Lene
[sub zodia rimei]
E viața noapte și zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumești enigme coace
și ochiul minții mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în șoapte se-adâncise
și-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.
Și gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu chema nemurirea căci te vei stinge din clipă
cuptor de astăzi mâine-n stea îl coace
și ieri era pitit în aur ușii
pe unde-n diamant spre veci supușii
intrând, se convertesc la sacră pace...
mai zboară Pasărea din jar cenușii
dar ploi îl sting și-i scrum de-o clipă-ncoace
ca dintr-o țigaretă, ce-n găoace
de gură cuvântează fum cu dușii...
acolo,-n Punte care priveghează
un sânge de-ntuneric astupat
mi-e adormirea în crepuscul trează...
femeie, umbra ta o am la pat,
păcatul către tine se păstrează,
un Înger din icoane decupat...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cenușă
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre trecut
- poezii despre păsări
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre seară sau poezii despre rai
Somn
Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopților pe cale
suind speranță-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării șale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaște-l spală-n soartă
sub nicăieri de liniști ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
și păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre nuntă, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre iad
Fiind pe fugă
Pe fugă-i viața, mâine tace-n racle...
Te-așteaptă Domn cu pâine și cu sare
În prag eternității necesare
S-aprindă-n bezne dimineții facle.
În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr șperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.
La Dumnezeu la ușă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgește-ntruna.
Tu, despletită de eres la păr,
De-ți cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ți zice Sus tăceri de Adevăr...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre păr, poezii despre pâine sau poezii despre muzică
Dumnezeu strigat
[sub zodia rimei]
Îți este-a flacără, ba a-ntuneric...
În clipe asuprită-i viața toată,
secundele-s genuni ce-n sânge-noată
și șarpe-i traiul, unduind himeric
În dimineață dragostea îmbată
iar coasta mea din tine e-n feeric
și-s om, în lațul viețuirii, sferic
de lacrimi ud tăcerii grea, turbată
Ești întrebarea taină să aprindă,
în zori de noapte visul despletești
eu te privesc, icoană, în oglindă
Singurătatea-mi ține gându-n clești,
în cuget las cerescul să-mi cuprindă,
sunt propriul chip cioplit, din care crești...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre icoane
Poem al cărnii cu viciu a nefi
Fiind, de cazi în umbre-a morții viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ți-s rănile din gând în chinuri coapte
Și-n sânge ai de patimi edificiu.
Cu mine te-nvelesc și bându-ți șoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l țin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.
Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exiști a neființă idolatră.
Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Și-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre toamnă, poezii despre plumb sau poezii despre moarte
Pseudo flămând pe corabia serii
Îți povestește-n sânge clipa viul
Și-n vârf cu azi e-al vieții tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îți strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om își recunoaște-n Fiul
Tu îmi înveți cu liniștea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu și-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veșnicie-n dinți
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinți
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul știe,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre sfinți
La noi acasă
lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfățișarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniștea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veșniciei provă.
e mult și dacă, în ființa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoști
că pe înalt îs adâncimi de oști
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Riley
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre femei, poezii despre armată, poezii despre apă sau poezii despre acasă
Povestea toamnei noastre
Cad ultimele frunze din ram,
Eu mă încăpățânez să te am,
Storul pleoapei m-ascunde în noapte,
Cu lacrimi și vise vrea să m-adape.
Se tânguie-n noapte copacii de sticlă,
Și dor... tăcerea și gândul
Fiorduri la ceas de durere,
Clepsidră ascunsă în noapte, de neagră tăcere...
Mai ninge și lacomi, trec vulturi la margini de dor,
Lumină și taină cușete în tristul poem,
Mi-e frig și mi-e teamă și cel mai adesea mi-e somn,
Căci viața îmi este de-a pururi, jar și blestem.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre vulturi sau poezii despre superlative
Vis turbat
de nalț nimicuri, îți cioplesc montură
rubinului de-amor, deșertăciune...
un diamant al neființei spune
de alte-averi, ce-n ochi de lut n-au gură.
pe gând era minciunii leziune
de-mi putrezea a literei structură...
pe raft e Domnul în miniatură
abia clipind biserici pe genune.
cu dulci convulsii de mirări mă-ncaier,
sub noțiuni de noapte-i vis turbat
diform alint ce dezvelește vaier.
ci doar de mine nu te-am întrebat
când mai veneai pe-o umbră-n șa de aer...
mă pitulam, de ploaie vinovat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre minciună, poezii despre lut, poezii despre gânduri sau poezii despre gură
Penitenciar ideatic
E frica păsării să nu mai zboare
iar îngerul cu umbra lui se bate...
Din respirări mirarea ne străbate
aeriform amorul să coboare.
Pe chipul tău enigme ții și poate
vei deveni-n distanței ierni o floare
pe geam la Dumnezeu, când nu mai doare
ființa, lut în negrele capoate.
Scăldați în apa dulce de mistere
cu întrebarea cea mireasă-n gând
ne este-n sânge strigătul negând
a noastre existențe austere.
Mai trece vis, în viață făurind
din bezna grea de cuget hram jelind
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre iarnă
Sărutul tău
Sărutul tău pe tâmpla-mi caldă
Așterne surâzând uimirea,
Și face din noi doi doar unul
Ce-și cântă-n taină fericirea.
Aleg să mă răsfeți cu gândul
Că numai noi suntem sub soare,
Doar noi cunoaștem adevărul
Și a iubirii abandonare.
Respir adânc al tău sărut
Mi-e sufletul plin de culoare,
Uit timpul, dar nicicând nu uit
Să dau iubirii chip de floare.
De roză dulce și suavă
Frumoasă ca și gândul meu,
O strâng în brațe - ea oftează,
Și aștept cu dor sărutul tău.
poezie de Dana Bărzoiu (16 iunie 2012)
Adăugat de Dana Bărzoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre răsfăț, poezii despre roz sau poezii despre frumusețe
Apoi
sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Becul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre secunde, poezii despre reciprocitate sau poezii despre particule
Nenume
Nenume-n lacrimi, tristă-n sare vamă
Și dulce la atingere-a păcate
Misterele au veacuri dezbrăcate
Și racla iar ființa noastră cheamă.
Erau scrisori spre tine și-n erate
Strigam venirea ta sub stropi de teamă;
Aici absența-i liniște infamă
Și rugăciunea mi-e-n singurătate.
Portița către Raiului grădină
În miezul duhului mi s-a deschis...
Te-aștept, dar mi-este straja anodină...!
Din zări apari cu mâine-n ieri ucis,
Ci azi e templu-n rară rădăcină
A tot ce stă-n corola noastră scris...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre singurătate, poezii despre scrisori, poezii despre nuditate sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Plouă dinspre pământ spre cer
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte.
Ai șlefuit din nuferi culoare și lumină,
Ai șlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul și floarea vorbitoare
Să-mi dăruiești sărutul, simbol de neuitare.
Mi-ai schimbat credința în vise și plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele și-mi ceri
Să-mi altoiești în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieții plouă-atât de des.
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre simbolistică sau poezii despre schimbare
Din o lacrimă pe cer
îmi e din soare șoaptă ignifugă
iar luna-n noapte reazemă pereții
în a nefi, biserică a vieții
îmi stai zidită-n mici bucăți de rugă
din șarpe-n măr tocmită-n taina ceții
în văzul minții lenea te subjugă,
la dumnezei de mâine iarăși slugă
pe nins cu sânge unde-au scris poeții
te știu din zarva umbrei, nălucindă
pe strâmte spații, scurse-n nicăieri,
icoana coastei mele din oglindă
în stih flămândele învăpăieri
aveau o liniște de timp, să-ntindă
pe cer o lacrimă-nvelind tăceri
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără alte cuvinte
(sonetul de timp)
renasc tăceri, ruine emulsive,
tu-ndestulezi cu taine-a ta ulcică
ci între noi a depărtări despică
o sete-n sânge fiert, stingând misive.
și-n rugăciuni fiind infern de frică
expectoram mirări și moi, lascive
la uși erau doar umbre convulsive
a înviere-n crucea noastră mică.
aceleași vorbe am spre a ne spune
în stih seninul mi s-a domolit
dar pe mai mult e de nimic genune.
îmi amintesc sonetul monolit
și clar și verde, da-n clepsidră dune
furtuni de timp truisme-au dezvelit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre senzualitate
Sonet
Spre mâine-n întrebărilor cocoașă
Erau de umbre jocuri, teatru-n clipe
Era prin sânge-a fi, în glii să țipe
Și o beție-n pietre, uriașă.
Grădini în minți ivind de gând tulipe,
Tu strigi tăceri hârtiei, pe cămașă...
Așa, la vorbă miez în rost te-nfașă
Să-mi tălmăcești în fum de rugă-n pipe.
Fierbinte taină te ducea alături
De nunta cu inel de plumb topit
Și-n liniștea cuvântului cioplit
De celuloză iar vuiau omături.
Grăind neauzit în albe locuri
Enigme duci în șa de echivocuri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lalele, poezii despre jocuri, poezii despre hârtie sau poezii despre fumat
Zbor spre sufletul tău
Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Și pentru mine-o mângâiere.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Și fuge de la noi sfârșitul.
Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare și flori
Și unde timpul nu-l măsori.
poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere sau poezii despre lumină
Trivialitatea visului
Lumini a tot, infernice, de ceară
Mă înveleau a rugă în silabă...
Ploua, dar fără veci în taina slabă
Și iar Pământul sta precum să piară.
Un cer de sânge, către smoală-n grabă
A nopții feciorie-adună-n seară...
Ne este viața toată necesară
Pe clipa-n care frunza-n duh întreabă.
Mi-e soră luna, soarele mi-e frate,
Or nărui și ei în flăcări stingeri
Că din născut spre a muri sunt toate.
Da'n zodie-a eternului atingeri
Un mâine nins sub vorbă se mai poate,
Din început spre nesfârșit învingeri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început