălirea curgerii
e un sânge întărind falusul timpului
de mă renaști e tot spre a muri
cenușa e rece, pasărea e-n adânc de cer,
respirarea-mi atinge-n aripă
ești mai frumoasă când plângi dintr-o jale
în zemuri lacrimale fierbe taina
pe foc al privirilor spre zare,
distanțele se absorb în mine, coastă femeie
îți scriu de la o margine
gata, gata de a mă arunca în hău
voi avea preoți de întuneric lenos
și poate pleoapele tale
cu genele ca de gratii
la temnița cuvintelor folosite
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Medusa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Spre ceruri când urci
Spre ceruri când urci
fantasmă prin magica noapte polară,
Mi-ngheață privirea și sângele sudic, și gândul,
Dar, stană cum sunt,
mă plec și-ți sărut pașii sfinți de pe boltă
Cum cade-n genunchi Golful Finic în brațele Névei.
Spre țărm când cobori
fascicul din aura rece-australă,
O rază-mi aprinde privirile, sângele, gândul,
Incendiu polar, cu limbile-mi țí mistui etericul trup
Cu setea luminii ce sfâșie-ntúnecul nopții.
poezie de Nicolae Mătcaș din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre incendii sau poezii despre gânduri
- milă
- Mila este sensul unic spre mântuirea sufletelor noastre.
definiție de Claudiu Ovidiu Tofeni în Alfabet din Viață (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet sau citate despre mântuire